Rolul activ al instantei, prevazut de art.129 Cod pr.civila, presupune aflarea adevarului judiciar, fara a putea constitui temei al substituirii instantei in pozitia procesuala a uneia din parti si in apararea intereselor acesteia.
Potrivit dispozitiilor din alin.5, in exercitarea rolului activ, instanta nu are obligatia, ci posibilitatea sa ordone dovezile pe care le gaseste de cuviinta, insa atunci cand apreciaza ca sunt necesare pentru dezlegarea pricinii.
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tg-Jiu sub nr. 2338/C/2006, reclamanta F.E a chemat in judecata pe paratul T.E pentru anularea certificatului de mostenitor privind succesiunea autoarei P.E decedata la 26.11.2005.
In motivarea cererii a aratat ca defuncta era matusa sa, nu a avut mostenitori directi, astfel ca reclamanta are vocatie succesorala la averea ramasa. A solicitat totodata sa se constate nulitatea absoluta a testamentului intocmit de autoare in favoarea paratului T.E deoarece nu avea discernamantul faptelor sale fiind grav bolnava.
Ulterior, si-a precizat actiunea in sensul ca a solicitat anularea certificatului de legat nr. 400/2005 si a testamentului autentificat sub nr. 1933/2005 pentru incalcarea dispozitiilor art. 81 raportat la art. 88 din Legea nr. 36/1995, in sensul ca nu s-au citat mostenitorii defunctei, exista indicii clare de captatie a vointei defunctei de catre parat, semnatura din testament nu apartine autoarei si ca aceasta suferea de diabet zaharat, boala ce duce la dementa.
Prin sentinta civila nr. 2410 din 20.04.2006 Judecatoria Tg.Jiu a respins actiunea, reclamanta fiind obligata la cheltuieli de judecata in suma de 300 lei RON.
Prin decizia civila nr. 630 din 18.06.2006 a Tribunalului Gorj s-a admis apelul, s-a desfiintat sentinta si s-a trimis cauza spre rejudecare , cu motivarea ca instanta nu s-a pronuntat pe toate capetele de cerere.
Rejudecand cauza , Judecatoria Tg-Jiu prin sentinta civila nr. 2380 din 3 aprilie 2007 a respins actiunea si a obligat-o pe reclamanta la 600 lei cheltuieli de judecata.
A retinut instanta din probele administrate in cauza ca prin testamentul autentificat sub nr. 1933 din 30.05.2005 P.E a testat intreaga sa avere mobila si imobila paratului T.E , ca testatoarea a decedat la 24.11.2005 iar paratul a solicitat dezbaterea succesiunii, eliberandu-se certificatul de legat nr. 400/22.12.2005.
La plangerea reclamantei adresata Parchetului de pe langa Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva notarului public R.G.S pentru infractiunea de fals intelectual si pentru parat privind complicitatea la fals intelectual; in aceeasi cauza s-a constatat printr-o expertiza grafologica ca semnatura de pe testament apartine testatoarei .
A mai retinut instanta ca reclamanta nu a facut dovada ca testatoarea nu avea discernamantul faptelor sale la data intocmirii testamentului sau ca a fost determinata de parat prin mijloace viclene sa incheie acest act.
Cu privire la intocmirea si semnarea testamentului, instanta a avut in vedere declaratia data de notarul public in fata organelor de urmarire penala, retinand ca notarul a respectat art. 75 din Legea nr. 36/1995 cu ocazia dezbaterii succesiunii, reclamanta nefiind mostenitor rezervatar ci colateral ordinar, astfel ca nu exista obligatia citarii sale la dezbaterea succesiunii.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta , criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie in sensul ca instanta nu a dispus o expertiza medico-legala pentru a se stabili gradul de afectare a discernamantului autoarei la data semnarii testamentului ; ca nu s-au administrat probe suficiente pentru a se dovedi manevrele dolosive; ca savarsirea faptelor de fals si uz de fals de catre parat a avut ca scop scoaterea imobilelor ce au fost testate de sub procedura comandamentului, fapte savarsite inaintea intocmirii testamentului si care denota dorinta lui de a-si insusi averea testatoarei .
