SECTIA CIVILA, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI
ASIGURARI SOCIALE SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DREPT CIVIL
1. Respingerea actiunii in revendicare ca inadmisibila, dupa intrarea in
vigoare a Legii nr.10/2001, contravine dispozitiilor C.E.D.O., care se aplica
cu prioritate si care sunt favorabile, fata de dreptul intern
Art.22 alin.(1) si (5) din Legea nr.10/2001
Art. 6 alin. (1) si (2) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Art. 1 din Primul Protocol aditional al Conventiei Europene a Drepturilor
Omului
Din compararea reglementarii interne cu reglementarea
internationala rezulta in mod evident faptul ca dispozitiile Conventiei
Europene a Drepturilor Omului sunt mai favorabile decat dispozitiile Legii
nr.10/2001. Aceleasi sustineri sunt valabile si prin raportarea normelor
Conventiei la disp. art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Legea nr.10/2001-art.22 alin.(1) si (5) contine insa o limitare in
timp a dreptului de a cere restituirea/respectarea dreptului de proprietate
pentru proprietatile abuziv confiscate, reglementare evident inferioara
principiilor prevazute de Conventie si in totala contradictie cu legea
generala (art.480 Cod civil) din care rezulta caracterul absolut, exclusiv si
perpetuu al dreptului de proprietate, cu consecinta caracterului
imprescriptibil al actiunii in revendicarea lui, caracter recunoscut prin
dreptul intern si practica CEDO.
Calitatea de titular actual al bunului revendicat poate sa rezulte si
dintr-un act normativ care prevede masuri de restituire sau recunoasterea
preluarii abuzive de catre stat. In acest sens in legislatia romana s-au facut
mai multe astfel de recunoasteri din partea statului a caracterului abuziv
al preluarii imobilelor in perioada 1945-1989 si implicit a caracterului de bun
actual al acestor bunuri in patrimoniul celor care reclama incalcarea
dreptului.
Reclamantului-recurent i s-a recunoscut calitatea de titular al unui
bun in sensul Conventiei, prin decizia nr.775/2006, prin care i s-au acordat
despagubiri aferente imobilelor preluate abuziv, in temeiul Legii 10/2001,
existand astfel o speranta legitima de redobandire a bunurilor.
A declara actiunea in revendicare ca inadmisibila, ar echivala
deopotriva cu anihilarea nejustificata a caracterului absolut, exclusiv si
perpetuu al dreptului de proprietate, cu consecinta pierderii beneficiului
imprescriptibilitatii, atribut esential al revendicarii imobiliare.
Respingerea ca inadmisibila a actiunii in revendicare ar insemna si
afectarea substantei dreptului de proprietate, nefiind respectat un raport de
proportionalitate intre scopul urmarit (respectarea dreptului de proprietate
incalcat) si mijlocul procedural ales (trimiterea exclusiv la procedura legii
10/2001 care limiteaza in timp si formal dreptul de a cere restituirea).
(Decizia civila nr.1798/R din 26 noiembrie 2009)