Prin cererea inregistrata la Tribunalul Gorj sub nr. 4278/95/2006 (numar in format vechi 4507/2006), reclamantul G. Ghe. a solicitat anularea dispozitiei nr. 2778 din 20 noiembrie 2006 emisa de Primaria Bumbesti Jiu si constatarea indreptatirii sale la despagubiri pentru bunurile mobile si imobile preluate abuziv de la autorul sau.
In motivare, reclamantul a aratat ca, a formulat notificare pentru aceste bunuri care i-a fost respinsa prin dispozitia nr.1778/20.11.2006 cu motivarea ca nu a depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate cu privire la imobilele solicitate si acte care sa-i ateste calitatea de mostenitor desi ,aceste acte au fost depuse la dosar .
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata cu motivarea ca,in urma notificarii depusa de reclamant i-a solicitat acestuia prin adrese sa depuna acte in dovedirea proprietatii si a calitatii de mostenitor fata de autorul indicat,acte ce nu au fost depuse, astfel incat notificarea nu putea fi admisa.
Prin sentinta civila nr.211 din 5 noiembrie 2008, pronuntata in dosarul nr.4278/95/2006, Tribunalul Gorj a admis actiunea, a anulat dispozitia nr.2778/20 noiembrie 2006 emisa de Primaria Bumbesti-Jiu si a constatat indreptatirea reclamantului la despagubiri in suma de 246.356 lei reprezentand c.valoarea urmatoarelor imobile : piua actionata cu apa, moara actionata cu apa, gater actionat electric si camera personal.
Pe baza probelor administrate, instanta a retinut ca bunicul matern al reclamantului F.Gr.I. a figurat inscris in tabelul nominal al chiaburilor in anul 1949 cu o moara, o piua si un gater, imobilele fiind preluate odata cu instalatiile si utilajele, fara forme legale - in acelasi an de autoritatea locala din Bumbesti Jiu si in prezent constructiile mai exista doar sub forma unor fundatii pe o suprafata de 40 mp.
Avand in vedere dispoz.art.3 si 6 din Legea 10/2001, instanta a concluzionat ca reclamantul, in calitate de mostenitor al fostului proprietar este indreptatit la despagubiri pentru imobilele si mobilele preluate abuziv, a caror valoare stabilita prin expertiza este de 246.356 lei.
Impotriva sentintei a declarat apel parata, considerand-o nelegala.
Apelanta a criticat sentinta pentru ca stabileste masuri reparatorii sub forma despagubirilor, in suma de 246.326lei, despagubiri ce includ si valoarea utilajelor si instalatiilor, desi legea prevede conditia ca acestea sa nu fi fost inlocuite, casate ori distruse, iar reclamantul, caruia ii incumba sarcina probei cu privire la starea utilajelor, nu a facut aceasta dovada . ceruta de art.6 alin.2 din Lg.10/2001.
Reclamantul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului, sustinand ca prin probele administrate a facut dovada preluarii bunurilor din proprietatea autorului sau si ca acestea erau in perfecta stare de functionare.
A apreciat ca textul art.6 din Lg.10/2001 trebuie interpretat in sensul ca masurile reparatorii sa nu se acorde pentru utilajele distruse sau casate datorita uzurii avansate pe care o prezentau la data preluarii.
Examinand apelul prin prisma motivelor formulate se constata ca este fondat sub aspectul stabilirii de catre instanta a cuantumului si a masurilor reparatorii pentru bunurile preluate de la autorul reclamantului.
In speta se contesta o dispozitie emisa la data de 20 noiembrie 2006, dupa data intrarii in vigoare a Legii 247/2005, dispozitie prin care s-a respins notificarea reclamantului.
Prin urmare, notificarea reclamantului a fost solutionata dupa intrarea in vigoare a Legii 247/2005.
Pentru dispozitiile emise dupa intrarea in vigoare a Legii 247/2005, competenta instantei civile se pastreaza doar in ceea ce priveste procedura derulata in etapa prealabila la unitatea detinatoare, in situatia in care aceasta respinge notificarea.
In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiza al instantei de contencios administrativ doar dupa ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.
