Invoiala sotilor cu privire la purtarea numelui avut in timpul casatoriei si dupa desfacerea acesteia, prevazuta de art. 40 al. 2 c.fam, are valoarea unei conventii pentru valabilitatea careia nu se cere indeplinirea vreunei formalitati, fiind suficient acordul verbal al sotilor, data in fata instantei, astfel ca sunt incidente prevederile art. 969 c.civ.
Desfiintarea unei conventii se poate dispune doar daca partile contractante isi exprima acordul sau daca se constata ca la incheierea acesteia au existat cauze de nulitate.
Reclamanta S.R.M. a chemat in judecata pe paratul S.C.C., solicitand desfacerea casatoriei partilor si reluarea numelui avut anterior incheierii casatoriei de catre reclamanta.
La termenul din 30.04.2009, reclamanta si paratul au solicitat desfacerea casatoriei prin acord, in conditiile prevazute de art. 38 alin. 2 C.fam., intrucat pana la data cererii de divort a trecut mai mult de un an de la incheierea casatoriei si nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Paratul a fost de acord ca reclamanta sa-si pastreze numele dobandit la incheierea casatoriei. Instanta a luat in acest sens o declaratie partilor, care s-a consemnat si s-a atasat la dosar.
Prin sentinta civila nr.7292 din 05.05.2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost admisa actiunea civila precizata, s-a dispus desfacerea casatoriei partilor inregistrata la data de 01.11.2003, prin acordul partilor. S-a luat act de invoiala partilor in sensul ca reclamanta isi va pastra numele dobandit la incheierea casatoriei.
Impotriva sentintei civile a declarat apel paratul, aratand ca revine asupra invoielii privind pastrarea numelui dobandit de catre reclamanta la incheierea casatorie, deoarece imediat dupa ce si-a exprimat acordul ca reclamanta sa pastreze numele sau, atitudinea acesteia s-a schimbat, in sensul ca a intrat in anturaj cu persoane dubioase si a adus atingere, in mod grav, numelui sau.
Prin decizia civila 212 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca a fost optiunea paratului ca sotia sa poarte in continuare numele dobandit in timpul casatoriei si astfel, odata exprimat consimtamantul, nu se mai poate reveni asupra acestuia in caile de atac, decat daca se invoca vreun viciu de consimtamant existent la data exprimarii, ceea ce insa in cauza nu s-a invocat de catre apelant.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul, motivand ca a fost determinat sa revina la consimtamantul exprimat de atitudinea reclamantei, care a intrat in anturajul unor persoane dubioase, activitatea sa contravine regulilor obisnuite si bunului simt, ceea ce duce la defaimarea paratului, acesta detinand o functie importanta.
Recurentul a aratat ca a incercat prin promovarea cailor de atac sa isi apere numele, evitand implicarea in scandaluri sau activitati care contravin ordinii publice.
Recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 40 c.fam., la desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi cu privire la purtarea numelui avut in timpul casatoriei si dupa desfacerea acesteia. Invoiala partilor se constata de instanta, prin hotarare judecatoreasca, potrivit alineatului 2 al aceluiasi articol.
Invoiala despre care face vorbire codul familiei are valoarea unei conventii pentru valabilitatea careia nu se cere indeplinirea vreunei formalitati, fiind suficient acordul verbal al sotilor, data in fata instantei, astfel ca sunt incidente prevederile art. 969 c.civ. potrivit cu care conventiile legal incheiate au valoare de lege intre partile contractante.
In atare situatie, desfiintarea unei conventii se poate dispune doar daca partile contractante isi exprima acordul sau daca se constata ca la incheierea acesteia au existat cauze de nulitate.
Tribunalul a retinut corect ca nu s-a invocat vreun viciu de consimtamant existent la data exprimarii consimtamantului de catre parat iar imprejurarile de fapt la care se face referire nu sunt de natura a duce la nulitatea conventiei privind pastrarea numelui din casatorie de catre reclamanta.
Recurentul sustine ca, dupa desfacerea casatoriei, reclamanta are anumite activitati care contravin ordinii publice, se afla in anturajul unor persoane dubioase, ceea ce ar atrage oprobiul public si ar stirbi numele de familie pe care il poarta, afectand si viata paratului.
Dincolo de faptul ca aceste afirmatii sunt simple sustineri, nedovedite, instanta apreciaza ca viata personala a reclamantei, care nu mai este in prezent sotia paratului o poate afecta doar pe aceasta si, pe de alta parte, activitatile acesteia, despre care paratul ar fi aflat dupa divort, nu sunt cauze de viciere a consimtamantului exprimat cu privire la pastrarea numelui.
Constatand ca instantele de fond au aplicat corect dispozitiile art. 40 c.fam, si ca nu exista motive de nelegalitate a deciziei atacate, in sensul art. 304 c.p.c., recursul se va respinge.