Bilet la ordin stingerea raporturilor fundamentale dintre parti nu influenteaza drepturile si obligatiile izvorate din biletul la ordin Decizie nr. 230 din data de 03.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Biletul la ordin este un titlu de credit formal, care incorporeaza o obligatie abstracta, autonoma, iar cauza obligatiei este un element extern, care nu are nici o influenta asupra titlului comercial.
Raporturile juridice care preexista biletului la ordin, justifica emiterea acestuia, insa, odata emis, biletul la ordin constituie un titlu de sine statator. Toate operatiunile privind biletele la ordin fac abstractie de raporturile fundamentale si sunt supuse unor reguli speciale (Legea 58/1934), diferite de regulile care reglementeaza raporturile fundamentale.
Stingerea raporturilor fundamentale dintre parti, prin rezilierea contractului de vanzare-cumparare si stornarea facturii, nu influenteaza drepturile si obligatiile izvorate din biletul la ordin, care au caracter autonom, independent, de cele izvorate din contractul de vanzare-cumparare Prin sentinta nr.1342 din 30 iunie 2009 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 5179/63/2009, s-a respins actiunea formulata de reclamanta SC R.I. SRL Craiova.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca la data de 16.02.2009, partile au incheiat contractul nr. 12, avand ca obiect vanzarea-cumpararea a 2000 tone porumb boabe.
Prin contractul mentionat, parata s-a obligat sa livreze reclamantei porumb boabe la pretul de 480 ron/to + TVA, plata urmand a se efectua de catre reclamanta cu fila CEC/BO scadent la maxim 120 zile din momentul emiterii facturii.
La data incheierii contractului parata a emis factura nr.0004404 pentru suma de 1.142.400 lei, iar reclamanta biletele la ordin BACX3AA 0284298 si BACX3AA 0284299.
Conform actului aditional nr.1/ 07.04.2009, partile au hotarat rezilierea contractului nr.12/16.02.2009, pe motiv ca marfa ce a facut obiectul contractului si facturii nr.0004404, nu a fost livrata, nefiind corespunzatoare calitativ, iar factura s-a stornat. Biletele la ordin emise de reclamanta pentru plata pretului marfii au fost girate de parata in favoarea bancii U-T.
Urmare a neindeplinirii de catre parata a obligatiei de a preda marfa si a stornarii facturii emise, reclamanta nu mai are nici o obligatie de plata fata de parata, insa biletele la ordin emise de catre reclamanta au fost scontate catre U.T..
Biletul la ordin, ca titlu comercial de valoare, creeaza obligatii autonome si abstracte, independente celor rezultate din raportul juridic fundamental. El cuprinde obligatia neconditionata de a plati la scadenta posesorului, suma de bani inscrisa in titlu ( art.104 din Legea nr.58/1934 ), putand fi transmis prin gir.
Conform art.21 din Legea nr.58/1934, cei obligati nu pot opune posesorului exceptiile intemeiate pe raporturile lor personale cu girantul, afara numai daca posesorul a lucrat cu buna stiinta in paguba sa.
Nu are relevanta stingerea obligatiei reclamantei catre parata, obligatie ce rezulta din contractul de vanzare-cumparare( raport juridic fundamental), obligatia rezultata din biletele la ordin fiind una independenta, iar posesorul acestor bilete, in speta U.T., are dreptul la plata( art.41-46 din Legea nr.58/1934).
La momentul incheierii actului aditional reclamanta ar fi trebuit sa solicite restituirea in original a instrumentelor de plata, nefiind in posesia paratei, era evident ca biletele la ordin erau in circuitul civil, fiind girate unor terte persoane.
Conform dispozitiilor 104-105 din Legea nr.58/1934 si Normei-cadru nr.6/1994 privind comertul facut de institutiile de credit cu cambii si bilete la ordin, biletul la ordin este nul daca ii lipseste vreuna din conditiile obligatorii mentionate in art.104. In cauza reclamanta a invocat exceptii subiective care privesc titlul, fara sa faca dovada indeplinirii conditiilor pentru exercitarea opozitiei la executarea cambiala.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta SC R.I. SRL Craiova, care a expus situatia de fapt, in sensul ca partile de comun acord au reziliat contractul de vanzare-cumparare si au stornat factura. S-a sustinut ca in aceasta situatie, parata nu putea gira instrumentul de plata in favoarea bancii, dat fiind lipsa obligatiei de plata.
