Conflict de munca avand ca obiect contestatie impotriva unei decizii de concediere prin desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Obligatia instantei de judecata de a verifica, din oficiu, daca o astfel de decizie respecta conditiile de forma prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute. Necesitatea indicarii intr-un astfel de act a datei savarsirii abaterii disciplinare. Recurs admis.
- Codul Muncii, art. 268 alin. 2
Investit fiind cu o astfel de contestatie, Tribunalul avea obligatia de a cerceta din oficiu daca actul de sanctionare disciplinara respecta sau nu conditiile de legalitate impuse de Codul muncii, adica conditiile de forma, conditiile de termen in emiterea deciziei si in aplicarea sanctiunii.
Numai daca, urmare acestei verificari, s-ar fi constatat ca decizia angajatorului este legala, instanta putea proceda la verificarea temeiniciei sanctiunii aplicate, ceea ce presupune verificarea aspectelor de fapt ale actiunilor ori inactiunilor savarsite de salariat, conditiile concrete de loc, timp si mod in care acestea s-au produs, daca aceste fapte reprezinta incalcari ale contractului individual de munca, ale contractului colectiv de munca ori ale regulamentului de ordine interioara, iar mai apoi, proportionalitatea intre fapta si sanctiune.
Astfel, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. Aceasta cerinta inscrisa la art. 268 alin. 2 lit. a presupune nu numai descrierea detaliata a actiunilor ori inactiunilor salariatului care contravin disciplinei muncii, dar si indicarea tuturor imprejurarilor care permit salariatului, dar si instantei, sa localizeze in timp si spatiu respectivele fapte, precum si sa perceapa modalitatea concreta in care au fost efectuate. Indicarea datei savarsirii faptelor este imperativ necesara, cata vreme art. 268 alin. 1 Codul muncii prevede aceeasi sanctiune de nulitate absoluta pentru emiterea unei decizii de sanctionare disciplinara pentru fapte savarsite cu mai mult de 6 luni in urma.
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR. 2505 din 1 IUNIE 2010
Prin contestatia inregistrata la data de 11.12.2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale, D.B.V. a solicitat anularea deciziei nr. 54/3.12.2008 emisa de intimata SC J.A. SRL prin care s-a aplicat sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca al contestatorului; reintegrarea in functia de director general adjunct; obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor banesti de la data de 03.12.2008 pana la data reintegrarii in functie, precum si la plata sumei de 19.000 lei, cu titlul de daune morale.
La data de 06.02.2009, contestatorul a formulat o cerere modificatoare a actiunii aratand ca, urmare deschiderii procedurii de faliment impotriva intimatei SC J.A. S.R.L., intelege sa solicite instantei numai anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului de munca, fara a mai solicita reincadrarea in munca si plata drepturilor banesti de la data concedierii.
Prin sentinta civila nr. 713/27.01.2010, Tribunalul Bucuresti a respins exceptiile invocate de intimata ca ramase fara obiect si a respins contestatia impotriva deciziei nr. 54/03.12.2008 ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a avut in vedere dispozitiile art. 267 din Codul muncii care impun angajatorului, anterior luarii vreunei masuri disciplinare, efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, sens in care persoana vizata este convocata in scris, cu precizarea obiectului, a datei, orei si locului intrevederii. S-a considerat ca aceste cerinte au fost respectate. De asemenea, s-a apreciat ca au fost respectate dreptul salariatului de a formula si sustine aparari, precum si dreptul de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului.
Pe fondul cauzei, s-a observat ca prin decizia administratorului unic al SC J.A. SRL nr. 54/2008 s-a dispus desfacerea contractului individual de munca al salariatului D.B.V., in temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru savarsirea mai multor abateri disciplinare.
S-a considerat eronata afirmatia salariatului ca desfacerea disciplinara a contractului sau de munca ar fi avut loc la 15.10.2008, cand a fost revocat din functia de a reprezenta societatea in raporturile cu tertii, conform dispozitiilor Legii nr. 31/1990, privind directorii companiilor. Tribunalul a considerat ca mandatul acordat anterior de catre fostul administrator unic al societatii a fost revocat in temeiul legii societatilor comerciale si nu are legatura cu cauza de fata. S-a observat si faptul ca data cand conducerea societatii a luat cunostinta de savarsirea faptelor este punctul de referinta in aplicarea sanctiunii disciplinare si nu data revocarii din functie in temeiul Legii nr.31/1990.
