Contestatie formulata de terti impotriva dispozitiei emisa in temeiul Legii nr. 10/2001. Admisibilitatea unei asemenea contestatii trebuie analizata prin prisma atat a cauzelor de nulitate absoluta care pot afecta orice act juridic civil cat si a ... Decizie nr. 1212 din data de 21.03.2006
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Prin actiunea inregistrata la 28 iulie 2003 reclamantele R.M., C.A., H.P., A.F. au chemat in judecata pe paratii B.G., Primaria Tismana si Consiliul Local Tismana solicitand sa se constate nulitatea absoluta a dispozitiei emisa de primarul loc. Tismana la 25.10.2002 si a procesului verbal de punere in posesie prin care s-a restituit paratului B.G. suprafata de 906 m.p. teren.
Prin sent. civ.7679/2003 Judecatoria Tg. Jiu si-a declinat competenta de solutionare a litigiului in favoarea Tribunalului Gorj iar prin sent. civ. 17/2004 s-a respins actiunea cu motivarea ca a fost introdusa de peroane fara calitate procesuala activa.
Prin dec.civ.2783/2004 Curtea de apel Craiova a admis apelul declarat de reclamante, a anulat sentinta si a trimis cauza pentru rejudecare pe fond la Judecatoria Tg.Jiu.
Judecatoria Tg.Jiu prin sent. civ. 2552/2003 a admis actiunea si a constatat nulitatea absoluta a dispozitiei 273/2002 a Primarului loc. Tismana si a procesului verbal de punere in posesie de la 25.10.2002.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca terenul atribuit paratului B.G. prin dispozitia contestata, face parte dintr-o suprafata mai mare de teren care a facut obiectul actului de partaj incheiat intre reclamanti si care a fost consfintit printr-o tranzactie.
Solutionand apelul declarat de parati impotriva acestei hotarari, prin dec.civ. 1285/A/2005 Tribunalul Gorj, l-a admis si a schimbat sentinta atacata in sensul respingerii actiunii, pe considerentul ca reclamantele au la indemana o actiune in revendicare in care sa faca dovada dreptului lor de proprietate si in care sa se compare cele doua titluri de proprietate ale partilor.
Impotriva acestei decizii reclamantele au declarat recurs, motivand ca prin hotararea tribunalului se incalca dec. 2783/2004 a Curtii de apel Craiova care a dispus judecarea pe fond a cauzei iar aprecierea ca actiunea este inadmisibila constituie o denegare de dreptate.
S-a sustinut de asemenea ca tribunalul nu a analizat actele care au stat la baza emiterii dispozitiei si s-a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat in ce il priveste pe paratul B.G. care nu a atacat sent. civ. 3893/2005 si care, mai mult, nu a formulat notificare in temeiul Legii nr.10/2001 asa incat actele emise de Primaria Tismana sunt lovite de nulitate absoluta.
Recursul a fost considerat fondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la respectarea bunurilor sale iar potrivit art. 13 din Conventie orice persoana ale carei drepturi recunoscute de Conventie sunt incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale. Acest text este in concordanta si cu art. 21 din Constitutia Romaniei si cu art. 3 C. civ.
Instanta de apel avea obligatia impusa de art.129 C.proc. civ. De a se pronunta asupra cererii formulate, in ansamblul sau, de a raspunde criticilor formulate prin motivele de apel si, judecand pe fond actiunea, de a analiza toate sustinerile reclamantelor.
Solutia instantei de apel de a respinge actiunea ca fiind inadmisibila este gresita, contravenind dispozitiilor legale aratate intrucat reclamantelor li se refuza dreptul de a se adresa instantei pentru ca pretind o incalcare a dreptului lor de proprietate prin emitere unei dispozitii de restituire a terenului de catre un organ administrativ.
Reclamantele au invocat prin actiune nulitatea dispozitiei pentru ca nu a fost emisa de organul competent potrivit Legii nr.10/2001, ca terenul nu facea obiectul restituirii in temeiul legii speciale, fiind proprietatea reclamantelor , nefacand niciodata obiectul transmiterii catre stat. Ulterior reclamantele au sustinut nulitatea dispozitiei si pe considerentul ca nu au fost indeplinite conditii imperative ale Legii 10/2001 cum ar fi lipsa notificarii de catre persoana indreptatita precum si lipsa cauzei la emiterea actului atacat dar si intentia de fraudare a drepturilor lor.
Toate aceste elemente au fost ignorate de catre instanta de apel, care nu a facut o analiza completa a cererilor reclamantelor, respingerea actiunii in temeiul exceptiei de inadmisibilitate fiind gresita.
Instanta a facut o confuzie intre obligatia sa de a raspunde motivelor de nulitate de ordine publica a dispozitiei, in special celor referitoare la cauza ilicita, ti compararea dreptului de proprietate pretins de reclamante cu dreptul dobandit de intimat in temeiul actului atacat, numai aceasta din urma fiind de natura unei actiuni in revendicare.
Ca urmare, constatand ca tribunalul nu a analizat fondul litigiului, respingand gresit actiunea in temeiul unei exceptii, se va face aplicarea dispozitiilor art. 312 alin.5 C.proc.civ. si se va casa decizia data in apel, cu trimitere cauzei spre rejudecarea acestei cai de atac la tribunal.