Reglementarile in materia stabilirii preturilor pentru energia termica au in vedere destinatia spatiului in care este furnizata energia termica, locuinta sau spatiu cu alta destinatie si categoria de utilizatori, populatie sau alti utilizatori. In raport de aceste doua criterii cabinetul medical care utilizeaza spatiul pentru prestarea serviciilor medicale si nu cu destinatia de locuinta si care nu se incadreaza in categoria populatie, nu poate beneficia de facilitatile acordate populatiei pentru spatiile cu destinatia de locuinta si, deci, nu poate plati tariful pentru populatie.
Prin sentinta nr. 1336 din 30.06.2009, Tribunalul Dolj - Sectia Comerciala, a admis in parte actiunea precizata formulata de reclamantul CIMF DR B.M. impotriva paratei RA Termoficare Craiova.
Prin aceeasi sentinta a obligat parata la restituirea catre reclamant a diferentelor de pret de la pretul practicat pentru persoane juridice la cel practicat pentru persoane fizice pentru perioada 2003 - 2008, respectiv 491 lei.
A respins capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei sa factureze pe viitor energia termica furnizata pentru incalzirea cabinetului medical la pretul ce se aplica persoanelor fizice.
A obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Cabinetul ocupa un spatiu in cadrul Micropoliclinicii Brazda lui Novac in baza unui contract de comodat incheiat cu Spitalul Clinic nr.2 Craiova si achita incepand cu din anul 2003 catre parata energia termica la pretul stabilit pentru agenti economici. Contractul de comodat sus-mentionat este incheiat intre Spitalul Clinic nr.2 Craiova si medic, in calitate de persoana fizica, fiind semnat de catre aceasta si parafat cu parafa acesteia, iar nu prin aplicarea stampilei cabinetului medical ca atare.
Aplicarea catre reclamanta a tarifului practicat pentru agentii economici s-a realizat de catre parata in baza hotararilor anuale ale Consiliului Local al Municipiului Craiova. Potrivit acestor acte administrative, tarifele aplicate pentru consumul de energie termica sunt diferite dupa cum consumatorul este o persoana fizica sau un agent economic. Aceste tarife au fost stabilite si cu luarea in considerare a reglementarilor legale privind pretul national de referinta pentru locuinte, justificandu-se de catre parata ca diferentierea de tarif este necesara pentru a individualiza mai clar faptul ca pentru spatiile ce au destinatia de locuinta se pot acorda subventii.
In raport de aceasta situatie de fapt instanta a constatat ca pentru stabilirea tipului de tarif ce se poate aplica reclamantului trebuie calificata incadrarea acesteia in una din categoriile avute in vedere de catre Consiliul Local al municipiului Craiova in hotararile prin care s-a decis cu privire la aceste tarife.
Potrivit acestor hotarari categoriile de tarife sunt stabilite diferentiat pentru populatie si agenti economici.
Agentul economic este cunoscut ca fiind comerciantul persoana fizica sau juridica organizata in conditiile Legii nr. 31/1990 ce participa la activitati economice si comerciale, intelegand prin aceasta activitati de producere de marfuri, executare de lucrari ori prestare de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor, facute cu scopul obtinerii unui profit.
Activitatea care constituie obiectul unei profesiuni liberale, precum este activitatea de prestare de servicii medicale, nu are un caracter comercial, fiind in mod traditional admis de catre doctrina ca aceasta activitate consta in punerea la dispozitia celor interesati a unor cunostinte si competenta, iar in schimbul prestarii acestor serviciu persoanele in cauza primesc onorarii si, prin urmare, nu urmaresc obtinerea de profit.
Instanta a apreciat astfel, prin raportare la cele retinute, ca, fata de natura serviciilor prestate, reclamantul nu poate fi inclus in categoria agentilor economici. Nici nu are relevanta in cauza faptul ca acesta este organizat sau nu ca persoana juridica, caci simpla natura a activitatii sale face ca aceasta sa nu poata fi incadrata notiunii de "agent economic".
Totodata, a considerat ca neintemeiata apararea paratei in sensul ca diferentierea de tarife a avut in vedere necesitatea stabilirii unui tarif special pentru populatia ce putea beneficia de subventii, acest argument nefiind de natura sa determine o posibila incadrare a reclamantilor in categoria agentilor economici. Faptul ca criteriile de diferentiere intre tarife sunt simplist si sumar tratate in hotararile Consiliului Local reprezinta o lipsa de diligenta din partea paratei si a autoritatilor locale care trebuiau sa aiba in vedere situatiile multiple ce puteau aparea in practica si sa stabileasca si alte criterii suplimentare de diferentiere. Insa nimeni nu isi poate invoca propria-i culpa in aparare, lipsa de diligenta a paratei neputand constitui o aparare pentru aceasta.
