Prin art.18 din Legea 10/2001, care constituie o exceptie de la regula generala instituita de actul normativ privind restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, se dispune restituirea in natura a imobilelor ce au apartinut persoanelor juridice numai in ipoteza in care persoanele fizice asociate erau membrii ai aceleiasi familii.
Daca imobilul nu a apartinut unei societati cu asociat unic si nici unei societati a aceleiasi familii ci unei societati pe actiuni cu o structura complexa si numeroasa a actionariatului, din care membrii aceleiasi familii detineau pachetul majoritar de actiuni reclamantii au calitatea de persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii in echivalent.
La data de 22.12.2003, M.A., B.S., B.I., B.St. D., si N.C.St. au formulat contestatie impotriva dispozitiei nr. 9637/18.11.2003 emisa de Primarul Municipiului Craiova, in baza Legii 10/2001, dispozitie prin care s-a respins cererea reclamantilor privind restituirea in natura a imobilului situat in Craiova, str. Cuza Voda nr. 4 - Casa Alba, jud. Dolj.
In motivarea contestatiei se arata ca imobilul in cauza a apartinut Bancii Comertului SA Craiova si a fost nationalizat in baza Legii 119/1948 pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si transporturi iar autorii reclamantilor au avut calitatea de actionari ai bancii La data de 17.06.2005 au formulat cerere de interventie accesorie in sprijinul paratilor numitii S.I. si S.G., care au calitatea de chiriasi ai unui spatiu locativ din imobilului in litigiu, iar la data de 7 oct. 2005, a formulat o cerere de interventie in dosar numita Costin Maria, pe care aceasta a intitulat-o "interventie in interes propriu", invocand dreptul sau de proprietate asupra apartamentului nr. 11, fost nr. 8, situat la etajul 1 al imobilului.
Instanta a calificat, din punct de vedere juridic, aceasta cerere ca fiind o cerere de interventie accesorie, formulata in sprijinul paratilor, conform art. 49 alin.3 c.p.civ.
La data de 12.12.2005, a formulat cerere de interventie accesorie in sprijinul paratilor in cauza Asociatia de Locatari "Casa Alba" Craiova, solicitand respingerea actiunii si aratand ca intelege sa reprezinte interesele locative ale proprietarilor si chiriasilor din imobil si ca reclamantii nu sunt indreptatiti la acordarea masurilor reparatorii prevazute de lege.
Dupa administrarea probatoriilor Tribunalul Dolj a pronuntat sentinta civila nr. 393 din 20 aprilie 2008 prin care a admis in parte contestatia, a anulat dispozitia si a stabilit dreptul reclamantilor la despagubiri in valoare totala de 1.640.364 RON pentru imobilul situat in Craiova, str. Cuza Voda nr. 4 "CASA ALBA", reprezentat de constructia compusa din corpurile A,B si C, cu subsol, parter, trei etaje si mansarda.
A fost admisa cerere de interventie accesorie formulata de intervenienta Costin Maria in sprijinul paratilor si respinse cererile de interventie accesorie formulate in sprijinul paratilor de intervenientii S.G., S.I. si Asociatia de Locatari "CASA ALBA".
A fost obligat paratul Primarul Municipiului Craiova la 5100 RON cheltuieli de judecata catre reclamanti.
Pentru a se pronunta astfel tribunalul a motivat ca reclamantii au facut dovada calitatii lor de persoane indreptatite la acordarea masurilor reparatorii, ei incadrandu-se in situatia prevazuta de art.4 alin.2 raportat la art. 3, alin.1, lit. b din legea nr. 10/2001 .
A retinut instanta ca din tabelul anexa la lista de prezenta a actionarilor Bancii Comertului S.A.Craiova care au luat parte la Adunarea Generala Extraordinara, tinuta la data de 24 martie 1948 (fila 117) rezulta ca( anterior preluarii abuzive), au avut calitatea de actionari ai acestei banci autorii C.C. N., C.N.M.B., E.N., N.C., T.N., C.M., B.N.
