Obligatie de intretinere intre fostii soti dupa desfacerea casatoriei. Conditii.
Codul familiei, art. 41 alin. 2-5, art. 86 alin. 1
Potrivit art. 86 alin. 1 din Codul familiei, obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, iar in conformitate cu prevederile art. 41 alin. 2-5 din Codul familiei, aceasta obligatie continua sa subziste si dupa desfacerea casatoriei, daca unul dintre soti se afla in nevoie datorita incapacitatii sale de munca.
In conditiile in care actele medicale de care se prevaleaza parata dovedesc faptul ca aceasta sufera de o afectiune medicala, insa niciunul dintre aceste acte nu stabilesc ca parata s-ar afla in incapacitate de munca, nu sunt intrunite cerintele prevazute de lege pentru a se stabili in sarcina reclamantului o obligatie de intretinere in favoarea paratei.
Prin Sentinta civila nr. 679 din 29.06.2010 pronuntata de Judecatoria Toplita, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamantul P.N.V., precum si cererea reconventionala formulata de parata P.M. si, in consecinta, s-a dispus: desfacerea casatoriei incheiata intre parti; incredintarea minorei P.V.M. spre crestere si educare reclamantului P.N.V.; obligarea reclamantului la plata in favoarea paratei a unei obligatii lunare de intretinere de 370 lei pana cand parata nu se va mai afla in stare de nevoie; reluarea numelui de B. de catre parata; stabilirea unui program de vizitare a minorei de catre parata si compensarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca partile s-au casatorit la data de 5.05.2001, insa, din vina ambilor soti relatiile de familie s-au deteriorat. Astfel, pe de o parte reclamantul consuma bauturi alcoolice in exces si provoca scandaluri iar pe de alta parte, parata, neurmand tratamentul medical prescris a pus in pericol cresterea si educarea copilului si bunele relatii de familie.
De asemenea, instanta de fond a retinut ca din relatia celor doi soti, s-a nascut la data de 25.09.2001 minora P.V.M., care in conformitate cu prevederile art. 42 din Codul familiei, urmeaza sa fie incredintata tatalui spre crestere si educare. Ca urmare a acestei masuri, in temeiul prevederilor art. 43 alin. 3 Codul familiei si in virtutea dreptului parintelui de a avea legaturi personale cu copilul, instanta de fond a stabilit un program de vizitare a minorei de catre parata, in prima si a treia saptamana din luna, de sambata pana duminica la ora 1600, cate o saptamana in vacanta de iarna si primavara si o luna in vacanta de vara.
Gasind intemeiata cererea reconventionala a paratei in conformitate cu art. 41 alin. 2 Codul familiei, Judecatoria Toplita a stabilit in sarcina reclamantului o obligatie de intretinere in favoarea paratei, in cuantum de 370 lei lunar, la stabilirea acestui cuantum avandu-se in vedere veniturile lunare de 1.500 lei obtinute de reclamant. S-a retinut ca parata se afla in nevoie datorita unei incapacitati de munca.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti, a declarat apel, reclamantul, solicitand schimbarea hotararii instantei de fond, in sensul admiterii actiunii principale si respingerii actiunii reconventionale, implicit a capatului de cerere prin care se solicita stabilirea unei obligatii de intretinere in favoarea paratei.
In motivarea apelului s-a aratat ca martorii ascultati in cauza au relevat faptul ca parata are un comportament ciudat, avand tendinta de a purta discutii contradictorii, provocand certuri pe motive inventate sau inexistente. Aceiasi martori au dovedit ca starea de boala a paratei se datoreaza neglijentei sale, pe fondul neacceptarii si neutilizarii tratamentului medical prescris. Aceasta stare de boala pune in pericol dezvoltarea fizica si psihica a minorei.
De asemenea, apelantul a sustinut ca acordarea unei contributii de intretinere in favoarea paratei este nelegala, in conditiile in care aceasta este apta de munca, singura proba care ar putea sa dovedeasca incapacitatea de munca este o expertiza de specialitate, proba care nu a fost administrata in cauza.
Tribunalul Harghita a respins apelul reclamantului, prin decizia civila nr. 119 din 16.11.2010.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat ca probele administrate de instanta de fond respectiv declaratiile martorilor, au aratat ca ambele parti au contribuit la destramarea relatiilor de casatorie, si de aceea, in mod legal, in temeiul art. 38 alin. 3 Codul familiei, s-a dispus desfacerea casatoriei, fara a pronunta divortul din vina uneia dintre parti.
