Cand titlul de proprietate al paratei posesoare a imobilului il constituie un act finalizator al unei executari silite imobiliare ( act de adjudecare) , reclamantii, in calitate de terti, pot valorifica dreptul pe care il pretind asupra bunului ce a facut obiectul executarii, nu numai pe calea contestatiei la executare, ci si prin orice actiune de drept comun prevazuta de lege, fiind in acest sens dispozitiile art. 401 alin 3 c.p.c.
Din intrepretarea art. 518 c.p.c rezulta ca dupa finalizarea executarii silite, actul de adjudecare intra in circuitul civil si produce efecte erga omnes, deci poate fi atacat in conditiile dreptului comun, fara a se invoca neregularitati ale actelor de executare premergatoare intocmirii sale, deoarece constituie un contract de vanzare cumparare, cu particularitatea ca vointa vanzatorului a fost suplinita prin interventia organelor de executare silita.
Motivul de nulitate il constituie vanzarea lucrului altuia, in conditiile in care nevalabilitatea titlului transmitatorului a fost cunoscuta de toate partile contractante, cauza actului juridic fiind imorala, deoarece s-a urmarit fraudarea intereselor tertului , adevarat proprietar al bunului.Actiunea promovata de proprietar pentru anularea titlului dobanditorului ulterior ar putea fi paralizata doar prin invocarea existentei unei erori comune, insurmontabile, in care sa se fi aflat partile contractante cu privire la valabilitatea titlului celui ce transmitea bunul.
Proprietarul nu poate promova o actiune in evacuarea celui ce a adjudecat imobilul, intrucat intre ei nu s-a stabilit anterior un raport juridic privind folosinta, ci o actiune in revendicare, actiunea in evacuare fiind specifica raporturilor locative sau a celor stabilite intre proprietar si tolerat, caruia i s-a permis folosinta bunului de catre proprietar.
Prin cererea inregistrata sub nr. 1566/2.022006 pe rolul Judecatoriei Slatina reclamantii T.P. si I.T. au chemat in judecata pe paratii Ministerul Finantelor Publice - DGFP Olt, SC O.C.AL SRL SLATINA, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea unor procese verbale de licitatie si de adjudecare bunuri mobile si emise de AFP Slatina , sa se dispuna evacuarea paratei SC T.&T. SRL din imobilul moara situat in satul Jitaru oras Scornicesti jud. Olt, sa fie obligata parata SC T.& T. SRL sa le restituie bunurile mobile moara uroaie si moara porumb aferente imobilului, cu cheltuieli de judecata.
Reclamantii au motivat ca moara si terenul aferent li s-a restituit prin sentinta civila nr. 288/2004 a Tribunalului Olt, ca prin sentinta civila nr. 288/2004 a Tribunalului Olt, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 2418/10.12.2001 incheiat intre SC O.SA Slatina si SC O.C.AL SRL Slatina, cu privire la imobilul ce le fusese restituit reclamantilor , astfel ca prin licitatia respectiva AFP Slatina a vandut un bun care apartinea altei persoane decat cea care era executata silit, transferul proprietatii catre parata adjudecatara fiind lovit de nulitate absoluta.
Prin sentinta civila 4470/12.10.2006 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul 1566/2006 s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii P.T. si I. T. in sensul ca s-a constatat nulitatea absoluta a procesului verbal de licitatie nr. 17727/b/11.05.2005 si a procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau pentru ansambluri de bunuri nr. 17727/a/16.05.2005 emis de AFP Slatina pentru imobilul constructie-moara situat in Scornicesti sat Jitaru jud. Olt.
A fost obligata parata SC T. & T. SRL sa le restituie reclamantilor bunurile imobile, moara uroi in valoare de 1.120 RON si moara porumb in valoare de 4280 RON sume reactualizate la data efectiva a predarii bunurilor sau platii c/v acestora.