A mai retinut ca dreptul de proprietate al fostei Banci a Comertului S.A. asupra imobilului situat in Craiova, str. A.I.Cuza nr. 4 , cunoscut actualmente sub denumirea de "Casa Alba " a fost dovedit prin inscrisurile depuse la dosar.
S-a aratat ca fosta Banca a Comertului S.A. a facut obiectul aplicarii Decretului nr. 197/1948 pentru dizolvarea si lichidarea intreprinderilor bancare si institutelor de credit, in Monitorul Oficial nr. 153 din 21 august 1948, fiind publicat un extras din decizia nr. 383 / 18 august 1948 a Curtii Superioare Bancare, prin care s-a decis trecerea in lichidare a Bancii ( fila 293 ).
Ulterior, intregul patrimoniu al bancii a fost preluat de stat prin Decretul de nationalizare nr. 92/1950, nefiind facuta nici o operatiune de lichidare anterioara. Modalitatea de preluare a fost astfel stabilita ca abuziva, potrivit art. 2 , alin.1 lit. a din Legea nr. 10/ 2001.
Imobilul in litigiu a fost individualizat prin expertiza in constructii efectuata in cauza si evaluat, instanta apreciind ca sunt incidente prevederile art. 18 lit. a din Legea nr. 10/ 2001, care stabilesc masurile reparatorii numai in echivalent , intrucat persoanele indreptatite asociate nu erau membri ai aceleiasi familii.
Instanta nu a avut in vedere si valoarea terenului de sub cladire la stabilirea despagubirilor , intrucat a apreciat ca situatia juridica a terenului aferent este total incerta , din actele de preluare depuse la dosar, nerezultand dreptul de proprietate al bancii asupra vreunei suprafete de teren.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, Primaria Mun. Craiova, prin primar si Asociatia de locatari intervenienta.
La data de 27 noiembrie 2007 s-a formulat cerere de interventie accesorie in sprijinul Consiliului Local Craiova si Primarului Mun. Craiova de catre Microtrak SRL Craiova, cererea fiind admisa in principiu de instanta de apel. Reclamantii au motivat apelul aratand ca in mod gresit nu s-a avut in vedere la stabilirea contravalorii despagubirilor suprafata de teren pe care se afla cladirea, calculata de expert la suma de 2412362,8 lei.
Reclamantii apelanti au criticat modul de aplicare a prevederilor art. 18 din legea 10/2001, sustinand ca autorii lor au avut calitatea de actionari principali ai bancii, ceea ce impunea restituirea in natura a imobilului.
S-a criticat cuantumul sumelor acordate drept despagubiri, prin omologarea unei expertize care stabileste o valoare cu mult diminuata a constructiilor.
Primaria Craiova, prin primar a criticat in apel solutia de a recunoaste reclamantilor calitatea de persoane indreptatite, aratand ca nu s-a dovedit dreptul de proprietate al autorilor reclamantilor asupra imobilului. Apelanta parata a aratat ca in buletinul cladirii nu este consemnat numele vreunui proprietar, ca nu s-a dovedit ca banca comerciala ce a fost nationalizata este aceeasi cu Banca Comertului.
S-a aratat ca in motivarea sentintei exista contradictii privind modul in care imobilul a fost preluat de stat, facandu-se referire atat la lichidarea bancii ca urmare a aplicarii Decretului 197/1948, dar si la nationalizarea imobilului. S-a criticat valoarea stabilita de expertul contabil pentru imobil si faptul ca acesta nu a avut in vedere ca 3 apartamente si un spatiu comercial se aflau in proprietatea unor persoane fizice.
S-a criticat sentinta intrucat s-a incalcat competenta instantei, care nu putea stabili cuantumul despagubirilor,o astfel de competenta revenind Autoritatii nationale pentru Restituirea Proprietatilor si Comisiei Centrale.
