Prin cererea inregistrata la nr. 4993/95/2008 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantii T. S, T.S.D si T.P au chemat in judecata Statul Roman prin Ministerul Finantelor, solicitand sa fie obligat la plata sumei de 3.200.000 EURO.
De asemenea au solicitat obligarea aceluiasi parat la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu solutionarea litigiului.
Reclamantii au precizat ca suma solicitata urmeaza a fi impartita astfel: pentru reclamantul T.S. suma de 2.950.000 EURO cu titlu de daune morale si 50.000 EURO cu titlu de daune materiale; pentru reclamantul T.S.D suma de 100.000 EURO daune morale si pentru T.P suma de 90.000 EURO daune morale si 10.000 EURO daune materiale.
In motivarea cererii au precizat ca, reclamantul T.S a fost arestat preventiv de la data de 26.11.2001 pana la data de 3.09.2002 si ca prin sentinta penala irevocabila acesta a fost achitat.
S-a invocat eroarea judiciara in conditiile art. 504 si urm. C.pr.penala.
De asemenea reclamantii au sustinut ca au suferit un soc fizic si psihic de mare intensitate, fiind ingradita libertatea reclamantului T.S, ca acesta avea o varsta inaintata, familia sa a ramas fara sprijin, iar copilul minor aflat in intretinere s-a imbolnavit grav.
S-a mai precizat ca intreaga familie a avut de suferit atat datorita arestului preventiv al reclamantului T.S cat si a existentei si duratei procesului penal, ca familia a fost nevoita sa faca imprumuturi pentru a asigura apararea in procesul penal si pentru pachetele cu mancare dar si deplasarile pe care membrii familiei le-au facut in scopul vizitarii reclamantului T.S.
In perioada arestului reclamantului T.S, atat reclamanta T.P cat si reclamantul T.D au avut probleme grave de sanatate cauzate de socul suferit si de stresul provocat de existenta procesului penal.
Reclamanta T.P a precizat ca impotriva sa nu s-a pronuntat o condamnare definitiva dar, procesul penal in cadrul caruia a avut calitatea de inculpata a produs efectele unei erori judiciare, si a avut de suferit atat moral cat si material de pe urma acestuia dar si a arestarii nelegale a sotului ei.
Aceasta a sustinut ca in societate si in comunitatea in care traieste, imaginea sa si a familiei a avut de suferit, ca suferintele au fost atat de ordin moral dar si material, ramanand cu un minor in intretinere, fiind nevoita sa vanda bunuri din gospodarie si sa faca imprumuturi.
In drept reclamantii isi intemeiaza cererea pe disp.art. 504, 506 C.pr penala, art. 52 alin. 3 din Constitutia Romaniei si art. 5 paragraful 5 din CEDO.
In cauza a formulat intampinare paratul prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului T.S ca neintemeiata si respingerea ca inadmisibila a actiunii recl.T. S. D si T .P.
Reclamantii au mai depus la dosar somatii de executare emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala Motru.
Penitenciarul Tg.Jiu a inaintat prin adresa nr. 207935/08.05.2008 copia fisei medicale a reclamantului T.S care a fost pus in liberate la data de 03.09.2002 din Penitenciarul Tg-Jiu.
In sedinta publica din 15.05.2008 instanta a interogat reclamantul T.S.
In sedinta publica din 05.06.2008, instanta a pus in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor T.P si T.S.D in raport cu temeiul juridic invocat prin cererea introductiva, avand in vedere sustinerile paratului din intampinare.
S-a admis exceptia si s-a constatat ca reclamantii T.P si T.S.D nu au calitate procesuala activa in raport cu temeiul cererii de chemare in judecata.
La data de 09.06.2008, reclamantul T.S si-a majorat catimea cererii in sensul solicitarii obligarii paratului la plata sumei de 3.150.000 EURO cu titlu de daune morale si 50.000 EURO cu titlu de daune materiale.
Prin sentinta nr.114 din 3 iulie 2008 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr.4993/95/2008, s-a admis in parte actiunea reclamantului T.S, domiciliat in comuna Catunele, sat Steic, jud. Gorj in contradictoriu cu paratul Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor cu sediul in Bucuresti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5.
