LEGEA NR.10/2001. APARTENENTA UNUI BUN LA
DOMENIUL PUBLIC IN RAPORT DE DATA INTRARII IN
VIGOARE A LEGII NR.10/2001. INDISPONIBILIZARE
ULTERIOARA A BUNULUI. CONSECINTE.
Art.20 alin.1 si art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001
Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001
(pct.21.1)
Apartenenta unui bun la domeniul public se analizeaza
in raport de data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001 - 14
februarie 2001, in acest sens fiind prevederile art.20 alin.1 din
Legea nr.10/2001, respectiv art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001
republicata, potrivit cu care imobilele - terenuri si constructii -
preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute
la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o
societate sau o companie nationala, o societate comerciala la care
statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale
este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista
sau de orice alta persoana juridica se restituie, in natura, persoanei
indreptatite, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a
organelor de conducere a unitatii detinatoare.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare unitara a
Legii nr.10/2001, indisponibilizarea opereaza incepand cu data de
14 februarie 2001, chiar daca notificarea a fost facuta la o data
ulterioara si are drept scop primordial indeplinirea obligatiei de
restituire in natura catre adevaratul proprietar.
(Decizia nr.14/A din 25 ianuarie 2008 a Curtii de Apel Pitesti - Sectia
civila, pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale si pentru cauze cu
minori si de familie)
Contestatoarele P.C., G.I. si T.R. au solicitat anularea
dispozitiei nr.2143/2004 emisa de PRIMARIA MUNICIPIULUI C. de
A. si restituirea in natura a terenului situat in Valea Iasului nr.34, in
suprafata de aproximativ 5000 mp si a celui cu o suprafata aproximativ
identica, situat in str. Vlad Tepes. Pentru situatia in care nu este posibila
restituirea in natura, s-a cerut acordarea de masuri reparatorii prin
echivalent.
In motivele de fapt ale cererii, reclamantele au aratat ca
autorul lor a avut in proprietate circa 40.000 mp, potrivit contractului de
vanzare-cumparare autentificat sub nr.2195/30.03.1926, din care i-au
fost confiscate in perioada regimului comunist, fara plata despagubirilor,
terenurile a caror restituire s-a cerut.
Prin sentinta civila nr.72/8.06.2005, Tribunalul Arges a
respins contestatia formulata, retinand in considerentele hotararii faptul
ca autorul reclamantilor ( P.G.) a detinut teren in suprafata de 40.000
mp, ca potrivit Legii nr.18/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de
proprietate pentru suprafata de 39.104 mp, pentru diferenta de 1380 mp,
ce a facut obiectul unui decret de expropriere, acordandu-li-se
reclamantelor despagubiri in baza Legii nr.10/2001.
S-a constatat de asemenea, potrivit raportului de expertiza
efectuat in cauza, ca reclamantelor li s-a reconstituit dreptul de
proprietate in baza Legii nr.18/1991, pe vechiul amplasament pentru
terenul liber, iar pentru restul terenului, pe un alt amplasament,
reconstituirea realizandu-se insa pentru intreaga suprafata pentru care a
fost justificat dreptul de proprietate.
Impotriva sentintei au declarat apel reclamantele, care au
sustinut caracterul netemeinic si nelegal al solutiei, intrucat nu s-a avut in
vedere faptul ca autorul acestora a avut in proprietate suprafata de 45.000
mp, din care li s-a reconstituit in baza Legii nr.18/1991 doar suprafata
de 13.104 mp.
S-a mai aratat ca in mod gresit s-a stabilit ca pentru suprafata
de 1380 mp apelantele-reclamante ar fi primit despagubiri potrivit
dispozitiei nr.212/2001, intrucat prin dispozitia nr.2143 s-a revenit
asupra acesteia, respingandu-se atat cererile de restituire in natura a
terenurilor intravilane, cat si acordarea despagubirilor banesti.
Prin decizia civila nr.5/A/16.01.2006 Curtea de Apel Pitesti a
admis apelul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare primei
instante. Prin dispozitivul aceleiasi decizii a fost respinsa cererea de
completare a apelului.
In motivarea solutiei s-a retinut ca, desi pentru stabilirea
situatiei de fapt, in faza judecatii in prima instanta s-a efectuat o
expertiza, nu s-au identificat si nu s-au individualizat terenurile care au
facut obiectul Legii nr.18/1991 si separat, terenurile care au constituit
obiect al legii nr.10/2001.