S-a respins ca neintemeiat capatul de cerere in evacuare a paratei SC T. & T. SRL Slatina. S-a luat act ca s-a renuntat la judecata fata de parata SC O. C. AL SRL Slatina.
Prin aceeasi sentinta au fost obligate paratele la plata a cate 267,5 RON fiecare cu titlu cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte au formulat apeluri reclamantii T. P. si I. T.I. si paratele AFP Olt, DGFP Olt si SC T. & T. SRL Slatina iar prin decizia nr. 68/1 martie 2007, Tribunalul Olt a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant PT si apelantul reclamant mostenitor G H si apelul paratei AFP Olt impotriva sentintei civile nr. 4470/12.10.2006 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 1566/2006.
A admis apelul declarat de DGFP Olt si a schimbat aceeasi sentinta in sensul ca a inlaturat din dispozitivul acestei sentinte obligarea apelantei DGFP Olt la cheltuieli de judecata catre reclamanti.
A anulat ca netimbrat apelul declarat de parata SC T & T SRL impotriva sentintei civile nr. 4470/12.10.2006 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 1566/2006.
Pentru a se pronunta astfel instanta a avut in vedere ca actiunea in evacuare poate fi promovata numai in materia drepturilor locative, retinand ca redobandirea posesiei pierdute se poate realiza doar pe calea unei actiuni in revendicare, intrucat aceasta este actiunea reala si petitorie pusa la indemana proprietarului neposesor pentru redobandirea posesiei pierdute asupra bunului detinut de un tert.
S-a aratat ca in momentul realizarii vanzarii la licitatie publica, paratei AFP Slatina ca organ de executare i se facute cunoscut de catre debitoarea SC O. C. AL SRL Slatina faptul ca exista litigii intre ea si reclamanti privitoare la proprietatea bunurilor mobile supuse executarii silite si, in aceste conditii se putea retine cauza licita.
S-a mai aratat ca in mod corect instanta de fond a retinut ca reclamantii nu au posibilitatea formularii unei contestatii la executare in conditiile in care executarea era deja desavarsita prin emiterea actului de adjudecare si in aceasta situatie au optat pentru actiunea in realizare, solicitand constatarea nulitatii absolute a proceselor verbale de licitatie si a celor de adjudecare.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii si parata intimata A F P Olt.
In motivarea recursului reclamantilor s-a criticat solutia data de instanta asupra cererii pentru evacuarea paratilor, iar parata intimata a sustinut ca reclamantii aveau la indemana doar calea speciala a contestatiei la executare, nu si o actiune directa in nulitatea actelor de executare, care au fost incheiate in mod legal, conform OG 92/2003.S-a aratat ca organele de executare au aplicat sechestru asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului bugetar, sechestrul a fost inscris in cartea funciara la data de 26 febr. 2004, anterior obtinerii titlului de proprietate al reclamantilor, care nu si-au inscris titlul in evidentele funciare.
S-a aratat ca instanta nu a luat in considerare apararea paratei in sensul lipsei mentiunilor din registrul de carte funciara privind dreptul de proprietate al reclamantilor, ca publicitatea vanzarii este opozabila tertilor iar procesele verbale de licitatie si adjudecare au fost corect incheiate.S-a solicitat astfel respingerea actiunii ca inadmisibila, iar in subsidiar ca neintemeiata.
Recursurile nu sunt fondate pentru urmatoarele considerente.
Reclamantii au invocat existenta unui titlu de proprietate asupra imobilului in litigiu, constituit de hotararea judecatoreasca definitiva la data de 21 februarie 2005,
prin care s-a dispus restituirea acestuia, in procedura legii 10/2001.
La randul lor, paratii posesori ai imobilului au sustinut ca au dobandit imobilul in urma unei vanzari silite, in procedura executarii creantelor bugetare, actul de adjudecare fiind incheiat in luna mai 2005.