A fost obligat paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor la 200.000 lei daune morale catre reclamantul T.S.
S-a respins cererea pentru daunele materiale.
S-a admis exceptia invocata de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor.
S-a respins actiunea reclamantilor T.P si T.S.D, ambii domiciliati in comuna Catunele, sat Steic, jud. Gorj, in contradictoriu cu paratul Statul Roman reprezentat prin Ministerul Finantelor.
A fost obligat paratul la 2500 lei cheltuieli de judecata catre reclamantul T.S.
S-a retinut ca reclamantul a fost arestat preventiv in perioada 26.11.2001-30.09.2002 pentru infractiunea prevazuta de art.182 alin.2 Cod penal.
Prin sentinta penala nr.84/1.02.2007 pronuntata de Judecatoria Motru in dosarul nr.1702/263/2006, irevocabila prin decizia penala nr.968/20.11.2007 a Curtii de Apel Craiova, s-a dispus achitarea reclamantului, in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c, Cod pr.penala, conditii in care s-a apreciat fondata actiunea intemeiata pe dispozitiile art.504, 505 Cod pr.penala, in privinta daunelor morale solicitate.
Stabilirea cuantumului daunelor morale s-a facut raportat la durata arestarii si a consecintelor produse asupra persoanei reclamantului si asupra familiei sale, concluzionandu-se ca procesul penal initiat impotriva sa i-a afectat sanatatea, creditul moral, pozitia sociala a acestuia, cat si a sotiei si fiului sau.
Privitor la prejudiciul material, instanta a considerat ca, prin materialul probator administrat nu s-a facut dovada existentei daunelor pretinse si a raportului de cauzalitate dintre acesta si faptul cauzator de prejudiciu.
Impotriva sentintei, in termen legal, au declarat apeluri, in baza art.282 Cod pr.civila, reclamantul, paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor si Ministerul Public.
Reclamantul a sustinut ca, pentru stabilirea daunelor morale, instanta trebuia sa tina seama si de alte criterii decat cele avute in vedere, si anume: viata personala a reclamantului anterior, in timpul arestarii si dupa eliberare, cu impactul produs asupra lui de arestare; perioada cat a fost arestat nelegal; imprejurarea ca in comunitatea din care face parte reclamantul, era cunoscut ca o persoana cinstita, decenta si muncitoare, calitati stirbite prin arestare; ingradirea dreptului la libertate si a altor drepturi patrimoniale ocrotite de lege, prin arestare; stirbirea onoarei si demnitatii; socul produs prin arestare; socul executarii privarii de libertate; evenimentele legate de familia reclamantului si acutizarea suferintei in timpul sarbatorilor religioase petrecute in penitenciar; trauma cauzata se afectiunile suferite de fiul sau; dificultatile de reintegrare; prejudiciul moral suferit de sotia si fiul sau; varsta inaintata a reclamantului.
Prin ignorarea acestor criterii, nu s-a asigurat respectarea principiului repararii integrala a pagubei.
Referitor la prejudiciul material suferit, s-au administrat probe suficiente, in masura a face dovada pretentiilor solicitate, dar instanta a interpretat si retinut gresit probatoriile, iar pe de alta parte, in baza rolului activ, avea obligatia de a ordona efectuarea unei expertize judiciare privind calculul sumelor imprumutate de pe la banci si a celor reprezentand contravaloarea bunurilor vandute in vederea acoperirii cheltuielilor de transport si cele pentru pachetele primite la penitenciar.
Ministerul Economiei si Finantelor, pentru apelantul Statul Roman a sustinut ca actiunea reclamantului nu se incadreaza in cazurile de reparare a pagubelor cauzate prin erori judiciare, acesta nefiind condamnat definitiv pentru niciuna din faptele pentru care a fost trimis in judecata.
A mai criticat sentinta pentru cuantumul daunelor morale acordate, in lipsa unui minim de indicii si argumente din care sa rezulte in ce masura drepturile patrimoniale ocrotite de constitutie i-au fost afectate.
