Dreptul la libera circulatie. Limitare. Caracter exceptional. Consecinte
Tratatul CEE ( actual art. 39 paragraful 3 din Tratatul CE ), art. 48
Constitutia Romaniei, art. 148
Directiva nr. 2004/38 referitoare la dreptul cetatenilor Uniunii Europene si a membrilor familiilor acestora de a circula si de a se stabili in mod liber pe teritoriul statelor membre
Potrivit art. 48 din Tratatul CEE (actual art. 39 paragraful 3 din Tratatul CE) cetatenii statelor membre au dreptul de a intra si a se stabili in mod liber in statele membre in aceleasi conditii ca si nationalii tarii gazda.
Acest drept la libera circulatie poate fi ingradit numai pentru motive care tin de ordinea publica, de securitatea si sanatatea publica.
Aceste dispozitii au efect direct si aplicabilitate directa si reprezinta un izvor de drepturi si obligatii pentru toate subiectele de drept, indiferent daca este vorba de statele membre sau despre particulari, iar efectele lor se intind asupra oricarei instante nationale, sesizate in cadrul competentei sale, care, ca autoritate a unui stat membru, are ca misiune protectia drepturilor conferite particularilor de dreptul comunitar.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 35 din 19 februarie 2008
Prin decizia civila nr. 35 din 19 februarie 2008 Curtea a respins ca neintemeiat apelul declarat de reclamanta Directia Generala de Pasapoarte din Ministerul Internelor si Reformei Administrative impotriva sentintei civile nr. 1304 din 8 noiembrie 2007 2007 pronuntata de Tribunalul Arad in contradictoriu cu paratul A. A.
Curtea a retinut ca prin sentinta civila nr. 1304 din 8 noiembrie 2007 Tribunalul Arad a admis cererea formulata de reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative in contradictoriu cu paratul A.A. si, in consecinta, a dispus suspendarea exercitarii dreptului paratului la libera circulatie in Belgia, Luxemburg si Tarile de Jos, pentru o perioada de 5 (cinci) ani, incepand cu data ramanerii definitive si irevocabile a acestei sentinte.
Tribunalul a retinut ca reclamanta a solicitat suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului A.A. pe o perioada de 5 ani, motivand ca acesta a fost returnat din Belgia la data de 31.03.2007 in baza Acordului de readmisie dintre Romania si Belgia, ratificat prin H.G. nr. 825/1995 si invocand dispozitiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, modificata.
Reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. 557 din 31 martie 2007 a Tribunalului Arad s-a dispus restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului in Belgia pe o perioada de 6 luni.
Ulterior, la data de 28.09.2007, paratul a mai fost returnat din Belgia in baza aceluiasi acord de readmisie.
Reclamanta a invocat astfel si dispozitiile art. 42 alin. (1) si (2) din Legea nr. 248/2005.
Paratul nu s-a prezentat in instanta si nu a formulat intampinare.
Din analiza probelor administrate in cauza, respectiv declaratia extrajudiciara a paratului in fata autoritatilor de frontiera si taloane completate cu ocazia returnarii in tara, instanta a retinut ca paratul A.A. a fost returnat din Belgia la data de 31.03.2007, in baza Acordului de readmisie incheiat cu aceasta tara, ratificat prin H.G. nr. 825/1995, intrucat a fost depistat ca a locuit fara forme legale de sedere in acest stat.
Prin sentinta civila nr. 557 din 31 martie 2007 a Tribunalului Arad a fost restrans exercitiul dreptului la libera circulatie al paratului pe o perioada de 6 luni, dar cu toate acestea, la data de 28.09.2007 paratul a fost returnat din Belgia in baza aceluiasi acord de readmisie.
In raport de dispozitiile art. 42 alin. (1) si (2) din Legea nr. 248/2005 , potrivit carora, suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate reprezinta interdictia temporara de a calatori in anumite state instituita pe o perioada de maxim 5 ani, dispusa de autoritatile competente romane, in cazul persoanei care a fost returnata in baza unui acord de readmisie din statul pentru care i-a fost restrans dreptul la libera circulatie, tribunalul a apreciat ca se impune admiterea cererii reclamantei.
Impotriva sentintei reclamanta Directia Generala de Pasapoarte din Ministerul Internelor si Reformei Administrative a declarat apel in termen, solicitand schimbarea ei in parte, in sensul suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie fata de parat in strainatate, iar nu numai in Belgia, Luxemburg si Tarile de Jos
Reclamanta arata, in motivarea apelului, ca prima instanta a dispus suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie a paratului pe o perioada de 5 ani incepand cu data ramanerii definitive si irevocabile a sentintei in Belgia, Luxemburg si Tarile de Jos, desi prin cererea adresata instantei s-a solicitat suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate.
Reclamanta arata ca paratului i-a fost restrans pe o perioada de 6 luni dreptul la libera circulatie in Belgia prin sentinta civila nr. 577 din 31 martie 2007 a Tribunalului Arad, dar ulterior, la data de 28.09.2007, paratul a fost din nou returnat din Belgia, asa incat se impune admiterea cererii in totalitate.
Analizand apelul declarat de reclamanta in raport de motivele invocate, de probele dosarului si de dispozitiile art. 282-297 C.proc.civ., Curtea apreciaza ca este neintemeiat, dupa cum urmeaza.
Prin Legea nr. 248/2005, modificata si completata prin O.G. nr. 5/2006, a fost reglementata procedura restrangerii si suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie a cetatenilor romani .
