Reorganizare judiciara si faliment. Termenul pana la care poate fi
formulata cererea privind raspunderea membrilor organelor de
conducere ale societatii debitoare.
Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.124 ( actualmente
art.137) si ale art.125 ( actualmente art.138) din Legea nr.64/1995,
republicata, rezulta ca cererea avand ca obiect suportarea a parte din pasivul
debitoarei, de catre membrii organelor de conducere, care au contribuit la
ajungerea societatii in aceasta situatie, trebuie inregistrata la instanta
competenta atata vreme cat dureaza aceasta procedura, respectiv pana la
momentul inchiderii acesteia.
(decizia comerciala nr. 1051/2004 - Curtea de Apel Bucuresti -
Sectia a VI-a comerciala)
Prin sentinta comerciala nr.706/04.06.2004 pronuntata in dosarul
nr. 492/2003 de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, a fost
respinsa ca inadmisibila cererea formulata de catre creditoarea A.F.P.,
impotriva paratei H. D. I., cerere intemeiata pe dispozitiile art.124 din Legea
nr. 64/1995 republicata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta , Judecatorul sindic a retinut
urmatoarele:
Prin incheierea pronuntata la data de 08.11.2002 s-a dispus
inchiderea procedurii de lichidare judiciara a societatii debitoare S.C.
D.A.C.C. -S.R.L, in dosarul nr. 156/2002.
A. F. P., a formulat numai la data de 07.04.2003 cerere de atragere
a raspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, cu motivarea ca
procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 republicata este unitara, rezultand
ca atragerea raspunderii administratorului debitoarei si judecarea acestei
cereri se face in timpul acestei proceduri si in afara ei.
Impotriva sentintei a formulat recurs creditoarea, solicitand
modificarea acesteia in scopul admiterii cererii si obligarea paratei la plata
datoriilor pe care debitoarea le are fata de bugetul statului.
Motivele de recurs sunt in esenta urmatoarele:
In cuprinsul Legii nr.64/1995 republicata cu modificarile si
completarile ulterioare, nu exista nici o dispozitie care sa prevada ca cererea
intemeiata pe art.124 din lege, trebuie depusa in interiorul unui anumit
termen. In aceste conditii termenul in care se poate formula o asemenea
cerere este cel general prevazut de art. 3 alin.1, coroborat cu art.8 alin.1
Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva. Fata de aceste dispozitii,
recurenta arata ca cererea sa este introdusa in termen.
Se mai arata ca, la data depunerii cererii practica Sectiei a VII-a
Comerciala a Tribunalului Bucuresti era in sensul ca cererile intemeiate pe
dispozitiile art. 124 din Legea nr.64/1995 republicata se depuneau si se
solutionau dupa inchiderea procedurii, in caz contrar ele fiind considerate ca
premature.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele de
recurs invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru
urmatoarele considerente:
Cererea recurentei creditoare intemeiata pe dispozitiile art.124 din
Legea nr. 64/1995 republicata a fost formulata la data de 07.04.2003, la
aproape 5 luni dupa data inchiderii procedurii de lichidare judiciara a
debitoarei.
Este adevarat ca Legea nr. 64/1995 republicata nu cuprinde nici o
dispozitie expresa care sa prevada ca cererea privind atragerea raspunderii
patrimoniale a persoanelor vinovate de starea de insolvabilitate a societatii se
pot formula intr-un anumit termen, insa acest lucru rezulta din interpretarea
coroborata a dispozitiilor legii speciale in materie.
Astfel, asa cum a retinut si judecatorul sindic, procedura prevazuta
de Legea nr. 64/1995 este unitara astfel incat orice cerere prevazuta de lege
trebuie formulata atata vreme cat dureaza aceasta procedura, respectiv pana
la momentul inchiderii procedurii.
Acest lucru rezulta si din dispozitiile art.125 din Legea nr. 64/1995
republicata conform carora, in urma solutionarii cererii privind atragerea
raspunderii membrilor organelor de conducere ai debitoarei, in sensul
admiterii ei si a vanzarii eventualelor bunuri apartinand acestor persoane
fizice, prin intermediul executorului judecatoresc, sumele recuperate urmeaza
sa intre in contul societatii debitoare, pentru a servi fie la reorganizare, fie la
plata datoriilor.
Or, inchiderea procedurii si aplicarea ulterioara a dispozitiilor
art.124 contravin dispozitiilor art.125.
Invocarea de catre recurenta a practicii judiciare in materie nu
poate fi retinuta, stiut fiind faptul ca practica judiciara nu constituie izvor de
drept.
Fata de cele mai sus retinute, in temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.,
Curtea a respins recursul ca nefondat.
2