In egala masura Tribunalul a apreciat ca lipsite de relevanta pentru stabilirea regimului juridic aplicabil situatiei de fapt retinute argumentele legate de calitatea in care reclamantul detine spatiul pe care il ocupa, contractul de comodat fiind incheiat de catre persoana fizica reprezentanta a acestora, pe de o parte, iar pe de alta parte, faptul ca acesta ar fi detinut de fapt de catre o unitate spitaliceasca nu schimba concluziile instantei cu privire la natura serviciilor prestate in cadrul acestuia - chiar si spitalul nu poate fi calificat ca un agent economic, serviciile prestate in cadrul acestuia neavand drept finalitate obtinerea de profit.
Prin urmare, instanta a stabilit ca in perioada 2003-2008 reclamantului nu i se putea aplica facturarea energiei termice consumate tariful stabilit pentru agenti economici, caci aceasta nu este agent economic.
Cu privire insa la cererea de obligare a paratei sa factureze pe viitor energia termica furnizata pentru incalzirea cabinetului medical la pretul ce se aplica persoanelor fizice, instanta a retinut ca metodologia de tarifare a energiei termice consumate de catre diversii consumatori se stabileste anual de catre parata in colaborare de catre autoritatile administrative locale si cu luarea in considerare a reglementarilor legale stabilite la nivel national.
Obligarea pe cale silita la executarea unei obligatii de a face se poate face de catre instanta numai in cazul in care debitorul obligatiei nu intelege sa o execute de buna-voie, in conditiile art. 1073 si urm. C.civ.
Instanta a constatat astfel ca in prezent nu poate fi vorba de o neindeplinire de catre parata a obligatiei indicate de catre reclamanta de vreme ce pentru moment aceasta nu a stabilit inca nici tariful si nici criteriile de diferentiere ce vor fi avute in vedere in iarna 2009-2010. Ramane la latitudinea paratei sa aleaga modalitatea in care sa se conformeze indicatiilor instantei mai-sus detaliate, in sensul stabilirii mai multor criterii de diferentiere pentru diversii consumatori si prin manifestarea unei diligente sporite in raporturile sale cu autoritatile locale.
Pentru acest moment insa, cererea reclamantei ca instanta sa dispuna cu privire la indeplinirea pe viitor a unei obligatii de a face existente in sarcina paratei a fost calificata ca prematura, reclamantul pastrandu-si posibilitatea formularii unei noi actiuni in justitie in cazul neindeplinirii de catre parata a obligatiei sale.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata RA TERMOFICARE Craiova, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
In motivele de apel apelanta a aratat ca, in mod gresit, instanta de fond a analizat aspectele privind incadrarea cabinetelor medicale in categoria agentilor economici, stabilind ca activitatea de prestari servicii medicale nu are caracter comercial deoarece pentru prestarea serviciilor medicale medicii primesc onorarii si nu urmaresc obtinerea de profit si a concluzionat tot gresit ca, in conditiile in care contractele de comodat incheiate cu Spitalul Clinic sunt semnate de medici ca persoane fizice (cabinetele medicale ca entitati juridice au fost infiintate ulterior semnarii contractelor de comodat), tariful pentru calcularea energiei termice nu este cel prevazut pentru agentii economici.
A mai aratat apelanta ca instanta de fond nu a tinut cont de hotararile judecatoresti depuse la dosar prin care au fost respinse cererile reconventionale formulate de cabinetele medicale cu motivarea ca RA TERMOFICARE Craiova furnizeaza energie termica intr-un spatiu in care se desfasoara o activitate producatoare de venituri, astfel incat tariful datorat nu poate fi cel pentru populatie.
A invocat apelanta dispozitiile Legii nr. 325/2006 care in art. 40 alin 9 prevede ca preturile pentru populatie la care se factureaza energia termica se aproba de autoritatile administratiei publice locale, diferenta dintre pretul local al energiei termice si pretul local pentru populatie se aloca din bugetul local, iar alin 11 face trimitere la consumatorii de energie termica din spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinta care platesc pretul local nesubventionat.