S-a apreciat ca se impune efectuarea unei expertize care sa
aiba in vedere aceste aspecte, sa verifice daca terenurile sunt libere si ca
atare, este necesara solutia de casare cu trimitere spre rejudecare.
Aceasta decizia a fost atacata cu recurs de catre apelantele-
reclamante. Criticile au fost formulate cu referire la dispozitiile art.304
pct.7 si 9 Cod procedura civila, in dezvoltarea carora s-au aratat
urmatoarele:
a) Desi in faza apelului a fost suplimentat probatoriul
(audierea martorului pe aspectul dreptului de proprietate al autorului ) in
mod eronat se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se
efectua o noua expertiza care sa stabileasca situatia terenurilor solicitate.
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta cu certitudine intregul
corp de teren din anul 1926, alcatuit dintr-o suprafata totala de 45.000
mp.
b) Potrivit reglementarilor date prin dispozitiile Legii
nr.10/2001, pentru a se obtine restituirea in natura a terenurilor, este
necesar ca acestea sa fie situate in intravilan si sa fi fost preluate abuziv,
aspecte care au fost demonstrate in cauza.
Chiar in conditiile in care se impunea efectuarea unui nou
raport de expertiza, solutia nu putea fi de casare cu trimitere, judecata
trebuind sa se realizeze cu retinere in fata instantei de apel.
c) S-a sustinut de asemenea, ca trebuie inlaturata completarea
la motivele de apel, avand in vedere ca aceasta a fost formulata in
termen.
Primaria Municipiului C.de A. a formulat intampinare, prin
care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu argumente vizand
fondul procesului, legate de dreptul de proprietate reconstituit in
conditiile legii nr.18/1991, ca si de imposibilitatea restituirii in natura a
restului suprafetei, intrucat diferitele parcele de teren solicitate nu sunt
libere.
Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia civila nr.7330
din 21.09.2006 a admis recursul si a casat decizia cu trimiterea cauzei
spre rejudecare aceleiasi instante.
S-a retinut, in motivarea acestei solutii, ca decizia recurata
este gresita atat din punct de vedere formal, cata vreme dispozitiile
art.296 si 297 Cod procedura civila prevad posibilitatea pastrarii ori
schimbarii in tot sau in parte a hotararii atacate, ori desfiintarea sau
anularea acesteia, cat si din punct de vedere al continutului si
argumentelor aduse in justificarea solutiei.
In cadrul apelului se devolueaza fondul, in vederea stabilirii
corecte a situatiei de fapt, instanta avand posibilitatea sa incuviinteze
refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta,
precum si administrarea probelor noi.
Prin trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea completarii
probatoriului, instanta a nesocotit caracterul devolutiv al apelului si a
ignorat regulile de procedura ale judecatii, in aceasta cale de atac.
Pentru individualizarea terenurilor ce facusera obiect al
reconstituirii conform Legii nr.18/1991 si respectiv cele care faceau
obiect al Legii nr.10/2001 - situatie considerata insuficient lamurita in
prima etapa procesuala - instanta de apel trebuia sa administreze
probele pe care le considera necesare.
S-a retinut, totodata, ca dispozitiile art.297 al.1 Cod
procedura civila nu erau incidente in speta, deoarece acestea presupun ca
judecata sa se fi facut in conditii de lipsa de procedura sau fara cercetarea
fondului.
In consecinta, s-a admis recursul, dispunandu-se rejudecarea
apelului, ocazie cu care instanta va avea in vedere si critica referitoare la
completarea motivelor de apel, respectiv in ce masura este vorba de
motive de fapt si de drept pe care se intemeiaza apelul, posibil de
complinit pana cel mai tarziu la prima zi de infatisare sau de o cerere
noua in apel, interzisa de dispozitiile art.294 al.1 Cod procedura civila.
Dosarul a fost inregistrat la Curtea de Apel Pitesti sub
nr.7109/46/2005.