Prin decizia nr.328 din 3 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr.382/318/2007, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta F.E , impotriva sentintei civile nr. 2380 din 3 aprilie 2007, pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. 382/318/2007.
A fost obligata apelanta la 300 lei cheltuieli de judecata fata de intimatul parat.
S-a retinut ca expertiza medico-legala nu putea fi dispusa in lipsa unor acte medicale din care sa rezulte existenta unor afectiuni de natura sa influenteze discernamantul testatoarei, din probele testimoniale nu a rezultat ca paratul a efectuat acte sau fapte de captatie si sugestie, demersurile sale de a scoate imobilele de sub procedura comandamentului, anterioare intocmirii testamentului, neputand fi incadrate in aceasta categorie.
In baza art.299 Cod pr.civila impotriva deciziei reclamanta a declarat recurs, sustinand ca instanta nu a manifestat rol activ in administrarea probatoriilor necesare dezlegarii pricinii, respingand cererea pentru efectuarea expertizei medico-legale si expertizei grafologice, dovezi hotaratoare pentru stabilirea discernamantului testatoarei.
Concludenta probei stiintifice nu se putea prestabili, in lipsa documentelor medicale ce se aflau in posesia paratului, astfel ca se impunea ca instanta sa solicite aceste inscrisuri de la institutiile medicale, urmand ca admisibilitatea probei sa fie discutata ulterior.
Recursul nu este fondat.
Dispozitiile art.129 Cod pr.civila reglementeaza principiul rolului activ al judecatorului, in principalele sale componente, prevazand in alin.5 obligatia de a starui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, in vederea pronuntarii unei hotarari legale si temeinice, scop in care instanta poate ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
Asadar, rolul activ al instantei prevazut de text presupune doar aflarea adevarului judiciar, fara a putea constitui temeiul substituirii instantei in pozitia procesuala a uneia din parti si in apararea intereselor acesteia.
Potrivit art.129 alin. 5 Cod pr.civila, instanta nu are obligatia, ci posibilitatea sa ordone dovezile pe care le gaseste de cuviinta, insa atunci cand apreciaza ca sunt necesare pentru dezlegarea pricinii.
In speta, instantei nu i se poate imputa nerespectarea obligatiilor ce decurg din art.129 Cod pr.civila, in conditiile in care este atributul sau exclusiv de a aprecia asupra oportunitatii si concludentei probelor necesare rezolvarii raporturilor litigioase deduse judecatii.
Masura respingerii cererii privind administrarea probei cu expertiza medico-legala este justificata, de vreme ce proba stiintifica nu putea fi dispusa in lipsa actelor medicale de natura a prefigura existenta unor afectiuni in masura sa vicieze consimtamantul testatoarei.
Singurele acte medicale depuse la dosar (fila 26) atesta ca autoarea a fost spitalizata cu 2 luni anterior intocmirii testamentului, cu diagnosticul " diabet zaharat, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala" si ca atare nu pot constitui temei in efectuarea expertizei privind discernamantul, aprecierile referitoare la eventualele efecte ale maladiilor mentionate in actul medical asupra organelor interne si sistemului nervos central, facute in motivarea recursului reclamantei, fiind pur speculative, ele emanand de la persoane lipsite de calificare profesionala in domeniul medical.
Reclamanta este cea care avea indatorirea, in baza art.1169 Cod civil, sa depuna diligentele necesare pentru obtinerea unor acte medicale in masura sa justifice admiterea probei solicitate.
Privitor la expertiza grafologica, avand in vedere ca o astfel de verificare s-a facut in dosarul de cercetare penala, instanta a apreciat judicios, in virtutea atributiilor conferite de art.129 Cod pr.civila, ca nu se impune completarea probatoriilor.
Pentru argumente similare nu s-a dispus nici suplimentarea probei testimoniale, depozitiile martorilor audiati fiind suficiente pentru stabilirea imprejurarilor de fapt in dovedirea carora au fost incuviintati. Totodata, in lipsa unor constatari medicale, care sa ateste existenta unor indicii ce ar putea duce la concluzia ca discernamantul testatoarei a fost afectat la data intocmirii actului, proba testimoniala nu poate fundamenta o astfel de constatare.
In consecinta, recursul este nefondat si urmeaza sa fie respins conform art.312 alin.1 Cod pr.civila.
3