Cheltuielile de judecata au fost stabilite in sarcina paratei, in lipsa unei culpe procesuale a acesteia.
Prin criticile formulate de Ministerul Public s-a aratat ca dispozitiile art.5 paragraful 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art.504 alin.2 din Codul de pr.penala se instituie o prezumtie privind raspunderea Statului pentru prejudiciile materiale si morale suferite in perioada in care persoanele au fost private de libertate in mod nelegal in cursul procesului penal, dar stabilirea intinderii reparatiei se face de instante, conform probatoriului.
Conform art.505 alin.1 Cod pr.civila cuantumul daunelor se calculeaza in raport de durata privarii de libertate si consecintele produse asupra persoanei si familiei sale, ori suma de 200.000 lei acordata in cauza este exagerata fata de datele concrete ale spetei.
Instanta s-a limitat la o motivare generala, care nu a avut in vedere particularitatile cauzei si nu a tinut seama ca eroarea judiciara comisa poate fi imputata partial reclamantului care, anterior, a mai suferit o condamnare penala, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, pentru infractiuni comise intr-o perioada apropiata de momentul petrecerii faptelor pentru care s-a dispus achitarea.
Asadar, nu s-a avut in vedere comportamentul reclamantului, anterior declansarii procesului penal in care a fost achitat, cat si hotararile contradictorii pronuntate in ciclurile procesuale urmate de dosarul penal.
Examinand criticile invocate se constata nefondate apelurile, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul T.S. a fost arestat preventiv in perioada 26.11.2001-30.09.2002, pentru savarsirea infractiunii de lovire prevazuta de art.182 alin.2 Cod penal, iar prin sentinta penala nr.84/1.02.2007 pronuntata de Judecatoria Motru, irevocabila prin decizia penala nr.968/20.11.2002 a Curtii de Apel Craiova, a fost achitat in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c, Cod pr.penala.
Potrivit art.52 alin.3 teza I din Constitutie, statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, principiul responsabilitatii fata de persoanele care au suferit din cauza erorilor judiciare savarsite in procesele penale trebuind aplicat tuturor victimelor acestora.
Art.504 Cod pr.penala materializeaza principiul constitutional enuntat, finalitatea textului fiind de a permite repararea prejudiciilor cauzate atat prin condamnarea pe nedrept, cat si prin nelegala privare sau restrangere de libertate din cursul procesului penal finalizat fie prin achitarea inculpatului, fie prin incetarea procesului penal, astfel legea interna fiind in deplina concordanta cu prevederile art.5 paragraful 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conformitate cu care trebuie interpretate dispozitiile legislatiei nationale.
Prin prisma acestor considerente, actiunea reclamantului este admisibila, criticile formulate de parat sub acest aspect nefiind fondate.
Cerintele de acordare a daunelor sunt cele mentionate de text, iar raspunderea statului pentru eroare judiciara, asa cum este prevazuta de norma legala, nu este conditionata de lipsa unei eventuale culpe concurente a reclamantului, rezultata din comportamentul anterior al acestuia, sau existenta antecedentelor penale.
Repararea prejudiciului trebuie sa fie integrala, fara distinctie dupa cum acesta este material sau moral.
In privinta daunelor morale, instanta apreciaza, in raport de circumstantele cauzei, daca prejudiciul trebuie reparat sub forma baneasca si in ce cuantum, sau daca dimpotriva nu trebuie astfel reparat intrucat gravitatea sa nu justifica o asemenea masura.
In speta, prin hotararea pronuntata, s-a apreciat corect asupra naturii reparatiei pentru prejudiciul moral cauzat reclamantului cat si asupra cuantumului banesc al reparatiei.
Daunele morale reprezinta acele consecinte daunatoare, care nu pot fi evaluate in bani, deci cu continut neeconomic si care constau in atingerea adusa valorilor ce definesc personalitatea umana, valori referitoare la existenta fizica a omului, la sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate si onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
In acest context, prin privarea de libertate a reclamantului pe perioada 26.11.2001-30.09.2002, cat a fost arestat preventiv, acestuia i s-a adus atingere drepturilor si libertatilor fundamentale, iar traumele psihice si suferintele fizice provocate de o asemenea masura pot si trebuie sa fie reparate prin acordarea unor despagubiri corespunzatoare.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor conditii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, etc., toate acestea subordonandu-se conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs.