In sedinta publica din data de 23.03.2007, la cererea
apelantelor si avand in vedere si cele statuate prin decizia de casare, s-a
dispus efectuarea unei expertize tehnice, expertul urmand sa raspunda la
urmatoarele obiective: identificarea terenurilor din decizia contestata,
care au facut obiectul Legii nr.18/1991 si pentru care s-au emis titluri de
proprietate, identificarea celorlalte terenuri care nu au facut obiectul
Legii nr.18/1991, ci a Legii nr.10/2001, sa evidentieze terenurile intr-o
schita de plan, sa precizeze daca sunt afectate de constructii si utilitati
publice, in caz afirmativ sa indice data edificarii si daca respectivele
constructii sunt cuprinse intr-o Hotarare de Guvern privind atestarea
terenului la domeniul public si care este aceasta, sa faca referiri la terenul
in suprafata de 1800 mp - daca a fost cuprins in dispozitia nr.214/2001,
necontestata de catre apelante -, sa aiba in vedere terenul de 5590 mp, sa-
l identifice si sa faca precizari daca face parte din decizia contestata, daca
este liber, posibil a fi restituit in natura sau face parte din domeniul
public si sa precizeze care este situatia juridica a terenurilor ce fac
obiectul Legii nr.10/2001 la data de 1.01.1990 si categoria acestora -
intravilan sau extravilan.
Expertiza a fost efectuata si ulterior completata de catre
expert tehnic I.I..
Examinand actele de la dosar, in raport cu criticile formulate,
instanta a constatat urmatoarele:
Autorul reclamantelor a fost proprietarul unui teren in
suprafata de 40.542 mp, conform actului de vanzare-cumparare
nr.2198/30.03.1926, teren situat in Municipiul Curtea de Arges,
mahalaua Flamanzesti, compus din 3 parcele: parcela nr.1 in suprafata de
32.998 mp, parcela nr.2 in suprafata de 2.280 mp si parcela nr.3 in
suprafata de 3.502 mp teren.
Din terenul in suprafata de 32.998 mp ce face parte din prima
parcela, suprafata de 14.198 mp a fost primita de catre apelante in baza
Legii nr.1871991, suprafata reprezentata pe schita nr.1 la raportul de
expertiza cu culoarea verde ( f.73 dosar ).
O alta suprafata de 8572 mp este ocupata de alte persoane
fizice, fara insa a se depune la dosar eventualele acte de proprietate in
baza carora detin terenul ( schita anexa 1 la expertiza, teren colorat cu
galben).
Terenurile notate cu S1 ,S2 ,S3 ,S4 ,S5 ,S6 ,S7 ,S8 ,S10 si S11 in
suprafata totala de 4.247 mp, reprezentate pe schita nr.1 cu culoarea
albastru, sunt terenuri libere de constructii si detalii de sistematizare si nu
sunt cuprinse in domeniul public.
Suprafata de 5.981 mp, reprezentata pe aceeasi schita cu
culoarea maro este cuprinsa in domeniul public al Municipiului Curtea
de Arges, fiind teren aferent blocurilor de locuinte C12, C12A si Z7,
precum si zona de siguranta a acestora, parcari, alei, trotuare, drumuri.
Terenul in suprafata de 2.280 mp, ce face parte din lotul nr.2,
identificat prin schita nr.3 anexa la raportul de expertiza este teren
ocupat in totalitate de Piata Ivancea, teren cuprins in domeniul public si
ocupat de constructii.
Terenul in suprafata de 3.502 mp, ce face parte din lotul nr.3,
din actul de vanzare-cumparare al autorului reclamantelor este
reprezentat cu culoarea rosu in schita nr.2 anexa la raportul de expertiza.
Acest teren este compus din S1 =1.611 mp si S3 = 1.891 mp.
Din suprafata de 1.611 mp, terenul in marime de 1.016 mp
este liber de detalii de sistematizare si constructii, teren reprezentat pe
schita cu portocaliu, iar restul de 595 mp este teren aferent dispensarului
uman I.F.
Din suprafata de 1.891 mp, parcela nr.1 in marime de 437
mp, reprezentata pe schita nr.2, cu culoare galbena, constituie parcarea
de masini, amenajata in timpul litigiului, iar restul de 1.981 mp ( culoare
maro pe aceeasi schita ) este teren cuprins in domeniul public si aferent
blocului E19, zona de siguranta a acestuia, trotuar si alei.
Terenul detinut de catre autorul reclamantelor, mai exact cel
de la punctele 1 si 3 din actul de vanzare-cumparare a fost preluat
incepand cu anul 1958 si abia in anul 1986 s-a emis decizia nr.230 pentru
suprafata de 1.380 mp, de expropriere.
Asadar, s-a facut dovada in cauza a preluarii abuzive a
terenului, situatie recunoscuta, de altfel si de catre intimata, care pretinde,
insa, ca pentru terenul in suprafata de 1.380 mp li s-au acordat
apelantelor masuri reparatorii prin dispozitia nr.214/2001, iar cea mai
mare parte din teren a fost restituita prin procedura prevazuta de legea
nr.18/1991, este detinuta de alte persoane cu acte legale sau constituie
domeniu public.
