Conform art.315 Cod pr.civila, in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Modul in care instanta a apreciat probele si a interpretat si aplicat in cauza dispozitiile art.810 si 812 Cod civil, se inscrie in atributul recunoscut de lege judecatorului in virtutea principiului independentei, de a stabili situatia de fapt potrivit propriei convingeri si in nici un caz nu poate fi sanctionat in baza art.315 Cod pr.civila, atata timp cat obligatia rezultata din decizia de casare, in sarcina instantei de rejudecare, era aceea de a completa probatoriul in vederea stabilirii unei corecte situatii de fapt.
Prin actiunea civila inregistrata la nr. 2452/2006 pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu, reclamanta G.I. a chemat in judecata paratii B.C. si B.M., solicitand instantei constatarea nulitatii testamentului instituit de sora sa N.P, in favoarea paratilor.
A aratat reclamanta ca testamentul a fost intocmit cu incalcarea dispozitiilor art. 810 Cod Civil, sub influenta preotului B.C. din Balanesti caruia, testatoarea in varsta de 89 de ani si afectata de o boala galopanta i se confesa, astfel incat a fost determinata sa-i lase prin testament intreaga sa avere mobila si imobila ce se va gasi la data decesului sau.
Reclamanta a mai sustinut ca paratul B.C. cunostea starea materiala, varsta si boala acesteia si folosindu-se de calitatea sa de preot a determinat-o sa intocmeasca testamentul, fiind sub semnul intrebarii consimtamantul testatoarei.
Prin sentinta civila nr. 3583/09.06.2006, pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosar nr. 2542/2006 s-a admis actiunea formulata de reclamanta G.I, impotriva paratilor B.C. si B.M., dispunandu-se anularea testamentului autentificat sub nr. 626/17.10.2005, autentificat la Notarul Public S.B.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca decizia defunctei N.P. de a intocmi testament lui B.C. a fost luata in urma exercitarii influentei acestuia, care a indepartat-o de rude si prieteni, fiind astfel incalcate disp. art. 810 Cod Civil.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca instanta de fond a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 810 Cod Civil.
Au aratat apelantii ca nu calitatea de preot a fost determinanta pentru incheierea testamentului, ci faptul ca au ingrijit-o in permanenta pe testatoare, i-au acordat sprijin moral si financiar, motiv pentru care aceasta a inteles sa testeze bunurile ambilor beneficiari ai testamentului, B.C. si B.M..
Tribunalul Gorj, cu opinie majoritara, prin decizia civila nr. 735 A/30.11.2006, a admis apelul declarat de parati, a schimbat sentinta in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamanta G.I, impotriva paratilor B.C. si B.M., fiind obligata reclamanta la 300 lei cheltuieli de judecata.
S-a retinut ca incapacitatea de a primi cu titlu gratuit nu este o consecinta directa si imediata a calitatii de preot si trebuie indeplinita conditia asistarii religioase in timpul bolii a testatorului, pentru a se putea justifica prezumtia legala de captatie.
In aceeasi decizie, prin opinie separata a fost respins ca nefondat apelul declarat de parati, acestia fiind obligati la 300 lei cheltuieli de judecata, retinandu-se ca pentru a opera incapacitatea prevazuta de art. 810 alin.3 Cod Civil, se cere ca liberalitatea sa fi fost facuta in cursul bolii, legatarul sa-l fi asistat pe testator din punct de vedere religios in mod continuu si moartea sa fi fost cauzata de boala pentru care a fost ingrijit.
S-a aratat ca paratul impreuna cu sotia sa au supravegheat-o pe testatoare in timpul bolii, situatie in care este greu de crezut ca nu a fost asistata si religios de catre parati.
Impotriva deciziei, a declarat recurs reclamanta G.I. aratand ca s-a facut o gresita interpretare a dispozitiilor art. 810 Cod Civil, avandu-se in vedere ca testamentul s-a facut in perioada bolii testatoarei N.P. si s-a datorat exercitarii influentei preotului asupra batranei, acesta fiind cel care i-a asigurat serviciul religios.
S-a aratat ca solutia este nelegala si in ce priveste pe intimata B.M., sotia preotului, fata de care instanta de apel a retinut ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 812 alin.2 Cod Civil .
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civila nr. 888/28.06.2007 pronuntata in dosar nr. 4483/95/2006, a admis recursul declarat de reclamanta G.I, impotriva deciziei civile nr.735 A/30.11.2006 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosar nr. 4483/95/2006, in contradictoriu cu paratii B.C. si B.M., fiind casata decizia si trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
S-a aratat de instanta de recurs ca nu au fost respectate regulile procedurale ce vizeaza constituirea completului de divergenta, intrucat mentiunea despre opinia separata a judecatorilor ramasi in minoritate se consemneaza in josul minutei care se incheie dupa deliberare, opinia separata neavand caracterul unei minute asa cum s-a procedat de instanta de apel.