A precizat ca statutul medicilor de familie nu poate fi asimilat populatiei, deoarece acestia sunt furnizori de servicii de sanatate in relatie cu CNSAS si desfasoara o activitate, asa cum se arata chiar in actiune in spatiul policlinicii Brazda lui Novac, nefiind vorba de spatii cu destinatia de locuinta.
Nu s-a depus intampinare.
Prin decizia nr. 241 din 12.11.2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a schimbat sentinta apelata, in sensul ca a respins actiunea, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul CIMF DR B.M., care ocupa un spatiu in cadrul Micropoliclinicii Brazda lui Novac in temeiul unui contract de comodat incheiat cu Spitalul Clinic nr.2 Craiova, a solicitat obligarea paratei RA TERMOFICARE Craiova la facturarea energiei termice furnizate pentru incalzirea cabinetului medical la pretul ce se aplica persoanelor fizice, precum si restituirea diferentei de pret pe perioada august 2002-august 2008.
In perioada 2003- 2008 reclamantul a achitat energia termica la pretul pentru agenti economici stabilit prin hotararile Consiliului Local al Municipiului Craiova.
Potrivit hotararilor nr. 320/2003, 379/2003, 26/2004, 133/2004, 75/2004, 149/2004, 29/2005, 160/2005, 473/2005, 33/2006, 388/2006, 472/2006, 16/2007, 347/2007, Consiliul Local al Municipiului Craiova a avizat tarifele pentru energia termica, diferentiat, pentru populatie si agenti economici.
In hotararile aratate mai sus sunt precizate ca temei juridic al avizarii diferentiate actele normative avute in vedere la adoptarea acestor hotarari: OG nr. 73/2002 privind organizarea si functionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termica, OG nr. 48/2004 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2004, OUG nr. 115/2001 privind reglementarea unor masuri de asigurare a fondurilor necesare in vederea furnizarii energiei termice si a gazelor naturale pentru populatie modificata prin OG nr. 81/2003, HG nr. 1254/2005 privind stabilirea pretului national de referinta pentru energia termica furnizata populatiei prin sisteme centralizate in scopul incalzirii locuintelor si al prepararii apei calde, OG nr. 36/2006 privind instituirea preturilor locale pentru energia termica furnizata populatiei prin sisteme centralizate, Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termica.
Astfel, OG nr. 73/2002, in vigoare la momentul de la care reclamantul solicita restituirea diferentei de pret, stabileste in art. 6 alin.1 lit. j continutul notiunii de utilizator de energie termica, anume persoana fizica sau juridica ce cumpara energie termica pe baza de contract si o utilizeaza in instalatiile proprii legate nemijlocit la instalatiile unui producator sau distribuitor.
Acelasi act normativ defineste in art. 28 alin.4 distribuitorii si furnizorii de energie termica ca fiind persoane juridice romane, autorizate si/sau licentiate de autoritatea de reglementare competenta, avand ca obiect de activitate distributia energiei termice in scopul vanzarii acesteia.
Art. 28 alin.4 reglementeaza totodata incheierea contractului de furnizare intre furnizor si utilizator, care trebuie sa cuprinda cel putin clauzele minimale, pe categorii de consumatori, stabilite de autoritatile administratiei publice locale si de autoritatea nationala de reglementare competenta prin contractele-cadru.
Desi in art. 33 sunt prevazute ca utilizatori de energie termica atat persoanele fizice cat si persoanele juridice care consuma in instalatiile proprii, pe baza de contract, energia termica livrata de un distribuitor/furnizor, in art.50 alin.2 se distinge in raport de destinatia spatiului in care este furnizata energia termica.
Conform art. 50 alin. 2 incepand cu data intrarii in vigoare a ordonantei nr. 73/2002 proiectarea si realizarea noilor imobile tip condominiu cu destinatie de locuinte sau cu destinatie mixta - locuinte si spatii cu alta destinatie -, avand sursa comuna de energie termica sau racordate la retelele publice de distributie, trebuie sa asigure individualizarea consumurilor si conditiile de montare a sistemelor de masurare -inregistrare - repartizare a consumurilor pentru intregul imobil si pentru fiecare apartament sau spatiu cu alta destinatie.
Deci legiuitorul a prevazut expres ca masurarea, inregistrarea, repartizarea consumurilor in imobilele tip condominium se face in functie de destinatia spatiului, de locuinta sau spatiu cu alta destinatie.