In motivarea apelului declarat de intervenienta s-a sustinut ca a fost gresit respinsa cererea de interventie si gresit interpretate actele depuse la dosar. S-a aratat ca banca a fost trecuta in lichidare conform Deciziei 1834/11950 ca urmare a starii de faliment, astfel ca nu a fost vorba despre o preluare abuziva a imobilului.
S-a considerat ca instanta a acordat reclamantilor mai mult decat s-a cerut, pentru ca obiectul notificarii l-au constituit 6 apartamente si o pravalie, ca raportul de expertiza a fost intocmit pe prezumtii si aproximari.
S-a sustinut ca locatarii au un interes in cauza, fiind prejudiciati prin recunoasterea unui drept de proprietate inexistent al reclamantilor.
Acest apel urmeaza a fi respins, apreciindu-se ca nu exista un interes al asociatiei interveniente in promovarea caii de atac.
Astfel, interesul nascut si actual, personal si direct este una din conditiile cerute pentru promovarea unei actiuni civile, ca si pentru exercitarea cailor de atac.
Intervenienta a solicitat introducerea sa in cauza pentru apararea drepturilor paratei, insa cererea de interventie accesorie s-a justificat pe un drept propriu al locatarilor. Acest drept si, implicit, interesul existent in promovarea cererii la prima instanta, au constat in aceea ca, in calitate de chiriasi ai statului, locatarii se bucura de o anumita protectie sociala, existand o situatie favorabila acestora daca imobilul ramane in administrarea fondului locativ de stat.
Prima instanta a respins cererea de restituire in natura a imobilului, astfel ca membrii asociatiei de locatari interveniente au ramas in continuare chiriasi in acelasi conditii favorabile, intre ei si reclamanti nefiind stabilit un raport de locatiune.
In atare situatie, interesul existent la data promovarii cererii a disparut in calea de atac, cat timp recunoasterea unui drept la despagubiri al reclamantilor, drept ce poate fi opus numai statului, nu influenteaza negativ situatia locativa a membrilor asociatiei de locatari.
Pentru aceste considerente, apelul asociatiei urmeaza a fi respins.
Criticile de fond formulate de aceasta apelanta privesc aceleasi aspecte ca si apelul primariei, la care urmeaza a se raspunde in continuare.
Dispozitiile art. 24 din legea 10/2001, asa cum a fost modificata prin legea 247/2005, stabilesc un sistem probator diferit de cel de drept comun, in sensul crearii unei prezumtii a existentei si intinderii dreptului de proprietate asa cum rezulta din actele de preluare a imobilului de catre stat. Textul da posibilitatea administrarii dovezii contrarii.
In speta, dreptul de proprietate al Bancii Comertului asupra imobilului "Casa Alba" rezulta din numeroase acte, care fac referire necontestata la proprietate si anume: fila 2 si urm. a buletinului cladirii, ( fila 37 vol. I ), adresa 9132/1950 ( fila 5-vol IV ), Decizia 1834/1950 a Curtii Supreme bancare, adresa 9790/2004 a RAADPFL Craiova, contractele de vanzare cumparare a unor apartamente din imobil incheiate in 1940 de banca vanzatoare cu persoane fizice, dosarul 412/1950 al Tribunalului Judetean, adresa din 31.08.1949 ( fila 12 vol. II ), actul de la fila 335 vol. II.
Singurul act care leaga imobilul de o anume Banca Comerciala este anexa la Decretul 92/1950, insa este evident o eroare in acest act, asa cum au fost nenumarate alte erori, fiind evident ca imobilul din str. Cuza Voda nr. 4 si 15 este acelasi cu cel descris in actele mai sus mentionate si care stabilesc proprietatea Bancii Comertului, deoarece desi se vorbeste despre imobilul proprietatea Bancii Comerciale, adresa imobilului este cea a proprietatii Bancii Comertului.
