Respingerea actiunii in revendicare, ca inadmisibila. Hotararea trebuie desfiintata si trimisa spre rejudecare, deoarece instanta nu s-a pronuntat asupra fondului, ceea ce nu asigura un acces efectiv la justitie.
- art. 480 Cod civil;
- jurisprudenta CEDO, cauza Faimblat c. Romaniei.
DECIZIA CIVILA NR. 1144 R
Sedinta publica de la 20 septembrie 2010
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, la data de 01.07.2008 sub nr. 8096/301/2008, reclamantii M. M. si M. G. L. au solicitat, in contradictoriu cu paratul M. B. prin P. G., sa se constate ca statul a preluat locuinta proprietatea acestora fara titlu valabil si sa fie obligat paratul sa lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in Bucuresti.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 480 si urmatoarele din Codul civil, art. 1 din primul Protocol Aditional la CEDO.
Prin sentinta civila nr. 2764/19.03.2009, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a respins cererea ca inadmisibila.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca imobilul situat in Bucuresti, str. Moise nr. 38B, bloc C2, ap. 129, parter, sector 3 a fost dobandit de reclamanta M. M. si numitul M. I. prin contractul de construire nr. 11724/17.11.1969 incheiat cu Oficiul pentru construirea de locuinte proprietate personala. Prin decizia nr. 779/10.05.1983 a Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti - Comitetul Executiv, imobilul a fost preluat de statul roman in proprietate. M. I. a decedat la data de 23.05.2005, iar mostenitorii sai legali sunt reclamantii M. M. si M. G. - L.
Instanta a constatat ca reclamantii M. M. si M. G. L. inteleg sa formuleze o actiune in revendicare intemeiata pe dispozitiile art. 480 din Codul civil cu ignorarea principiului specialia generalibus derogant fara a urma calea oferita de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel ca actiunea apare ca fiind inadmisibila in raport de prevederile legii speciale.
Prin decizia civila nr. 524 A/16.04.2010, Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanti.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Bucuresti a retinut ca persoanele carora le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta intre calea prevazuta de acest act normativ si aplicarea dreptului comun in materia revendicarii, respectiv dispozitiile art. 480 din Codul civil. Tribunalul a apreciat ca prevederile articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia CEDO si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului nu pot fi retinute in cauza de fata pentru a determina temeinicia actiunii in revendicare, intrucat reclamantii nu au justificat existenta unui bun actual, protejat de conventie, cu privire la imobilul revendicat. Solicitarea de a se restitui un bun preluat anterior de stat (in anul 1983, data la care Statul Roman nu era semnatar al Conventiei), nu intra sub protectia Articolului nr. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, iar Conventia nu garanteaza dreptul de a dobandi sau redobandi un anumit bun.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, solicitand casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivarea recursului, reclamantii au aratat ca procedura in fata celor doua instante nu a implicat o apreciere directa si completa asupra drepturilor cu caracter civil ale reclamantilor in procedura restituirii, situatie in care se constata o incalcare a dreptului de acces la justitie, garantat de art. 21 din Constitutia Romaniei si art. 3 din Codul civil, iar prin prisma art. 6 parag. 1, din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, limitarea adusa acestui drept afecteaza insasi substanta dreptului de proprietate al reclamantilor.
Recurentii au aratat ca in speta nu s-a facut referire la aplicabilitatea Legii nr. 10/2001, cererea fiind formulata pe dreptul comun prevazut de art. 480 din Codul civil. Recurentii au aratat ca Judecatoria Sectorului 3, a respins actiunea ca inadmisibila, insa nu a prevazut si despagubirile pe care reclamantii le-au cerut verbal in instanta, lucru care nu s-a consemnat in incheierea de sedinta, instanta apreciind doar ca reclamantii revendica bunul in natura.
Analizand decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste suprimarea posibilitatii de a recurge la dreptul comun fata de intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, Curtea constata ca reclamantii si-au intemeiat actiunea in revendicare pe dispozitiile art. 480 din Codul civil. Actiunea in revendicare reglementata de art. 480 si urmatoarele Cod Civil este o actiune petitorie, reala si imprescriptibila, iar nu o actiune in despagubiri, in natura sau prin echivalent, care este o actiune personala imobiliara, actiune supusa atat prescriptiei, cat si decaderii, asa cum rezulta din reglementarea Legii nr. 10/2001. Natura juridica a acestor actiuni este diferita, chiar daca obiectul material este acelasi. Intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 a permis proprietarilor ale caror imobile au fost preluate abuziv de Statul roman sa solicite retrocedarea in natura a acestor imobile, sau, in cazul in care nu mai era posibila restituirea in natura, fostii proprietari aveau posibilitatea de a obtine despagubiri cu privire la respectivele bunuri.