Pornirea procesului penal pentru o fapta penala cu privire la care in final s-a stabilit ca nu a existat, a avut consecinte grave asupra reclamantului, vatamandu-i sanatatea, onoarea, creditul moral, pozitia sociala, aspecte care definesc persoana umana si care analizate si evaluate obiectiv, constituie criterii importante si serioase de stabilire a daunelor morale.
Aceste consecinte daunatoare au fost corect apreciate de instanta de fond care a avut in vedere principiul repararii integrale a prejudiciului cauzat prin acordarea unor despagubiri echitabile si cu reala functie reparatorie, de natura a conferi reclamantului o satisfactie echitabila.
Criteriile enumerate de reclamant in motivele de apel si care acesta pretinde ca nu au fost avute in vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale, au fost partial examinate de prima instanta, insa chiar in situatia in care s-ar fi analizat in parte fiecare din elementele aratate de apelant, majorarea despagubirilor nu s-ar justifica, deoarece scopul acordarii lor este de reparatie a prejudiciului real, ci nu de a conferi reclamantului un folos material fara justificare cauzala in eroarea penala si consecintele acesteia.
Incidenta art.504 Cod pr.penala circumscrie despagubirile morale la prejudiciile de natura morala cauzate prin eroarea judiciara, ori in speta acest factor prejudiciabil se limiteaza la durata arestarii preventive, asa cum prevad dispozitiile art.505 alin.1 Cod pr.penala, deoarece ulterior punerii in libertate, derularea procesului penal, finalizat cu o sentinta de achitare, mentinuta in caile de atac, reprezinta o cauza licita, pentru care statul nu poate fi tinut sa raspunda, indiferent de consecintele pe plan moral, fizic si psihic pe care procesul le-ar fi putut avea asupra reclamantului.
Repararea integrala a prejudiciului presupune, de principiu, si acordarea despagubirilor pentru daunele materiale suferite, dar in masura in care au fost dovedite, ori cu probele administrate in cauza nu s-a demonstrat temeinicia cererii reclamantului.
Prin cererea introductiva, memoriul depus la fila 114 in dosarul de fond si declaratia consemnata la fila 130, reclamantul a precizat ca prejudiciul material produs se constituie din cheltuielile pricinuite de derularea procesului si de detentie, respectiv onorarii aparator, contravaloarea pachetelor primite in arest, contravaloarea transportului pentru membrii familiei din localitatea de domiciliu, la sediul instantei sau al locului de detentie.
In declaratie a mentionat ca in procesul penal nu a solicitat cheltuielile de judecata, iar vanzarile de bunuri mobile si a animalelor din gospodarie, cat si contractarea imprumuturilor bancare s-au facut in scopul acoperii cheltuielilor din proces.
Din verificarea actelor dosarului penal, se constata ca la solutionarea in fond a litigiului, prin sentinta penala nr.84/1.02.2007 pronuntata de Judecatoria Motru, reclamantul din prezenta cauza a solicitat acordarea cheltuielilor de judecata, cerere consemnata in practicaua sentintei ( incheierea de amanare a pronuntarii din 25.01.2007), asupra careia instanta nu s-a pronuntat, iar reclamantul nu a formulat critici sub acest aspect in caile de atac exercitate.
Fata de aceasta situatie, reclamantul nu putea solicita acordarea cheltuielilor de judecata prin actiunea din prezenta cauza, atata timp cat avea posibilitatea de a urmari obligarea la plata lor in procesul penal.
Pentru dovedirea contravalorii transportului membrilor familiei reclamantului la locul de detentie, la dosar s-au depus la filele 63-67 copii ale biletelor de calatorie cu autobuzul, dar nu rezulta destinatia pentru care au fost eliberate, o parte din ele nu sunt datate, iar altele poarta date ulterioare eliberarii reclamantului din penitenciar.