Eroarea din actul de nationalizare nu poate fi opusa reclamantilor si nu poate nega dreptul de proprietate al autorilor acestora, asa cum a fost dovedit cu acte si cum a fost recunoscut in adresa 9790/2004 a RAADPFL Craiova.
Instanta a retinut corect si modul de preluare a imobilului de catre stat, preluare care a avut un caracter abuziv potrivit art. 2 din legea 10/2001.
Astfel, initial, prin Decretul 197/1948 s-a trecut la lichidarea bancii , actul normativ respectiv fiind adoptat in vederea dizolvarii si lichidarii intreprinderilor bancare si institutelor de credit. Lichidarea acestora a avut loc indiferent daca aveau performante financiare ori datorii catre bugetul de stat si a avut drept scop desfiintarea proprietatii individuale din domeniul financiar bancar si etatizarea acestui sector economic. Desavarsirea procesului de etatizare s-a produs prin Decretul 92/1950, care a nationalizat inclusiv imobile care au apartinut marilor bancheri.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 197/ 1948 intreprinderile bancare si institutele de credit de orice fel , cu capital particular sau de stat , se considerau de plin drept dizolvate si intrate in stare de lichidare , iar potrivit art. 5 avea loc vanzarea in parte sau in bloc a bunurilor de orice fel care compun activul social al respectivelor intreprinderi, imediat dupa satisfacerea obligatiunilor prevazute de art. 4 din decret , inclusiv a celor catre bugetul de stat.
Analizand dispozitiile acestui act normativ special, care a avut un caracter abuziv in sensul art 2 alin 1 lit.g din legea 10/2001, rezulta ca lichidarea bancii nu s-a facut ca urmare a unei stari de faliment, ci in aplicarea legislatiei din epoca, insa ceea ce este specific in speta este faptul ca lichidarea nu s-a finalizat, neavand loc o vanzare a constructiei solicitate in prezentul dosar de reclamanti.
Pornirea procedurii de lichidare rezulta din decizia nr. 383 / 18 august 1948 a Curtii Superioare Bancare , ca si din adresa Sectiei Financiare nr. 9132/29.03.1950 din care rezulta ca se scot la vanzare 15 apartamente pentru lichidarea Bancii Comertului, care avea o datorie la bugetul de stat de 42 928 219 lei. Aceasta datorie nu echivaleaza cu falimentul bancii pentru ca nici unul dintre actele depuse al dosar nu fac vorbire despre existenta unei stari de faliment.
Operatiunea de lichidare nu a fost finalizata, intrucat intregul patrimoniu al bancii a fost ulterior preluat prin nationalizare in baza Decretului 92/1950, asa cum este confirmat si prin raportul de expertiza intocmit de expert Gheorghe Dumitru , prin adresa nr. 1186/ 2002 a Primariei Municipiului Craiova , lista anexa la Decretul nr. 92/1950 , tabelul intocmit in anul 1959 de Comitetul provizoriu al orasului Craiova .
Nu se poate retine faptul ca imobilul in litigiu ar fi fost vandut in procedura executarii silite pentru datorii ale bancii proprietare catre bugetul de stat deoarece o astfel de vanzare nu este confirmata de acte, dimpotriva toate actele aratate fac dovada certa ca imobilul Casa Alba a fost nationalizat, aceasta fiind modalitatea de trecere in proprietatea statului. Caracterul abuziv al actului de nationalizare este expres prevazut de art. 2 alin. 1 lit. a din legea 10/2001.
Instanta apreciaza ca apararile paratilor si intervenientilor sub aspectul analizat sunt nefondate deoarece indiferent daca imobilul in litigiu ar fi fost preluat de stat prin nationalizare sau ca efect al aplicarii Decretului 197/1948, in preluarea are un caracter abuziv si da dreptul fostilor proprietari la acordarea de masuri reparatorii.
