Dreptul la libera circulatie este un drept fundamental al omului, conform art. 2 alin. 2 din Protocolul nr. 4 la CEDO, dar nu este un drept absolut, putand fi limitat in conditiile legii, cu respectarea raportului de proportionalitate intre scopul urmarit prin aplicarea acestor limitari si mijloacele folosite pentru realizarea lui, si numai atunci cand cetateanul roman constituie un pericol pentru siguranta publica, sanatatea si ordinea publica din statul care a dispus returnarea lui.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 3849/2006, reclamanta D.G.P. Bucuresti a solicitat restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in statele Uniunii Europene pentru o perioada de cel mult trei ani a paratului S.N.D.
In motivarea cererii, s-a aratat ca paratul a fost returnat din Germania la data de 01.09.2006, in baza Acordului de readmisie incheiat de Romania cu aceasta tara, ratificat prin Legea nr. 513/2001, fiind astfel incidente in cauza prevederile art. 38 lit. « a » din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor rommani in strainatate, text care reglementeaza posibilitatea restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie.
Prin sentinta civila nr. 2189, pronuntata de Tribunalul Constanta la data de 09.11.2006, in dosarul nr. 3849/2006, a fost admisa actiunea formulata de catre reclamantul M.A.I. - D.G.P. Bucuresti si s-a dispus restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie pentru paratul S.N.D. pe o durata de trei ani in toate statele membre ale Uniunii Europene.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut, in esenta, ca paratul a fost returnat din Germania in baza tratatului de readmisie incheiat cu aceasta tara, iar anterior, acesta mai primise o interdictie de circulatie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel paratul S.N.D. care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte :
La stabilirea masurii de restrangere a dreptului paratului la libera circulatie in statele Uniunii Europene pe o perioada de trei ani, prima instanta nu a avut in vedere o serie de inscrisuri emise de autoritatile germane, prin care i se comunica faptul ca interdictia de intrare pe teritoriul statului german este limitata pana la data de 31.12.2006, astfel ca, incepand cu data de 01.01.2007, intrarea pe teritoriul statului german ii este din nou permisa.
2. La data de 31.01.2007 Procuratura Landshut comunica in mod oficial aparatorului ales al apelantului parat o instiintare prin care i se aduce la cunostinta faptul ca procedura de interdictie impotriva lui S.N.D. a incetat prin renuntarea statului german la urmarirea penala, potrivit Dispozitiei din 31.01.2007.
Cum aceste inscrisuri nu au fost avute in vedere la solutionarea cauzei in prima instanta, se impune reevaluarea probatoriului administrat atat la instanta de fond cat si in ape, actele noi depuse de apelant dovedind cu prisosinta ca, in prezent, nu mai subzista motivele care au determinat pronuntarea hotararii atacate in prezentul apel.
3. In subsidiar, in situatia in care se va aprecia ca subzista motivele de admitere a cererii de restrangere a exercitarii dreptului la libera circulatie, intrucat apelantul parat nu a mai avut nici un fel de restrictie de circulatie in statele U.E., anterior returnarii sale din Germania la data de 01.09.2006, se impune reaprecierea masurii de limitare a acestui drept si reducerea perioadei de restrangere a exercitarii dreptului la libera circulatie la o perioada de sase luni.
In apel, conform dispozitiilor art. 295 alin.(2) din Codul de procedura civila, s-a completat materialul probator cu inscrisuri emise de autoritatile germane (filele 14-19).
Analizand legalitatea hotararii apelate, in raport cu criticile paratului, se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
La data de 9 mai 2007, din oficiu, instanta a invocat exceptia de tardivitate a declararii apelului, motivat de faptul ca din dovada de comunicare a sentintei civile nr. 2189 din 09.11.2006 a Tribunalului Constanta catre paratul S.N.D. rezulta ca hotararea a fost comunicata acestuia la data de 03.04.2007, iar apelul a fost declarat la data de 17.04.2007, dupa implinirea termenului legal de cinci zile de la comunicare.
