Bunurile dobandite in timpul casatoriei devin bunuri comune, iar obligatia de plata a impozitului pe cladire si a asigurarii obligatorie a locuintei revine ambilor proprietari. Incetarea starii de codevalmasie a partilor cu privire la bunurile comune si iesirea din indiviziune, cu atribuirea bunului catre reclamanta in deplina proprietate si posesie, are loc in condi?iile obligarii reclamantei la plata catre parat a unei sume cu titlu de sulta pentru cota parte ce ii revine din imobilul partajabil.
Reclamanta a solicitat instantei sa dispuna impartirea in cote egale a bunurilor comune dobandite de catre parti in timpul casatoriei.
Avand in vedere ca partile au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului in timpul casatoriei, in raport de dispozi?iile art.30-31 din Codul Familiei, instanta a constatat ca imobilul respectiv este bun comun al fostilor soti, fiind dobandit in timpul casatoriei, in coproprietate, in cote de cate 50%.
Reclamanta a solicitat iesirea din indiviziune, prin atribuirea imobilului, cu obligarea sa la plata unei sulte catre parat. Paratul nu s-a prezentat la judecarea cauzei si nu a solicitat atribuirea imobilului.
Astfel, in raport de dispozi?iile art.728 alin.1 Cod Civil ?i ale art.673 ind.10 Cod proc.civ., care instituie regula atribuirii la cerere, instanta a dispus incetarea starii de codevalmasie a partilor cu privire la imobilul in litigiu si iesirea din indiviziune, cu atribuirea bunului catre reclamanta in deplina proprietate si posesie, obligand reclamanta sa plateasca paratului in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari, suma respectiva cu titlu de sulta pentru cota parte ce ii revine din imobilul partajabil.
In ceea ce prive?te dreptul de creanta invocat de reclamanta de jumatate din suma reprezentand impozit pe cladiri pe anii 2010-2013 si suma reprezentand asigurare obligatorie a locuintei pe anii 2010-2013, pe care le-a achitat exclusiv, instanta a retinut ca obligatia de plata a impozitului si asigurare a locuintei revine ambilor proprietari si se inscrie in randul cheltuielilor utile, legate de buna administrare a dreptului, motiv pentru care se impune a fi suportate impreuna de catre acestia, proportional cotelor de proprietate pe care le detin. Prin inscrisurile depuse la dosar, reclamanta a facut dovada achitarii sumelor pretinse, in timp ce paratul nu a contestat in niciun mod aceste pretentii.
Prin urmare, intrucat partilor li s-au recunoscut cote de cate ½ pentru toate bunurile comune, rezulta ca paratului ii revine obligatia de a suporta jumatate din impozitul pentru perioada 2010-2013, precum si jumatate din asigurarea locuintei pentru aceeasi perioada, motiv pentru care va recunoaste acest drept de creanta in favoarea reclamantei.
Impotriva hotararii nu s-a exercitat nicio cale de atac.