Pe de alta parte, tertul dobanditor, respectiv banca, a lucrat cu stiinta in paguba apelantei reclamante, ceea ce determina nulitatea instrumentului de plata.
Astfel, la data de 04.05.2009, apelanta a instiintat banca U.T. BANK, despre faptul ca parata nu este proprietara biletelor la ordin si ca nu are nici un fel de obligatie de plata catre aceasta, depunand si documente insotitoare. O alta solicitare, in sensul celor aratate, a fost facuta la data de 08.05.2009 si la 11.05.2009.
Mai mult, in cursul lunii mai, intre emitentul biletelor la ordin-apelanta reclamanta si posesorul acestora (banca), au avut loc intalniri informale, care insa nu s-au finalizat in sensul eliberarii biletelor la ordin detinute, dimpotriva banca le-a introdus in circuitul bancar. In raport de motivele invocate, apelanta a sustinut ca banca, posesor al biletelor la ordin, a lucrat cu stiinta in paguba sa.
Apelanta reclamanta a depus inscrisuri in dovedirea sustinerilor din cererea de apel.
Prin decizia nr.230 din 3 noiembrie2009, Curtea a respins apelul ca nefondat, retinand urmatoarele :
Biletul la ordin este un titlu de credit formal, care incorporeaza o obligatie abstracta, autonoma, iar cauza obligatiei este un element extern, care nu are nici o influenta asupra titlului comercial.
Raporturile juridice care preexista biletului la ordin, justifica emiterea acestuia, insa, odata emis, biletul la ordin constituie un titlu de sine statator. Toate operatiunile privind biletele la ordin fac abstractie de raporturile fundamentale si sunt supuse unor reguli speciale (Legea 58/1934), diferite de regulile care reglementeaza raporturile fundamentale.
Prin urmare, stingerea raporturilor fundamentale dintre parti, prin rezilierea contractului de vanzare-cumparare si stornarea facturii, nu influenteaza drepturile si obligatiile izvorate din biletul la ordin, care au caracter autonom, independent, de cele izvorate din contractul de vanzare-cumparare, cum corect a considerat si tribunalul.
Pe de alta parte, se constata ca reclamanta, pe calea unei actiuni directe, principale, a solicitat anularea biletelor la ordin, ca urmare a rezilierii contractului si stornarii facturii, in contradictoriu cu primul beneficiar si nu cu posesorul actual al titlurilor comerciale. In cazul biletului la ordin, emitentul este debitorul obligatiei de plata a unei sume de bani, aratata in titlu. Nulitatea titlului comercial poate fi invocata pentru nerespectarea conditiilor de forma, dat fiind caracterul formal al biletului la ordin.
Debitorul are la indemana, potrivit dispozitiilor speciale ale Legii 58/1934, mijloace procedurale limitate fata de dreptul comun, respectiv exercitarea opozitiei la executarea biletului la ordin (art.106 alin.1 raportat la art.62 si 63 din Legea 58/1934), ceea ce nu e cazul in speta.
Dispozitiile art.19 din Legea 58/1934 sunt aplicabile si biletului la ordin, iar potrivit acestor prevederi debitorul, cel impotriva caruia s-a pornit actiune cambiala, poate invoca exceptiile intemeiate pe raporturi personale cu posesorii anteriori, daca posesorul actual a lucrat cu stiinta in paguba sa.
Nici aceste prevederi nu au aplicabilitate in speta, intrucat posesorul biletelor la ordin nu a pornit o actiune impotriva debitorului, mai mult nici nu e parte in cauza, astfel ca invocarea criticii referitoare la atitudinea posesorului excede cadrului procesual prezent, stabilit de reclamanta prin actiune.
Pe de alta parte, corespondenta purtata intre banca si reclamanta in luna mai 2009, dupa scontarea biletelor la ordin, nu dovedeste ca banca a lucrat cu stiinta in paguba debitorului. Neremiterii biletelor la momentul rezilierii contractului, dovedeste ca acestea erau deja scontate la banca. Posesorul actual, acordand credit in urma scontarii biletelor la ordin, este indreptatit sa primeasca plata.
In consecinta, criticile formulate au fost apreciate ca nefondate si in temeiul art.296 C.pr.civ. apelul a fost respins.