Cu adresa nr. 406 din 09 mai 2007, Oficiul Postal Valu lui Traian a comunicat instantei ca sentinte civila nr. 2189 din 09.11.2006, pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 3849/2007 a fost inmanata personal destinatarului S.N.D. la data de 13 aprilie 2007.
Fata de inscrisul emis de Oficiul Postal Valu lui Traian, se constata ca exceptia tardivitatii formularii apelului este nefondata si urmeaza a fi respinsa.
Pe fondul apelului, se constata ca prima instanta a retinut corect situatia de fapt si anume imprejurarea ca apelantul parat a fost returnat la data de 01.09.2006 de autoritatile germane in baza Acordului de Readmisie incheiat de Romania cu aceasta tara.
Conform dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005, privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, cetatenilor care indeplinesc conditiile prevazute de lege le este garantat dreptul de a calatori in strainatate, de a emigra si de a reveni oricand in tara. Limitarea exercitarii dreptului cetatenilor romani la libera circulatie se poate face numai temporar in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
Art. 38 lit."d" din acelasi act normativ prevede ca restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate a cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat de Romania cu acel stat.
Conform dispozitiilor art. 2 alin.(2) din Protocolul nr. 4 al C.E.D.O., "Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa".
Acest drept poate cunoaste anumite limitari in cazurile si conditiile prevazute de dispozitiile art. 2 paragraful 3 si 4 din Protocolul nr. 4 si anume: limitarile acestui drept trebuie sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim, sa fie necesare intr-o societatea democratica, necesitate realizata prin prisma raportului de proportionalitate intre scopul urmarit prin aplicarea unei limitari a dreptului in discutie si mijloacele folosite pentru realizarea lui.
In cauza, se retine ca masura dispusa cu privire la apelantul parat, desi este prevazuta de Legea nr. 248/2005 si urmareste un scop legitim - dovedirea capacitatii Romaniei de a stopa migratia, ea este disproportionata in raport cu scopul urmarit, situatia juridica a apelantului nefiind compatibila cu exigentele art. 2 din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O.
Astfel, din probatoriul administrat in apel, rezulta ca interdictia paratului de intrare pe teritoriul statului german este limitata pana la data de 31.12.2006, iar procedura de instructie desfasurata fata de parat in Germania a incetat prin renuntarea statului german la urmarirea penala, potrivit Dispozitiei din 31.01.2007, emisa de Procuratura Landshut (fila 16), S.N.D. avand dreptul de intrare pe teritoriul german dupa 01.01.2007 (fila 14).
Mai mult, conform dispozitiilor art. 52, masura restrangerii dreptului la libera circulatie a cetatenilor romani pe teritoriul celorlalte state membre U.E., din care nu s-a dispus returnarea in baza unor acorduri de readmisie, este limitata la data de 01.01.2007, data aderarii Romaniei la U.E.
Masura dispusa de instanta de fond, la data de 09.11.2006, de limitare a dreptului la libera circulatie a paratului pe teritoriul tuturor statelor membre U.E. pe o perioada de trei ani de la data ramanerii irevocabile a sentintei civile nr. 2189/2006 este lipsita de fundament legal.
Constatandu-se ca restrangerea dreptului la circulatie a apelantului parat, pe o perioada de trei ani pe teritoriul tuturor statelor membre U.E. este disproportionata in raport cu scopul urmarit de legiuitor si avand in vedere recunoasterea dreptului acestuia de a intra liber in Germania, conform inscrisurilor emise de autoritatile germane, paratul neconstituind un pericol pentru siguranta, sanatatea si ordinea publica a statului german, conform art. 27-30 din Directiva 2004/38/CE din 29.04.2004, privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, se retine ca apelul este fondat si urmeaza a fi admis.
In baza art. 296 Cod procedura civila, schimba in tot hotararea apelata, in sensul ca respinge actiunea ca formulata de M.A.I. - D.G.P. Bucuresti.