Chiar in conditiile in care notiunea de locuinta nu este definita expres in ordonanta, acceptiunea este cea data de Legea locuintei nr. 114/1996 - constructie alcatuita din una sau mai multe camere de locuit, cu dependintele, dotarile si utilitatile necesare, care satisface cerintele de locuit ale unei persoane sau familii.
Or, cabinetul reclamantei care, asa cum am aratat, functioneaza in incinta Micropoliclinicii Brazda lui Novac, nu este spatiu cu destinatia de locuinta.
Cabinetele medicale sunt unitati fara personalitate juridica, furnizoare de servicii medicale primare de medicina generala, de stomatologie si de specialitate ( art. 1 alin. 1 din OG nr. 124/1998) ce se infiinteaza la cererea medicului sau a grupului de medici, in urmatoarele forme de organizare: cabinet medical individual; cabinete medicale grupate; cabinete medicale asociate; societate civila medicala ( art. 5 coroborat cu art. 1 alin 3 din OG nr. 124/1998) Cabinetele medicale realizeaza venituri din: servicii medicale prestate in baza contractului incheiat cu casa de asigurari de sanatate ori cu alte persoane fizice sau juridice; servicii medicale cu plata directa din partea beneficiarilor; donatii si sponsorizari; activitati de consiliere medicala; activitati contractate cu unitatile care coordoneaza activitatile de invatamant si de cercetare din reteaua Ministerului Sanatatii si Familiei; alte surse obtinute conform dispozitiilor legale, inclusiv cele provenind din valorificarea aparaturii proprii, uzata fizic sau moral ( art.8 din OG nr. 124/1998).
Faptul ca reclamantul, cabinet medical, nu se incadreaza in categoria agentilor economici, nefiind comerciant, nu prezinta relevanta sub aspectul destinatiei spatiului, rezultand fara dubiu din dispozitiile O.G. nr.124/1998 precizate anterior ca destinatia este desfasurarea de servicii medicale, deci cu totul alta decat locuinta.
In plus cheltuielile efectuate cu utilitatile necesare infiintarii si functionarii cabinetelor medicale se scad din veniturile realizate ( art.9 alin.2 din OG nr. 124/1998), posibilitatea deducerii neexistand pentru persoanele fizice care utilizeaza energia termica in spatiile cu destinatia de locuinta.
In acelasi sens din anul 2006 domeniul serviciului public de alimentare cu energie termica este reglementat de Legea nr. 325/2006 care in Sectiunea I art. 40 prevede stabilirea diferentiata a pretului local si a pretului local pentru populatie mentionand expres in alin. 11 al art.40 ca, pentru spatiile cu alta destinatie decat cea de locuinta dintr-un condominiu, consumatorii platesc pretul local.
Pretul local este diferit de pretul local pentru populatie, acesta din urma fiind subventionat din bugetul local potrivit art. 40 alin.9 teza finala (diferenta dintre preturile locale ale energiei termice si preturile locale pentru populatie se aloca din bugetele autoritatilor administratiei publice locale sau ale asociatiilor de dezvoltare comunitara, dupa caz).
OUG nr.115/2001 si OG nr.36/2006 reglementeaza modul in care se suporta subventiile pentru acoperirea diferentelor de pret si de tarif la energia termica livrata populatiei, precum si acordarea de ajutoare banesti familiilor cu venituri mici.
Ca urmare, in materia stabilirii preturilor locale pentru energia termica, in perioada 2003 -2009 legiuitorul a avut in vedere doua criterii: destinatia spatiului in care este furnizata energia termica, locuinta sau spatiu cu alta destinatie si categoria de utilizatori, populatie sau alti utilizatori.
In raport de aceste doua criterii destinatia spatiului si incadrarea sau nu in categoria populatie, reclamantul care utilizeaza spatiul pentru prestarea serviciilor medicale si nu cu destinatia de locuinta si care nu se incadreaza in categoria populatie, nu poate beneficia de facilitatile acordate populatiei pentru spatiile cu destinatia de locuinta si, deci, nu poate plati tariful pentru populatie.
In concluzie, solutia primei instante care, fara a se raporta la dispozitiile aplicabile in materia energiei termice, analizeaza doar incadrarea reclamantului in categoria agentilor economici ca si comerciant si concluzioneaza ca reclamantul nu se incadreaza, a fost apreciata ca nelegala.