De asemenea, tribunalul a mai retinut ca starea de boala si incapacitatea de munca a paratei, reies din actele medicale depuse la dosar, respectiv biletele de iesire din spital, expertiza medicala, dar si ancheta sociala efectuata de Primaria Toplita, ceea ce face ca in speta sa fie incidente prevederile art. 49 alin. 2 Codul familiei. Cuantumul obligatiei de intretinere a fost stabilit in mod corect cu respectarea dispozitiilor art. 41 alin. 3 Codul familiei, respectiv cu luarea in considerare a imprejurarii ca intimata nu a fost obligata la o pensie de intretinere pe seama minorei.
Reclamantul P.N.V., a declarat recurs impotriva deciziei pronuntata de Tribunalul Harghita, solicitand modificarea hotararii si respingerea actiunii reconventionale formulata de parata, in principal, in sensul de a respinge capatul de cerere privind obligarea la plata unei intretineri in favoarea paratei. Reclamantul s-a aratat nemultumit si in ceea ce priveste cuantumul obligatiei de intretinere deoarece s-a avut in vedere venitul obtinut inainte de diminuarea salariilor.
In subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond pentru a administra proba cu expertiza tehnica pentru stabilirea existentei sau inexistentei a capacitatii de munca a paratei.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In sustinerea recursului, reclamantul a aratat ca potrivit dispozitiilor art. 86 alin. 2 Codul familiei, obligatia de intretinere este datorata doar celui care se afla in starea de nevoie datorita incapacitatii de munca. In opinia reclamantului, daca prima conditie a fost dovedita cu acte medicale, cea de-a doua - incapacitatea de a munci - nu a fost probata. Paratei i-au fost respinse cererile de pensionare pe motive medicale, tocmai pentru ca s-a apreciat ca nu-i lipseste capacitatea de munca.
De asemenea, reclamantul a aratat ca starea de boala a paratei este datorata si neglijentei acesteia.
In concluzie, reclamantul a aratat ca nu a fost dovedita incapacitatea de munca a paratei si prin urmare, instanta de fond i-a acordat un drept ce nu i se cuvine.
La declaratia de recurs a fost depusa o adeverinta privind veniturile reclamantului, pe perioada iulie - decembrie 2010.
Verificand hotararea atacata, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Invocand motivul de recurs prevazut art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a criticat hotararea instantei de apel, sustinand ca nu poate fi obligat la plata unei obligatii de intretinere in favoarea paratei, deoarece nu este indeplinita una din conditiile prevazute de art. 41 si 86 din Codul familiei.
Potrivit art. 86 alin. 1 din Codul familiei, obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, iar in conformitate cu prevederile art. 41 alin. 2 - 5 Codul familiei, aceasta obligatie continua sa subziste si dupa desfacerea casatoriei, daca unul dintre sot se afla in nevoie datorita incapacitatii sale de munca.
Reclamantul a recunoscut faptul ca se afla intr-o stare de nevoie, insa a sustinut ca aceasta nu se afla in incapacitate de munca.
Atat instanta de fond cat si instanta de apel au avut in vedere, atunci cand a constatat indeplinita si cea de-a doua conditie, actele medicale depuse de parata la dosar.
Aceste acte medicale sunt: documentar de expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca, biletul de iesire din spital din 27.07.2009, biletul de iesire din spital din 17.04.2007, precum si biletul de iesire din spital din 13.05.2009. Toate aceste acte medicale dovedesc faptul ca parata sufera de afectiune medicala, insa niciuna dintre acestea nu stabilesc ca parata s-ar afla in incapacitate de munca. Mai mult, in documentarul pentru expertiza medicala si recuperarea capacitatii de munca, nu s-a stabilit, desi a fost intocmit in acest sens, un grad de invaliditate a paratei.
In concluzie, Curtea a retinut faptul ca instanta de fond si instanta de apel a aplicat in mod eronat prevederile art. 41 Codul familiei si a stabilit in sarcina reclamantului o obligatie de intretinere in favoarea paratei, desi nu erau intrunite conditiile cumulative prevazute de acest act normativ.
Fata de cele retinute, in temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea a admis recursul declarat de reclamantul - parat reconventional P.N.V., va modifica hotararea atacata, in sensul ca a admis apelul reclamantului - parat reconventional, a schimbat in parte Sentinta civila nr. 679 din 29.06.2010 pronuntata de Judecatoria Toplita, in sensul ca a respins cererea de obligare a reclamantului - parat reconventional la plata unei intretineri lunare in favoarea paratei - reclamante reconventionale P.M., mentinand restul dispozitiilor hotararii instantei de fond.