Cat priveste evaluarea imobilului constructie, se constata ca primaria a criticat valoarea stabilita prin expertiza contabila ca fiind prea mare, iar apelantii reclamanti au sustinut ca este stabilita o valoare prea mica. Criticile formulate de cele doua parti sunt nefondate, ambele avand o viziune subiectiva si nefundamentata asupra valorii imobilului.
Instanta de apel apreciaza ca modalitatea de evaluare a fost corect aleasa de expert, potrivit dispozitiilor art. 10 din legea 10/2001 si ale normelor de aplicare a acestui act normativ, la care se face referire in lucrare.
S-a avut in vedere la stabilirea valorii constructiei si faptul ca trei apartamente si un spatiu comercial au fost vandute de banca anterior preluarii de catre stat, asa cum rezulta din actele de vanzare cumparare, din adresa 9132/1950. Prima instanta a retinut in motivarea sentintei faptul ca trei apartamente au fost scoase de sub urmarirea silita in anul 1950 datorita instrainarii lor anterioare si, admitand cererea de interventie a intervenientei Costin, proprietara unui apartament, a inlaturat apartamentul acesteia de la acordarea masurilor reparatorii catre reclamanti.
Nu are relevanta faptul ca spatiile comerciale de la parterul imobilului au fost vandute anterior la un alt pret decat cel stabilit de expert in dosarul de fata deoarece la vanzarea facuta de primarie s-au calculat preturile de vanzare potrivit unor alte acte normative, iar in sistemul legii 10/2001 se ia in calcul valoarea de piata. Nu trebuie omis faptul ca imobilul are o vechime apreciabila, el fiind edificat in perioada 1925-1927, asa cum rezulta din adresa din 31 aug. 1949.
Sunt nefondate criticile formulate de primarie referitoare la incalcarea competentei instantelor judecatoresti prin stabilirea cuantumului despagubirilor.
Prin Decizia nr. 52, din 4 iunie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, admitandu-se recursul in interesul legii, s-a stabilit ca prevederile cuprinse in art.16 si urmatoarele din Legea nr.247/2005 privind procedura administrativa pentru acordarea despagubirilor, nu se aplica dispozitiilor emise anterior intrarii in vigoare a legii, contestate in termenul prevazut de Legea nr.10/2001. In speta, dispozitia atacata a fost emisa de primar la 18.11.2003 si contestata in justitie anterior intrarii in vigoare a legii 247/2005, astfel ca instanta este obligata ca, solutionand contestatia, sa stabileasca prin expertiza care este valoarea masurilor reparatorii.
Toate aceste argumente duc la concluzia respingerii apelului primariei ca nefondat.
Apelul declarat de reclamanti este fondat numai in ce priveste critica privind indreptatirea la masuri reparatorii pentru teren, urmand a fi inlaturate celelalte critici.
Astfel, prima instanta a facut o corecta aplicare a prevederilor art. 18 din Legea 10/2001, care constituie o exceptie de la regula generala instituita de actul normativ privind restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv. Potrivit acestui text, se dispune restituirea in natura a imobilelor ce au apartinut persoanelor juridice numai in ipoteza in care persoanele fizice asociate erau membri ai aceleiasi familii.
Este de necontestat in speta faptul ca Banca Comertului SA - Craiova a fost infiintata in anul 1897 din initiativa lui C. N. avand caracterul unei afaceri de familie, insa de la data infiintarii si pana la preluarea abuziva de catre stat structura actionariatului a fost modificata.
Din tabelul cu depunatorii de actiuni la Banca Comertului S.A. (fila 117 ) rezulta ca aceasta banca avea un numar de 251 de actionari , autorii reclamantilor detinand pachetul majoritar. Aceeasi concluzie se desprinde si din lista depunatorilor de actiuni ( fila 78- vol. I ), lista de prezenta a actionarilor care au luat parte la Adunarea Generala Extraordinara tinuta la sediul Bancii in ziua de 24 martie 1948 ( fila 116- vol. I ), tabloul actionarilor ( fila 130-vol I).