De asemenea, copiile bonurilor fiscale emise de SC PETROM SA, depuse la filele 63 si 64 sunt datate 21.03.2008 si respectiv 16.03.2008, iar copiile biletelor de tren de la fila 67, poarta data de 25.07.2007, asadar sunt ulterioare perioadei vizate de art.505 alin.1 Cod pr.penala, mai mult, chiar ulterioare datei pronuntarii deciziei irevocabile din procesul penal - decizia penala nr.968/20.11.2007 a Curtii de Apel Craiova, conditii in care cererea de acordare a despagubirilor pentru aceste cheltuieli nu este fondata.
Prin cererile depuse reclamantul a pretins ca el si membrii familiei au contractat mai multe imprumuturi bancare, in vederea acoperirii cheltuielilor efectuate in perioada detentiei.
Actele depuse in copie la filele 68-80 si 82-88, respectiv extrase de cont, grafice de rambursare in baza contractelor de credite, se refera insa la operatiuni ulterioare perioadei de referinta. Astfel extrasul de cont de la filele 68-69 priveste perioada incepand cu data de 31.12.2006, graficele de rambursare Bancpost (filele 70-74), au in vedere imprumutul contractat in 2007, buletinul de schimb valutar de la fila 75, este datat 15.01.2008, iar contractul de credit de la filele 82-88, a fost incheiat la 16.01.2007. In consecinta, in lipsa unor dovezi certe care sa ateste ca sumele imprumutate au fost destinate sa acopere cheltuielile materiale efectuate pe perioada cat reclamantul a fost arestat preventiv, ele nu pot fi avute in vedere la acordarea daunelor in baza art.504 Cod pr.penala, intrucat potrivit prevederilor art.505 alin.1 Cod pr.penala, la stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate.
S-a mai sustinut ca pentru completarea veniturilor familiei, din gospodarie s-au vandut animale si bunuri mobile, si anume un tractor cu remorca .
Din chitanta depusa la fila 81 in copie, rezulta ca tractorul si remorca au fost vandute la 12.04.2003 cu pretul de 1 miliard lei unei persoane al carui nume nu este lizibil, asadar tranzactia este si ea ulterioara perioadei avuta in vedere de textele legale mentionate.
Martorii audiati de instanta de fond si cea de apel, au confirmat sustinerile reclamantului privind instrainarea unor animale din gospodarie, dar nu au putut preciza nici datele la care au avut loc aceste vanzari, nici sumele obtinute, conditii in care nu pot fi retinute ca prejudiciu material.
In baza rolului activ definit de art.129 c.pr.civ., instanta de apel a dispus suplimentarea probatoriului administrat, dar din ansamblul probelor nu au rezultat elemente in raport de care sa poata fi stabilite cheltuielile efectuate pentru pachetele primite de reclamant in arest.
In privinta executarii cheltuielilor judiciare la care reclamantul a fost obligat in procesul penal, cu actele depuse la filele 107-112, respectiv somatii de plata emise in baza hotararilor penale pronuntate in ciclurile procesuale derulate in cursul anului 2004, nu s-a facut dovada decat a efectuarii unor acte de executare, nu si a platii efective.
Chiar daca sumele respective ar fi fost achitate de reclamant, calea legala de recuperare era actiunea indreptata impotriva Agentiei Nationale de Administratie Fiscala, ele neputand face obiectul actiunii in despagubiri intemeiata pe dispozitiile art.504-506 Cod pr.penala.
Fata de situatia retinuta se apreciaza ca justificat prima instanta a respins cererea pentru daune materiale.
Criticile paratului referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecata nu sunt intemeiate.
Conform art.274 c.pr.civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, la plata cheltuielilor de judecata. Asadar, la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala dedusa din expresia “ partea care cade in pretentii " iar a cadea in pretentii inseamna a pierde procesul.
In speta, paratul a pierdut procesul, asa incat, intemeiat a fost obligat la plata cheltuielilor, in baza art.274 c.pr.civ.
In consecinta, pentru considerentele expuse, apelurile declarate in cauza sunt nefondate si vor fi respinse, conform art.296 Cod pr.civila.
8