Curtea observa insa ca de la data de 1.01.2007, data la care Romania a dobandit calitatea de stat membru al Uniunii Europene, au aplicabilitate dispozitiile tratatelor constitutive ale Comunitatilor Europene, asa cum acestea au fost modificate ulterior, precum si cele ale celorlalte acte normative comunitare ce au efect direct si aplicabilitatea directa.
Potrivit art. 48 din Tratatul CEE (actual art. 39 paragraful 3 din Tratatul CE) cetatenii statelor membre au dreptul de a intra si a se stabili in mod liber in statele membre in aceleasi conditii ca si nationalii tarii gazda.
Acest drept la libera circulatie poate fi ingradit numai pentru motive care tin de ordinea publica, de securitatea si sanatatea publica.
Aceste dispozitii au efect direct si aplicabilitate directa.
Curtea are in vedere si principiul prioritatii dreptului comunitar, potrivit caruia, asa cum s-a retinut de catre Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene prin hotararea din 9 martie 1977 in cauza Administratia Financiara de Stat c. Simmenthal Spa., pronuntata intr-o actiune preliminara, dispozitiile Tratatului si actele direct aplicabile ale institutiilor au ca efect, in raporturile cu dreptul intern al statelor membre si ca urmare a intrarii lor in vigoare, nu doar faptul ca fac inaplicabila, potrivit legii, orice dispozitie contrara a legislatiei nationale existente, ci si - deoarece aceste dispozitii si acte fac parte integranta, cu rang de prioritate, din ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecaruia din statele membre - faptul ca impiedica formarea valabila a unor noi acte legislative nationale, in masura in care acestea ar fi incompatibile cu normele comunitare. Rezulta ca orice judecator national, sesizat in cadrul competentei sale, are obligatia de a aplica dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le atribuie particularilor, prin neaplicarea oricarei eventuale dispozitii contrare din legea nationala, indiferent daca aceasta este anterioara sau ulterioara normei comunitare.
In aceste conditii, dispozitiile dreptului comunitar reprezinta un izvor de drepturi si obligatii pentru toate subiectele de drept, indiferent daca este vorba de statele membre sau despre particulari, iar efectele lor se intind asupra oricarei instante nationale, sesizate in cadrul competentei sale, care, ca autoritate a unui stat membru, are ca misiune protectia drepturilor conferite particularilor de dreptul comunitar.
Potrivit art.148 din Constitutia Romaniei revizuita:
"(1) Aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul transferarii unor atributii catre institutiile comunitare, precum si al exercitarii in comun cu celelalte state membre a competentelor prevazute in aceste tratate, se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.
(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplica, in mod corespunzator, si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2)."
Ca urmare, dreptul la libera circulatie al paratului in cauza, ca drept fundamental, se impune a fi analizat din aceasta perspectiva.
Dreptul la libera circulatie nu poate fi astfel restrans sau limitat, pentru ca altfel ar ramane golit de continut.
Curtea mai retine ca prin Directiva nr. 2004/38 referitoare la dreptul cetatenilor Uniunii Europene si a membrilor familiilor acestora de a circula si de a se stabili in mod liber pe teritoriul statelor membre sunt reglementate aspectele privitoare la libera circulatie a persoanelor, avand ca reper principal calitatea de cetatean al Uniunii Europene a persoanelor care sunt resortisanti ai statelor membre. Potrivit prevederilor acestei directive, numai ordinea publica, securitatea si sanatatea publica justifica instituirea unor restrictii in ceea ce priveste intrarea si sederea persoanelor care sunt cetateni ai Uniunii Europene si a membrilor familiei acestora, indiferent de cetatenia lor, pe teritoriul statelor membre.
Curtea mai constata ca prin hotararea Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene din 27.10.1997, cauza C-30/1977 The Queen c.P.Bouchereau, pronuntata intr-o actiune preliminara, s-a retinut ca masurile de ordine publica sau de securitate publica, invocate pentru limitarea dreptului la libera circulatie trebuie sa fie intemeiate si sa respecte principiul proportionalitatii, asa incat existenta unor condamnari penale nu justifica asemenea restrangeri, ci numai comportamentul persoanei in cauza care trebuie sa reprezinte o amenintare reala, actuala si suficient de grava pentru un interes fundamental al societatii.
In aceasta hotarare, instanta europeana a mai retinut ca amenintarea in raport de care reactioneaza autoritatile trebuie sa fie suficient de grava, intrucat un pericol minor nu justifica invocarea exceptiei de ordine publica.
In aceasta cauza, circumstantele in care se solicita suspendarea dreptului la libera circulatie al paratului nu au fost aratate, avand in vedere si imprejurarea ca paratul nu a fost prezent la judecarea cererii, nu s-a aparat si nici nu a atacat hotararea primei instante.
Curtea apreciaza ca, de principiu, numai in raport cu un anumit stat sau cu anumite state se poate impune limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie, iar nu in raport cu toata strainatatea.
In raport de aceste considerente, Curtea apreciaza ca atata timp cat in cauza reclamanta nu a invocat asemenea ratiuni ce tin de ordinea publica, securitatea ori sanatatea publica, carora sa li se aduca atingere prin comportamentul paratului, nu se poate admite cererea acesteia de suspendare a dreptului la libera circulatie in toata strainatatea .
In consecinta, Curtea apreciaza ca in temeiul art. 296 C.proc.civ., se impune respingerea apelului declarat de reclamanta.