Nicio dispozitie din Legea nr. 10/2001 nu prevede ca se interzice orice alta cale de a recupera bunul in litigiu. Actiunea in revendicare, intemeiata pe dreptul comun nu poate sa devina inadmisibila prin aparitia unei legi speciale de reparatie. Exercitarea actiunii in revendicare nu poate fi paralizata prin dispozitii speciale contrare dispozitiilor generale in materia apararii dreptului de proprietate, ea decurgand din dreptul de proprietate si sanctionand incalcarea acestuia.
Decizia nr. 33/9.06.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Sectiile Unite nu exclude posibilitatea formularii actiunii in revendicare, ci arata ca trebuie acordata prioritate Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Inalta Curte a stabilit ca legea speciala inlatura aplicarea dreptului comun, fara ca pentru aceasta sa fie nevoie ca principiul sa fie incorporat in textul legii speciale si ca aplicarea unor dispozitii ale legii speciale poate fi inlaturata daca acestea contravin Conventiei europene a drepturilor omului. De asemenea, in dispozitivul deciziei se arata ca "in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun".
De asemenea, in motivarea deciziei se arata ca nu se poate aprecia ca existenta Legii nr. 10/2001 exclude, in toate situatiile, posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare, caci este posibil ca reclamantul intr-o atare actiune sa se poata prevala la randul sau de un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional si trebuie sa i se asigure accesul la justitie. Astfel, in ipoteza respingerii actiunii in revendicare prin schimbarea temeiului juridic din art. 480 Cod Civil in Legea nr. 10/2001, s-ar ajunge la a schimba natura juridica a actiunii in revendicare, transformand-o in actiune personala imobiliara, incalcand, astfel, principiul disponibilitatii procesului civil si accesul la un proces echitabil judecat de o instanta independenta.
In acest sens, in ceea ce priveste asigurarea accesului la justitie, in Hotararea din 13 ianuarie 2009 in Cauza Faimblat impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a opune reclamantilor existenta procedurii prevazute de Legea nr. 10/2001 le incalca dreptul de acces la o instanta, in masura in care acea cale nu este efectiva.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, desi Legea nr. 10/2001 le ofera partilor interesate atat accesul la o procedura administrativa, cat si, ulterior, daca este necesar, la o procedura contencioasa, acest acces ramane teoretic si iluzoriu, nefiind in prezent in masura sa conduca intr-un termen rezonabil la plata unei despagubiri.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca refuzul accesului la instanta pe calea dreptului comun poate fi acceptata numai in cazul in care calea speciala oferita este efectiva.
Criticile referitoare la faptul ca instantele nu au retinut ca reclamantii au solicitat acordarea de despagubiri nu pot fi retinute in conditiile in care, pe parcursul procesului in fata primei instante, o astfel de cerere nu a fost formulata, nerezultand din actele dosarului.
In consecinta, retinand ca in mod gresit a fost respinsa actiunea ca inadmisibila, Curtea constata ca motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila este intemeiat, instantele intepretand gresit legea, situatie in care Curtea va admite recursul declarat de recurentii reclamanti M. M. si M. G. L. impotriva deciziei civile nr. 524A/16.04.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila.
Vazand prevederile art. 312 alin. 3, fata de imprejurarea actiunea a fost solutionata fara a se intre in cercetarea fondului, Curtea va modifica decizia recurata in sensul ca va admite apelul formulat de reclamantii M. M. si M. G. impotriva sentintei civile nr. 2764/19.03.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, pe care o va desfiinta si va trimite cauza spre rejudecare la Judecatoria Sector 3 Bucuresti. In rejudecare, se va verifica in ce masura reclamantii in actiunea in revendicare se pot prevala de un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Intrucat recurentii au solicitat acordarea cheltuielilor de judecata insa nu au facut dovada avansarii unor sume cu acest titlu, desi sarcina probei le revenea conform art. 1169 din Codul civil, Curtea va respinge cererea privind acordarea de cheltuieli de judecata.