In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art. 810 si art. 812 Cod Civil, s-a constatat ca in recurs s-au depus doua acte noi eliberate de Biserica Sf. Gheorghe - Spitalul Judetean Tg-Jiu si de Parohia Cirbesti, cu privire la asistenta religioasa de care a beneficiat defuncta testatoare in timpul bolii.
S-a indicat instantei de fond ca se impunea completarea probatoriului, pentru a stabili o corecta stare de fapt cu privire la asistenta religioasa in timpul starii de boala.
Prin decizia nr.487 A din 30 noiembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr.448.3/95/2006, s-a admis apelul declarat de apelantii parati B.C. si B.M., impotriva sentintei civile nr. 3583/09.06.2006 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. 2452/2006.
S-a schimbat sentinta, in sensul ca s-a respins actiunea formulata de reclamanta Guta Maria, impotriva paratilor B.C. si B.M..
S-a retinut ca dispozitiile art.810 alin.3 Cod civil interzic liberalitatile in favoarea preotilor care au asistat o persoana in timpul unei boli ce i-a cauzat moartea.
Conditia ca acordarea asistentei religioase sa fi avut loc in timpul bolii datorita careia s-a produs decesul testatoarei nu este indeplinita in cauza, din probele administrate rezultand ca testatoarea era o persoana religioasa, care asista atat la slujbele religioase la biserica unde paratul B.C. era preot, dar se deplasa si la alte biserici sau manastiri.
Inainte de a surveni decesul, testatoarea s-a spovedit si impartasit la preotul B.C.P. audiat ca martor de instanta de rejudecare.
S-a concluzionat ca asistenta religioasa acordata de parat nu a avut caracter de continuitate, actele indeplinite de acesta incadrandu-se in atributiile serviciului religios care-i reveneau ca preot de parohie, situatie in care nu poate fi retinuta prezumtia legala de captatie.
Reclamanta nu a facut dovada lipsei de discernamant a testatoarei si nici a faptului ca acesteia i-a fost viciat consimtamantul prin captatie.
In baza art.299 Cod pr.civila, impotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, criticand-o pentru nelegalitate.
S-a sustinut ca instanta de apel nu a respectat indrumarile deciziei de casare, incalcand dispozitiile art.315 Cod pr.civila.
Motivand ca in cauza nu s-a facut dovada ca testatoarea nu avea discernamantul faptelor sale si ca la incheierea liberalitatii i-a fost viciat consimtamantul prin captatie, instanta de apel a nesocotit dispozitiile deciziei de casare prin care s-au dat indrumari sa se stabileasca o corecta situatie de fapt cu privire la asistenta religioasa acordata defunctei pe timpul starii de boala, retinandu-se ca prohibitia instituita de art.810 Cod civil se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie, situatie in care nu se admite dovada ca liberalitatea este opera unei vointe libere.
Modul de solutionare a cauzei de tribunal nu respecta indrumarile din decizia de casare, motivarea fiind in vadita contradictie cu acestea.
Martorul audiat in rejudecare a relatat aspecte privitoare numai la momentul decesului autoarei, care insa nu este determinant in analizarea sanctiunii nulitatii, cu atat mai mult cu cat martorul a precizat ca a fost singura data cand a indeplinit serviciul de asistenta religioasa fata de defuncta.
In al doilea motiv de recurs s-a aratat ca hotararea a fost pronuntata cu gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art.810, 812 Cod civil, instanta conditionand incidenta acestor norme legale de dovedirea in cauza a captatiei si sugestiei.
Instanta s-a limitat sa se raporteze la momentul decesului testatoarei, desi notiunea de asistenta religioasa are un inteles larg, incluzand toate actele si faptele savarsite de preot in mod constant fata de defuncta.
Ori, pe parcursul ultimei boli a testatoarei paratul s-a aflat permanent in preajma testatoarei, fiind evident ca in tot acest interval de timp asistenta religioasa a fost acordata de el.
Gresit instanta de apel a conditionat aplicarea sanctiunii de dovedirea captatiei sau a vicierii consimtamantului, a limitat continutul notiunii de asistenta religioasa numai la actul spovedaniei si a limitat aplicarea in timp a interdictiei de a asigura asistenta religioasa, numai la momentul decesului.