Actiunea promovata de reclamanti a avut mai multe capete de cerere, printre care constatarea nulitatii actelor finale de executare, adica a procesului verbal de licitatie si a actului de adjudecare.
Art. 518 c.p.c. defineste si caracterizeaza actul de adjudecare ca fiind titlul de proprietate al adjudecatarului, el duce la transmiterea proprietatii de la debitori la adjudecatar. Intabularea dreptului de proprietate, potrivit art 518 alin 2 c.p.c. are efect numai de opozabilitate a actului fata de terti si da dreptul adjudecatarului de a dispune de bun.Prin aceste dispozitii legea a stabilit clar ca actul de adjudecare, ca si distribuirea pretului, finalizeaza executarea in ce priveste raporturile debitorului cu creditorul, executorul mai avand in atributii doar punerea in posesie a adjudecatarului, aspect care nu priveste cererea de fata.
Finalitatea actiunii reclamantilor a fost stabilita atat de reclamanti, cat si de instante ca fiind constatarea nulitatii titlului de proprietate al paratei posesoare a imobilului.Chiar daca acest titlu il constituie un act finalizator al unei executari silite, reclamantii, in calitate de terti, pot valorifica dreptul pe care il pretind asupra bunului ce a facut obiectul executarii, nu numai pe calea contestatiei la executare, cum se sustine in motivarea recursului paratei AFP, ci si prin orice actiune de drept comun prevazuta de lege. Sunt in acest sens dispozitiile art. 401 alin 3 c.p.c, potrivit carora neintroducerea contestatiei la executare de catre tertul care pretinde ca are un drept real asupra bunului urmarit nu il impiedica pe acesta sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate.
O astfel de cerere separata o constituie actiunea prin care se invoca nulitatea titlului de proprietate al adjudecatarului, titlu care, dupa finalizarea executarii silite, intrand in circuitul civil si producand efecte erga omnes, poate fi atacat in conditiile dreptului comun. Actul de adjudecare constituie, in sine, un contract de vanzare cumparare, cu particularitatea ca vointa vanzatorului a fost suplinita prin interventia organelor de executare silita.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii este , astfel, neintemeiata, reclamantii avand posibilitatea legala prev. de art. 401 alin 3 c.p.c, de a ataca actul de adjudecare pe calea dreptului comun, mai cu seama ca motivele de nulitate nu privesc neregularitati ale actelor de executare premergatoare intocmirii actului de adjudecare, ci chestiuni care tin de indeplinirea conditiilor esentiale, de fond ale vanzarii.
Motivul de nulitate avut in vedere de instante a fost acela al vanzarii lucrului altuia, in conditiile in care nevalabilitatea titlului transmitatorului a fost cunoscuta de toate partile contractante, cauza actului juridic fiind astfel imorala, prin urmarirea fraudarii intereselor tertului , adevarat proprietar al bunului. Actiunea promovata de proprietar pentru anularea titlului dobanditorului ulterior ar putea fi paralizata doar prin invocarea existentei unei erori comune, insurmontabile, in care sa se fi aflat partile contractante cu privire la valabilitatea titlului celui ce transmitea bunul.
Apararile paratilor in sensul ca titlul de proprietate al reclamantilor nu era inscris in evidentele funciare pentru a fi facut opozabil tertilor sunt lipsite de relevanta deoarece existenta bunei credinte a partilor in cunoasterea situatiei juridice a bunului poate fi analizata din alte elemente.
Ceea ce are deosebita relevanta in speta este faptul ca bunul ce fusese scos la vanzare silita facea parte din categoria bunurilor preluate de statul comunist, cu privire la care a fost adoptata legea 10/2001. Ca efect al intrarii in vigoare a acestei legi, a avut loc o indisponibilizare legala a tuturor acestor categorii de bunuri, a caror situatie juridica a devenit incerta pana la solutionarea cererilor de restituire (notificari) formulate de fostii proprietari. Pentru a evita eventule conflicte intre persoanele indreptatite care au formulat notificari si cei care, dupa data de 14 februarie 2001, au dobandit drepturi reale asupra bunurilor ce faceau obiectul legii speciale de restituire, unitatile detinatoare au fost oprite a instraina bunurile.