Prima instanta a retinut corect din coroborarea acestor acte faptul ca autorii reclamantilor detineau 89139 actiuni din totalul de 129 310 actiuni, adica un procent de 68% .
Concluzia care se impune este aceea ca imobilul nu a apartinut unei societati cu asociat unic si nici unei societati a aceleiasi familii, ci unei societati pe actiuni, cu o structura complexa si numeroasa a actionariatului, din care membrii aceleiasi familii detineau pachetul majoritar de actiuni, reclamantii au calitatea de persoane indreptatite la acordarea de masuri reparatorii sub forma despagubirilor banesti, potrivit art 18 punct a din legea 10/2001.
Prima instanta nu a stabilit masuri reparatorii pentru terenul pe care este amplasata constructia, considerand ca nu s-a facut dovada dreptului de proprietate asupra acestuia.
O astfel de concluzie este eronata, fiind in contradictie cu prev. art. 24 din legea 10/2001, la care s-a facut trimitere anterior, cat si cu actele depuse la dosar.
Astfel, in toate actele care fac dovada asupra proprietatii imobilului se face referire la intregul imobil, iar nu numai la constructie. Potrivit art. 492 c.civ., proprietarul terenului se prezuma ca este proprietar si al constructiei, iar cum in speta in nici unul dintre numeroasele acte nu se arata ca s-ar fi edificat constructia pe terenul altei persoane, a face o distinctie sub aspect probator intre proprietatea asupra terenului si cea asupra constructiei este lipsit de temei si de logica.
Mai mult, in actul de la fila 335 a volumului II din dosarul tribunalului, act intocmit la 31.08.1949, se arata ca terenul pe care este construit imobilul denumit Casa Alba are o suprafata de 1350 m.p., din care suprafata construita este de 1060 m.p., ceea ce constituie un element in plus pentru a constata ca terenul si constructia au acelasi proprietar.
Cat priveste intinderea suprafetei de teren, se constata ca in raportul de expertiza care a identificat imobilul (fila 267 vol.II) s-a stabilit o suprafata de 1456,20 m.p.ca teren aferent, incluzand terenul de sub constructie, terenul alaturat constructiei pe laturile dinspre est si curtea interioara, insa aceasta suprafata este mai mare decat cea de 1350 m.p. aratata in adresa de mai sus.
Nu pot fi acordate masuri reparatorii pentru aceasta suprafata de1456,20 m.p. intrucat ea este ocupata si alte constructii ( magazie si ateliere) si nu s-a dovedit ca acestea au fost in proprietatea bancii , singurele referiri din actele care atesta proprietatea fiind la terenul construit.
Expertul a aratat ca suprafata de teren efectiv ocupata de constructie este de 1294,04 m.p., aceasta fiind suprafata pentru care se vor stabili masuri reparatorii, pentru ca in acest sens se pot interpreta dovezile privind proprietatea.
Valoarea masurilor reparatorii pentru 1294,04 m.p. este de 1 163 988 980 lei ( ROL), calculandu-se la un pret de 899,5 lei pentru metrul patrat de teren ( raportul de expertiza fila 267 ).
Fata de aceste considerente, potrivit art. 296 c.p.c. se va admite apelul reclamantilor, se va respinge apelul paratului si al intervenientei.
Se va schimba in parte sentinta in sensul ca se va stabili dreptul reclamantilor la masuri reparatorii si pentru suprafata de 1294,04 m.p. teren, cu o valoare de 116 390 lei( RON).
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei.
Cat priveste cererea de interventie accesorie formulata direct in apel, aceasta urmeaza soarta apelului declarat de partea in interesul careia cererea a fost formulata. De altfel, interesul justificat de intervenienta la formularea cererii si anume acela de a nu se restitui in natura terenul proprietatea sa nu a fost afectat prin solutia pronuntata, deoarece s-au acordat despagubiri banesti doar pentru terenul de sub constructia "Casa Alba", fara a avea legatura cu terenul intervenientei.
1