Examinand criticile formulate, se constata nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr.888/228.06.2007 a Curtii de Apel Craiova s-au dat indrumari instantei de rejudecare de a completa probatoriul pentru a stabili o corecta stare de fapt cu privire la asistenta religioasa acordata de parat in timpul starii de boala a testatoarei, precizandu-se ca in privinta paratei isi gasesc aplicatiune dispozitiile art.812 Cod civil, care prezuma absolut ca persoanele interpuse (parinti, descendenti, sot) devin la randul lor incapabile de a fi beneficiari testamentari.
Tribunalul Gorj, in temeiul obligatiei ce-i revenea potrivit art.315 Cod pr.civila, s-a conformat acestei dispozitii si a suplimentat probele testimoniale, prin audierea martorilor B.C.P. si C.V, ale caror depozitii au fost avute in vedere la retinerea situatiei de fapt pe care se intemeiaza solutia pronuntata.
Modul in care instanta a apreciat probele si a interpretat si aplicat in cauza dispozitiile art.810 si 812 Cod civil, se inscrie in atributul recunoscut de lege judecatorului in virtutea principiului independentei, de a stabili situatia de fapt potrivit propriei convingeri si in nici un caz nu poate fi sanctionat in baza art.315 Cod pr.civila, atata timp cat obligatia rezultata din decizia de casare, in sarcina instantei de rejudecare, era aceea de a completa probatoriul in vederea stabilirii unei corecte situatii de fapt.
Chiar daca in considerentele hotararii s-au facut referiri la discernamantul testatoarei si s-a constatat nevicierea consimtamantului acesteia la incheierea liberalitatii, motivarea respecta, in esenta, interpretarea data de instanta de casare prevederilor cuprinse in art.810 si 812 Cod civil, statuand ca asistenta religioasa acordata de parat testatoarei nu a avut caracter de continuitate, pentru a atrage sanctionarea liberalitatii cu nulitatea absoluta.
Dispozitiile art.810 Cod civil au fost interpretate si aplicate potrivit finalitatii urmarite de legiuitor prin instituirea incapacitatii de a primi prin testament, pentru anumite categorii de persoane, respectiv medici, farmacisti si preoti.
Prevederea potrivit careia aceste categorii de persoane " nu pot primi liberalitatea testamentara ce bolnavul a facut in favoarea lor" in cursul bolii ce i-a cauzat decesul, se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie, care face ca dovada ca liberalitatea este opera unei vointe libere sa nu fie admisibila, legea sanctionand asemenea liberalitati ca facute nu din libera vointa a testatorului, ci sub influenta abuziva a medicului, farmacistului sau preotului asupra bolnavului.
Dar ceea ce intereseaza in privinta acestei prohibitii este nu calitatea de medic, farmacist sau preot, ci asistenta cu caracter repetat sau de continuitate acordata bolnavului, in cursul bolii ce i-a cauzat decesul, in calitatile vizate de lege.
Prin urmare, ceea ce nu permite prezumtia absoluta de captatie si sugestie este dovada exprimarii libere a vointei testatorului in situatiile vizate de text, fara insa a interzice administrarea probelor necesare pentru stabilirea caracterului repetat sau de continuitate a asistentei acordata bolnavului.
Dimpotriva, pentru a se stabili daca beneficiarul testamentar ce are calitatea de preot, a acordat in mod constant asistenta religioasa testatoarei in cursul bolii care i-a cauzat decesul si daca in considerarea actelor care se circumscriu acestei notiuni a fost incheiata liberalitatea in favoarea sa, este necesara administrarea probatoriilor de natura a duce la retinerea unei situatii de fapt corecte, in raport de care sa se concluzioneze daca sunt sau nu aplicabile prevederile art.810 c.civil.
Or, din ansamblul materialului probator administrat a rezultat ca asistenta religioasa acordata de parat testatoarei, in cursul bolii datorita careia a survenit decesul, a avut caracter sporadic, aceasta fiind o persoana credincioasa care mergea frecvent la manastiri si alte biserici pentru a asista la slujbe, pentru a se impartasi si spovedi.
Factorul determinant in incheierea testamentului in favoarea celor doi parati l-a constituit ajutorul financiar si moral pe care acestia l-au acordat autoarei, in lipsa sprijinului din partea rudelor, ci nu asistenta religioasa, care asa cum corect a retinut instanta de apel, nu a fost repetata, continua, pentru a influenta ea singura vointa dispunatoarei.
Criticile reclamantei privitoare la contradictorialitatea depozitiilor martorilor audiati in rejudecare si la aprecierea probei testimoniale, constituie motive de netemeinicie a hotararii si nu pot face obiectul analizei instantei de recurs, conform art.304 Cod pr.civila.
In consecinta, recursul este nefondat si urmeaza sa fie respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civila.