Functionari publici din departamentele economico - financiare ale instantelor judecatoresti. Despagubiri pentru discriminare.
Reglementarea diferita a drepturilor salariale pentru functionarii din departamentele economico-financiare al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si cei ai celorlalte instante judecatoresti, desi legiuitorul a stabilit o reglementare unitara a principalelor atributii si a modului de recrutare a acestora indiferent de nivelul central sau local al instantelor, constituie discriminare in sensul Protocolului 12 aditional Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr.414/07 aprilie 2008
Prin actiunea in contencios administrativ inregistrata la Tribunalul Sibiu sub nr. 3937/85/2007 reclamantii D.M., A.P.H., N.M., S.A., L.I., G.R. si U.D., functionari publici in cadrul Tribunalul Sibiu au chemat in judecata pe paratii Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei si Finantelor, Curtea de Apel Alba Iulia si Tribunalul Sibiu, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor la calcularea si plata despagubirilor reprezentand sumele ce li s-ar fi cuvenit cu titlu de diferenta de salariu pe perioada 01.09.2004 - 01.11.2007, calculate conform anexei nr.1 din O.U.G. nr. 192/2002 asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 228/2003, anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 82/2004, asa cum a fost aprobat prin Legea nr. 9/2005, anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 92/2004 asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 76/2005, anexei nr. 1 din O.G. nr. 2/2006 asa cum a fost aprobata prin legea nr. 417/2006 si anexei nr. 1 din O.G. nr. 6/2007 asa cum a fost aprobata prin legea nr. 232/2007.
Reclamantii au mai solicitat ca plata despagubirilor constand in drepturi banesti cuvenite si neachitate sa fie actualizate cu indicii de inflatie incepand cu data nasterii dreptului material si pana la data platii efective a acestora, conform art. 1084-1086 Cod Civil.
S-a mai solicitat ca paratii Ministerul Economiei si Finantelor si Ministerul Justitiei sa includa in bugetul de stat respectiv la prima rectificare de buget, dupa ramanerea definitiva a sentintei a sumelor datorate reclamantilor cu titlu de despagubiri solicitate prin prezenta cerere de chemare in judecata.
Reclamantii au solicitat si obligarea acordarii in continuare catre reclamanta a acelor drepturi salariale cu cele prevazute in legislatia de salarizare pentru functionarii publici din cadrul departamentului economico-financiar administrativ al Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti - pentru a elimina situatia de discriminare statuata prin Hotararea nr. 262/21.06.2007 a C.N.C.D.
In aceeasi actiune reclamantii au solicitat obligarea paratului Ministerul Justitiei sa vireze sumele anterior mentionate in contul paratei Curtea de Apel Alba Iulia, care sa-i vireze Tribunalului Sibiu urmand ca acesta sa fie obligat sa procedeze la plata efectiva catre fiecare reclamant a acestor despagubiri.
De asemenea se solicita obligarea paratului Curtea de Apel Alba Iulia sa procedeze la refacerea deciziilor de incadrare precum si la operarea si efectuarea cuvenitelor mentiuni in carnetul de munca al fiecarui reclamant cu evidentierea corecta si completa a evolutiei profesionale si a veniturilor realizate, astfel cum vor fi dispuse de instanta de judecata prin sentinta civila ce urmeaza a fi pronuntata.
In motivarea actiunii au aratat in esenta ca beneficiaza de o salarizare diferita, discriminatorie fata de aceeasi categorie de personal care functioneaza la I.C.C.J. si C.S.M., desi sunt recrutati si au acelasi atributii ca si acestia. Reclamantii au sustinut ca in calitate de persoane discriminate au dreptul la despagubiri proportional cu prejudiciul suferit.
Prin sentinta nr. 228/CA/2007 tribunalul a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanti in contradictoriu cu paratii : Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Alba Iulia si Tribunalul Sibiu si in consecinta a obligat pe acesti parati sa plateasca reclamantilor drepturile salariale reprezentand diferenta dintre salariul prevazut pentru functionarii publici din cadrul departamentului economico-financiar si administrativ al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si cel prevazut pentru functionarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare si administrative ale celorlalte instante judecatoresti, pentru perioada 01.09.2004 - 11.11.2007 actualizate cu rata inflatiei de la data nasterii dreptului material si pana la data platii efective , mai putin pentru reclamanta U.D. , careia i-au fost acordate diferentele mentionate numai pentru perioada 01.09.2004 - 30.04.2005. A obligat paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Alba Iulia si Tribunalul Sibiu sa plateasca reclamantilor drepturile salariale precizate mai sus si pentru viitor, pana la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare a functionarilor publici. A obligat parata Curtea de Apel Alba Iulia sa procedeze la refacerea deciziilor de incadrare in munca precum si la efectuarea cuvenitelor mentiuni in carnetul de munca a fiecarei reclamante conform prezentei hotarari .
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul departamentului economico - financiar si administrativ al Tribunalului Sibiu, ca organizarea si functionarea acestui departament este aceeasi ca si la I.C.C.J, activitatea desfasurata de functionari are acelasi continut, dar salarizarea este diferita, inechitabila si discriminatorie pentru reclamanti. In aceste imprejurari, potrivit art. 2 alin. 11 din O.G. nr. 137/2000 si art. 1092, 1084 Cod civil s-a retinut ca reclamantii au dreptul la repararea prejudiciului cauzat.
Impotriva sentintei au declarat recurs paratii Curtea de Apel Alba Iulia si Ministerul Justitiei.