Referitor la faptele salariatului ce au fost apreciate drept abateri disciplinare, tribunalul a considerat ca actiunile contestatorului indicate in decizia atacata se verifica, acesta incurajand un comportament personal al salariatei C.P. care urmarea sa conduca la deteriorarea climatului normal de lucru, actiuni menite de a submina autoritatea organelor de conducere ale societatii sau a imaginii acestora.
Dovezi ale acestei actiuni au fost considerate corespondenta electronica, precum si inscrisuri autentificate din care rezulta ca salariatul ar fi refuzat sa indeplineasca atributiile referitoare la redactarea situatiilor privind modul de implementare al unor contracte comerciale.
De asemenea, s-a considerat dovedita si fapta de a fi imprumutat o suma de aprox. 17.000 euro de la societate in luna iunie 2008, fara a fi restituita integral, precum si fapta de a nu indeplini un management eficient si responsabil, de a nu pastra confidentialitatea datelor despre salariatii societatii si a datelor din contractele comerciale incheiate.
Cu privire la inlaturarea apararilor salariatului, Tribunalul preia considerentele din decizie, in sensul ca salariatul nu a contestat in realitate faptele constatate, ci a facut precizari pe marginea lor.
Impotriva acestei hotarari, contestatorul D.B.V. a declarat recurs la data de 04.02.1010, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VII-a Civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale la data de 04.03.2010.
Prin motivele de recurs formulate la 26.03.2010 se sustine ca hotararea Tribunalului este netemeinica si nelegala, motiv pentru care se solicita admiterea recursului, casarea hotararii si rejudecarea cauzei, in sensul admiterii contestatiei si anularea deciziei de desfacere a contractului individual de munca, fara a mai solicita reintegrarea si despagubirile banesti.
Recurentul contestator face consideratii ample asupra situatiei de fapt care a condus la emiterea de catre intimata a deciziei de sanctionare, aratand ca sunt eronate constatarile tribunalului deoarece sunt preluate identic din decizia emisa de angajator, fara a se analiza in vreun fel criticile ridicate prin contestatie. In acest sens, se arata ca nu a fost deloc verificat termenul de prescriptie de 30 de zile in care abaterile disciplinare puteau fi constatate si sanctionate. Totodata, considera gresita concluzia instantei ca ar fi incalcat dispozitiile art. 272 alin. 3 din Legea nr.31/1990.
Temeiul de drept al recursului este indicat de recurent ca fiind art. 304 pct. 2, 8 si 9 Cod de procedura civila, concluzionand in sensul ca nici una dintre faptele pretinse a fi abateri disciplinare nu au trasaturile caracteristice prevazute de art. 263 alin. 2 din Codul muncii.
La data de 14.05.2010, intimata SC J.A. SRL, prin lichidator judiciar, a formulat intampinare prin care a ridicat exceptia nulitatii recursului pentru nedepunerea acestuia la instanta a carui hotarare se ataca. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare in temeiul art. 1081 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod de procedura civila. In recurs s-a administrat proba cu inscrisuri, la solicitarea recurentului contestator.
Examinand motivele de recurs fata de hotararea atacata si probele administrate, cercetand pricina sub toate aspectele invocate conform art. 3041 Cod de procedura civila, Curtea constata recursul fondat pentru urmatoarele considerente:
Recurentul a promovat in fata instantei de judecata o contestatie impotriva deciziei nr. 54/03.12.2008 emisa de angajator, prin care a fost sanctionat disciplinar, pe temeiul art. 61 lit. a Codul muncii, cu desfacerea contractului individual de munca. Este de precizat ca salariatul sanctionat D.B.V. ocupa functia de director general adjunct al societatii SC J.A. SRL in baza contractului individual de munca nr. 2/26.02.2007.
Investit fiind cu o astfel de contestatie, Tribunalul avea obligatia de a cerceta din oficiu daca actul de sanctionare disciplinara respecta sau nu conditiile de legalitate impuse de Codul muncii, adica conditiile de forma, conditiile de termen in emiterea deciziei si in aplicarea sanctiunii.
Numai daca, urmare acestei verificari, s-ar fi constatat ca decizia angajatorului este legala, instanta putea proceda la verificarea temeiniciei sanctiunii aplicate, ceea ce presupune verificarea aspectelor de fapt ale actiunilor ori inactiunilor savarsite de salariat, conditiile concrete de loc, timp si mod in care acestea s-au produs, daca aceste fapte reprezinta incalcari ale contractului individual de munca, ale contractului colectiv de munca ori ale regulamentului de ordine interioara, iar mai apoi, proportionalitatea intre fapta si sanctiune.