In sensul acestei interpretari a aplicarii dispozitiilor Legii 247/2005, este si decizia nr.52 din 4 iulie 2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie data in recurs in interesul legii, prin care s-a stabilit ca prevederile cuprinse in art.16 si urmatoarele din Lg.247/2005 ,privind procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor, nu se aplica deciziilor, dispozitiilor emise anterior intrarii in vigoare a legii, contestate in termenul prevazut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea 247/2005.
Per a contrario - aceste prevederi se aplica dispozitiilor si deciziilor emise dupa intrarea in vigoare a Legii 247/2005, revenind competenta Comisiei Centrale in subordinea Cancelariei Primului Ministru de a stabili cuantumul despagubirilor.
Competenta instantei de judecata investita cu solutionarea actiunii de fata se limiteaza doar la cenzurarea solutiei de respingere a notificarii.
Prima instanta a admis actiunea si a anulat dispozitia de respingere a notificarii, in speta fiind facuta dovada calitatii reclamantului de persoana indreptatita la masuri reparatorii pentru bunurile preluate abuziv de la autorul sau dar gresit a stabilit si cuantumul despagubirilor din considerentele aratate.
Corect a stabilit instanta ca aceste masuri se datoreaza pentru toate bunurile identificate prin expertiza - imobile si mobile.
Cu privire la bunurile mobile, masurile reparatorii instituite de Legea 10/2001 vizeaza doua situatii prevazute de art.6 in alin.1 si 2 si anume mobile devenite imobile prin incorporare in constructii si respectiv utilajele si instalatiile preluate abuziv o data cu imobilul.
Pentru aceste din urma bunuri mobile, legea prevede conditia sa nu fi fost casate sau distruse.
Sarcina probei privind aceasta imprejurare a inlocuirii, casarii ori distrugerii utilajelor revine insa unitatii detinatoare iar nu reclamantului cum incorect sustine apelanta parata.
In materia Legii nr.10/2001 exista o procedura speciala valabila atat pentru faza administrativa prealabila, cat si pentru cea contencioasa, care a prevazut reguli derogatorii de la dreptul comun sub aspectul probatiunii.
Astfel, conform art.23 din Legea 10/2001, in forma actuala, in sarcina persoanelor indreptatite exista obligatia de a depune doar actele doveditoare ale dreptului de proprietate si in cazul mostenitorilor, cele care atesta aceasta calitate.
Orice alte dovezi sunt in sarcina entitatii notificate, care, daca este detinatorul bunului, are obligatia de rezolva cererea, iar primariei ii revine obligatia de a comunica si unitatea detinatoare a bunurilor daca nu este cunoscuta de catre persoana indreptatita.
In speta, reclamantul a facut dovada ca autorul sau a avut in proprietate bunurile imobile si mobile ce i s-au preluat abuziv - si desi in apel - s-au acordat mai multe termene apelantei parate spre a face dovada inlocuiri, casarii ori distrugerii utilajelor preluate odata cu imobilele, nu a depus la dosar nici o dovada in acest sens.
De altfel, din raportul de expertiza rezulta ca s-au evaluat doar bunuri imobile, cu exceptia gaterului.
Acesta este definit in expertiza ca o linie tehnologica unica, un ansamblul compus din trei utilaje, iar in lucrarile de specialitate ca fiind un fierastrau mecanic - format dintr-un cadru in care sunt prinse si intinse panze de ferastrau si un mecanism nivela-manivela ce imprima panzelor o miscare simultana alternativa, rectilinie, de obicei verticala.
Din aceasta descriere rezulta ca gaterul reprezinta un bun mobil incorporat unei constructii - ipoteza prevazuta la art.6 alin.1 din Lege - in care nu se prevede conditia ca aceste bunuri mobile ca nu fi fost casate, inlocuite ori distruse.
Fata de aceste considerente si in baza art.,296 c.pr.civ. urmeaza a se admite apelul, a se schimba in parte sentinta, in sensul ca despagubirile se vor stabili de catre Comisia Centrala conform Titlului VII din Legea 247/2005.
Se mentin celelalte dispozitii ale sentintei privitoare la admiterea actiunii, la anularea dispozitiei si la constatarea indreptatirii reclamantului la despagubiri pentru bunurile enumerate in sentinta.
Referat Stela Popa
1