Situatia juridica a morii respective era cunoscuta sau putea fi cunoscuta, cu minime diligente, de toti cei interesati in dobandirea bunului, dat fiind faptul ca adoptarea legii 10/2001 cu patru ani inaintea pornirii executarii silite era de notorietate, faptul ca morile au fost preluate de statul comunist de la persoane fizice si date apoi in administrarea unor unitati specializate constituia, deasemenea, un fapt cunoscut la nivel general, iar formularea unei notificari de catre fostul proprietar putea fi cu usurinta cunoscuta de adjudecatar. Creditorul bugetar, ca reprezentant al statului, avea cu certitudine cunostinta despre existenta pe rolul instantelor a actiunii privind restituirea imobilului catre fostul proprietar, la dosar fiind dovezi privind incunostiintarea acestuia despre litigiul avand ca obiect legea 10/2001, astfel ca buna sa credinta nu poate fi invocata.
Toate aceste elemente duc la concluzia ca adjudecatarul nu a fost un cumparator de buna credinta si nu s-a aflat in situatia erorii comune care poate proteja actul sau, caz in care solutia de admitere a cererii pentru constatarea nulitatii actului de adjudecare a fost corect stabilita de instante.
Sustinerile recurentilor reclamanti nu sunt fondate, singura posibilitate pe care acestia o au pentru a intra in posesia bunului lor fiind aceea de a revendica bunul de la posesorul neproprietar.
La data cand actiunea fost formulata, data in raport de care se analizeaza legalitatea si temeinicia sustinerilor partilor, ambele parti litigante invocau existenta unui titlu de proprietate asupra imobilului- reclamantii aveau un titlu obtinut in procedura legii 10/2001, iar paratii un act de adjudecare in urma vanzarii silite imobiliare a aceluiasi bun.
Actiunea in revendicare promovata atunci cand ambele parti exhiba un titlu de proprietate este admisibila, iar nu inadmisibila cum se sustine in motivarea recursului reclamantilor, instanta avand datoria de a analiza si a compara titlurile celor doua parti, dand preferinta celui mai bine caracterizat. Chiar daca actiunea adevaratului proprietar pentru intrarea in posesia bunului sau este dublata de o actiune in constatarea nulitatii titlului posesorului, nu se poate sustine ca posesorul nu are un titlu, acest titlu existand la data promovarii actiunii. Dupa stabilirea valabilitatii titlului de catre instanta, proprietarul nu poate promova o actiune in evacuarea celui ce a ocupat candva imobilul in temeiul unui titlu juridic , ci o actiune in revendicare, actiunea in evacuare fiind specifica raporturilor locative sau a celor stabilite intre proprietar si tolerat, caruia i s-a permis folosinta bunului de catre proprietar.
Atunci cand intre proprietar si posesor nu s-a stabilit anterior un raport juridic, cand posesia este exercitata fara titlu, proprietarul are singura posibilitate de a revendica bunul sau.
Aceasta solutie se desprinde din interpretarea dispozitiilor art 480 c.civ. care constituie temeiul juridic si al actiunii de fata.
In atare situatie, este legala solutia de respingere a actiunii in evacuare, cat timp intre reclamanti si parata SC T SRL nu a fost stabilit anterior un raport juridic prin care posesia bunului sa fi fost cedata, deoarece mijlocul juridic prin care dreptul de proprietate este aparat este actiunea in revendicare, promovata atat impotriva celui ce exhiba un titlu juridic, cat si impotriva celui lipsit de titlu.
Apreciind ca motivele de recurs invocate nu sunt fondate, potrivit art 312 c.p.c, recursurile vor fi respinse, decizia data de tribunal fiind mentinuta ca legala.