Totodata in notele scrise depuse ulterior declararii recursului Ministerul Justitiei a ridicat si exceptia de neconstitutionalitate a art. 20 din O.G. nr.137/2000, exceptie care a fost pusa in discutia partilor, iar in deliberare Curtea a respins-o ca inadmisibila in baza art. 29 alin.6 din Legea nr.47/1992 , constatand ca solutiile CNCD au un caracter de recomandare si in consecinta nu au o legatura directa cu modul de solutionare al prezentei cauze.
Recurenta Curtea de Apel Alba Iulia a sustinut ca hotararea este nelegala intrucat retine in mod gresit existenta unei situatii discriminatorii in speta. Din contra, reclamantii nu pot fi considerati ca fiind victime ale unei discriminari deoarece se afla intr-o situatie deosebita de aceea a functionarilor din departamentul similar al I.C.C.J. , au un alt continut concret al atributiilor de serviciu, de o alta complexitate si responsabilitatea functiei. Recurenta a invocat prev. art. 4 din O.G. nr.6/2007, decizia Curtii Constitutionale nr. 168/1998 si practica CEDO - cauza Marks impotriva Belgiei, 1979. A mai aratat ca hotararea CNCD nr. 262/21.06.2007 nu are caracter obligatoriu pentru instante si a fost atacata in contencios administrativ de catre Ministerul Justitiei.
Recurentul Ministerul Justitiei si-a intemeiat in drept cererea de recurs pe dispozitiile art. 304 pct. 4 si 9 Cod procedura civila, solicitand pe fond respingerea actiunii reclamantilor.
O prima critica vizeaza acordarea de catre Tribunal a unor drepturi neprevazute de legislatia in vigoare inclusiv pentru viitor, dispozitie prin care prima instanta a depasit limitele puterii judecatoresti si si-a arogat atributii de legiferare, imixtiune de nepermis in sfera de atributii a autoritatii legiuitoare. In argumentatia adusa, recurentul arata ca este incorecta invocarea in sentinta a declaratiei Universale a Drepturilor Omului prin raportare la art. 20 din Constitutie, intrucat aceste documente nu pot justifica in sine inlaturarea aplicabilitatii unei dispozitii in vigoare, respectiv O.G. nr.6/2007. De asemenea nici referirile la art. 14 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale nu sunt concludente, intrucat in cauza nu exista un drept in patrimoniul reclamantilor care sa fie indisolubil legat de exercitarea unui drept garantat de Conventie. In consecinta, nu exista discriminare.
Al doilea motiv de recurs vizeaza retinerea incorecta de catre Tribunal a unei situatii de discriminare in materie de salarizare, cat timp suntem in prezenta unor categorii de salariati cu atributii diferite la locul de munca, intrucat nivelul la care se presteaza activitatea este diferit, respectiv central sau local.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza dispozitiilor art. 125 - 128 ale Legii nr.304/2004, relative la organizarea si functionarea departamentelor economico-administrative din cadrul instantelor judecatoresti, Curtea retine ca legiuitorul a stabilit o reglementare unitara a principalelor atributii si a modului de recrutare a functionarilor publici din cadrul acestor departamente, indiferent de nivelul central sau local al instantelor judecatoresti carora le apartin.
De asemenea, motivarea ca presedintele instantei supreme are calitatea de ordonator principal de credite, spre deosebire de presedintii tribunalelor si ai curtilor de apel , care sunt ordonatori tertiari si secundari de credite, ceea ce ar conferi atributii diferite managerilor economici nu poate fi retinuta intrucat Legea 500/2002 privind finantele publice nu diferentiaza responsabilitatile ordonatorilor de credite in functie de rangul acestora, principali,secundari si tertiari. Nici unul dintre recurenti nu aduc argumente concrete care sa defineasca situatia diferita a functionarilor I.C.C.J. fata de cea a reclamantilor.
Fata de acestea, Curtea retine ca tratamentul diferentiat aplicat reclamantilor constituie o fapta discriminatorie, care contravine prevederilor art. 7 alin. 1 lit. b din D. 212/1974 pentru ratificarea Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Pactului cu privire la drepturile civile si politice, art. 4 pct. 3 din Legea nr.74/1999 pentru ratificarea Cartei Sociale Europene revizuite si art. 1 alin. 2 din Legea nr.103/2006 pentru ratificarea Protocolului nr. 12 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Toate aceste acte normative au in vedere principiul excluderii discriminarii in exercitarea dreptului la munca si asigurarea unei remuneratii egale pentru o munca de valoare egala. Sub acest aspect Curtea apreciaza ca este oportuna retinerea incidentei, in speta, a prevederilor Protocolului nr. 23 pct. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului intrucat aceasta dispune ca toti oamenii au dreptul, fara nici o discriminare la salariu egal pentru munca egala.
Sustinerile recurentului Ministerul Justitiei ca prin solutia adoptata s-au depasit atributiile judecatoresti nu pot fi retinute de curte deoarece, atunci cand instanta de judecata constata ca au fost incalcate dispozitii constitutionale si prevederile reglementarilor internationale, are obligatia de a restabili suprematia legii, egalitatea cetatenilor in fata legii si sa impuna autoritatilor publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor ocrotite de legislatia interna si internationala. Ori, masurile trebuie dispuse pana la inlaturarea discriminarii, deci si pentru viitor, pana cand legiuitorul va adopta un sistem nediscriminatoriu de salarizare a functionarilor publici.
Intrucat motivele de recurs formulate de recurenti nu se incadreaza in prevederile art. 304 pct. 4 si 9 Cod procedura civila si in cauza s-a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in baza art. 312 Cod procedura civila s-au respins ca nefondate recursurile declarate de parati.