Curtea apreciaza ca acest control de legalitate a fost facut superficial de catre prima instanta care s-a limitat la a verifica doar daca a fost respectata cerinta prevazuta de art. 267 alin. 1 pct. 1 Codul muncii, adica daca a fost sau nu efectuata cercetarea disciplinara prealabila.
Curtea apreciaza corecta concluzia instantei sub acest aspect de legalitate, in sensul ca etapele efectuarii cercetarii prealabile au fost respectate, angajatorul intocmind convocarea la cercetare la 04.11.2008, comunicata salariatului la 06.11.2008; comisia de cercetare a intocmit un proces-verbal la 18.11.2008 in care a consemnat apararile salariatului, iar la data de 02.12.2008 a intocmit un raport de completare a raportului precedent.
La verificarea din oficiu a aspectelor de ordine publica privind conditiile de forma si elementele obligatorii ale deciziei analizate, Curtea apreciaza insa ca acesta este supusa sanctiunii nulitatii absolute deoarece nu sunt respectate dispozitiile art. 268 alin. 1 si 2 din Codul muncii.
Astfel, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. Aceasta cerinta inscrisa la art. 268 alin. 2 lit. a presupune nu numai descrierea detaliata a actiunilor ori inactiunilor salariatului care contravin disciplinei muncii, dar si indicarea tuturor imprejurarilor care permit salariatului, dar si instantei, sa localizeze in timp si spatiu respectivele fapte, precum si sa perceapa modalitatea concreta in care au fost efectuate. Indicarea datei savarsirii faptelor este imperativ necesara, cata vreme art. 268 alin. 1 Codul muncii prevede aceeasi sanctiune de nulitate absoluta pentru emiterea unei decizii de sanctionare disciplinara pentru fapte savarsite cu mai mult de 6 luni in urma.
Ori, in decizia contestata angajatorul indica in mod detaliat la art. 2 actele savarsite de salariatul D.B.V si care, in opinia reprezentantului legal al societatii, reprezinta incalcari ale regulamentului intern intrat in vigoare la 27.10.2008. Niciuna din faptele enumerate la cele 6 puncte din art. 2 al deciziei nu au nici cea mai mica referire la momentul de timp in care ar fi fost savarsite. In aceste conditii, instanta se afla in imposibilitatea de a verifica realitatea acestor fapte, cu atat mai mult cu cat angajatorul nu poate completa mentiunile deciziei pentru a indica data, iar salariatul nu face la randul sau referire la posibile date de savarsire.
Curtea nu poate verifica respectarea celor doua termene prevazute de art. 268 alin. 1 Codul muncii, nici prin raportare la mentiunile din cuprinsul deciziei, ca faptele salariatului reprezinta incalcari ale regulamentului intern aplicabil din 27.20.2008. Instanta nu poate considera ca faptele enumerate in decizie ar fi ulterioare emiterii acestui regulament si nici nu poate proceda la identificarea datei savarsirii lor prin elemente exterioare deciziei, culese din inscrisurile depuse la dosar.
Singura fapta fata de care angajatorul mentioneaza o data de savarsire este cea prin care salariatul ar fi imprumutat de la societate, in luna iunie 2008, suma de 17.181,39 euro, fara a-i restitui ulterior, fapta care incalca prevederile art. 72 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
Dincolo de faptul ca "luna iunie 2008" este o notiune generala, care pune problema termenului de decadere de 6 luni, dar si problema termenului de prescriptie de 30 de zile, pentru ca nu se cunoaste data la care administratorul societatii ar fi avut cunostinta de acest imprumut, Curtea nu poate considera ca aceasta fapta reprezinta o incalcare a regulilor de disciplina a muncii care ar putea fi sanctionate in conditiile Codului muncii. Din contra, angajatorul indica legea societatilor comerciale ca act normativ incalcat, ceea ce pune problema raspunderii pe acest temei, cu sanctiunile specifice reglementate aici.
Fata de cele expuse, Curtea considera ca decizia nr. 54/03.12.2008 este supusa sanctiunii nulitati absolute pentru neindicarea tuturor elementelor care descriu faptele retinute in sarcina salariatului si care fac imposibil controlul subsidiar de temeinicie. Urmeaza asadar, a se admite recursul, in temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, cu consecinta admiterii recursului, modificarii hotararii, admiterii contestatiei si anularii deciziei de sanctionare disciplinara.