S-a stabilit totodata, cu probele administrate, ca terenul in
litigiu este situat in intravilan.
In consecinta, sunt incidente in speta prevederile art.2 si 3
din Legea nr.10/2001, republicata, apelantele fiind persoane indreptatite
la masuri reparatorii, constand in restituirea in natura.
In acelasi sens sunt si normele metodologice de aplicare a
Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.498/2003, in vigoare la data
formularii contestatiei, norme care la punctul 8 prevad ca restituirea in
natura a terenurilor intra sub incidenta procedurilor prevazute de lege,
daca respectivul teren este disponibil. Rezulta in mod evident prioritatea
restituirii in natura, fata de cea prin echivalent.
Asadar, caracterul reparatoriu al legii acopera si acele terenuri
din intravilan, care nu au fost restituite persoanelor indreptatite pana la
intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.
Din suprafetele de teren sus mentionate, identificate prin
raportul de expertiza, pot fi restituite in natura urmatoarele terenuri:
-8.572 mp, teren detinut de alte persoane; intimata pretinde
referitor la acest teren ca persoanele fizice detinatoare sunt in posesia
unor acte legale emise, insa nu a depus la dosar aceste acte.
Mai mult decat atat, chiar si in situatia existentei unor
asemenea acte, nu se poate respinge cererea de restituire in natura
formulata in baza Legii nr.10/2001, din moment ce s-a dovedit ca
terenul a fost proprietatea autorului reclamantelor si a fost preluat
abuziv, dreptul de proprietate asupra terenului urmand a se clarifica intr-
un alt litigiu, care excede prezentului cadru procesual:
- 2.822 mp, respectiv terenul in suprafata de 4247 mp mai
putin S2 = 1351 mp si S3 = 104 mp, teren cu privire la care apelantelor li
s-a aprobat acordarea de masuri reparatorii prin dispozitia Primarului
municipiului Curtea de Arges nr.214/2001.
Nu poate fi retinuta sustinerea apelantelor, in sensul ca prin
dispozitia contestata nr.2134/2004 s-ar fi revenit la dispozitia
nr.214/2001, intrucat aceasta din urma dispozitie a intrat in circuitul civil,
a produs efecte juridice si in atare conditii organul emitent nu mai putea
reveni cu privire la cele dispuse prin dispozitia nr.214/2001, cu atat mai
mult cu cat apelantele nici nu au contestat aceasta dispozitie.
- 1.016 mp teren din parcela nr.3, care este teren liber;
- 595 mp teren, de asemenea liber, ocupat fiind numai
terenul pe care este amplasat dispensarul uman;
- 437 mp, teren pe care in prezent este amenajata o parcare.
Cu privire la acest ultim teren, intimata sustine ca apartine
domeniului public, sustinere ce nu poate fi retinuta, intrucat amenajarea
acesteia s-a realizat in timpul solutionarii procesului.
Ori, apartenenta unui bun la domeniul public se analizeaza in
raport de data intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001 - 14 februarie 2001,
in acest sens fiind prevederile art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001,
respectiv art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicata, potrivit cu care
imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de
destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de
o regie autonoma, o societate sau o companie nationala, o societate
comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale
sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista
sau de orice alta persoana juridica se restituie, in natura, persoanei
indreptatite, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a
organelor de conducere a unitatii detinatoare.
Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001
arata la pct.21.1 ca prevederea alin.1 al articolului 21 din lege statueaza
indisponibilizarea imobilelor, restituibile pe calea prevazuta de lege cu
privire la orice alte proceduri legale care tind sa instraineze imobilul catre
alte persoane decat cele indreptatite potrivit legii.
Potrivit acelorasi norme, indisponibilizarea opereaza
incepand cu data de 14 februarie 2001, chiar daca notificarea a fost facuta
la o data ulterioara si are drept scop primordial indeplinirea obligatiei de
restituire in natura catre adevaratul proprietar.
Cum la data de 14 februarie 2001, nu era edificata parcarea pe
terenul in suprafata de 437 mp, aceasta realizandu-se in timpul
solutionarii procesului, terenul nu apartine statului, iar emiterea unei
hotarari de guvern cu mult ulterior acestei date, nu este de natura a
constitui un titlu in favoarea statului.
Referitor la cererea de la fila 159 dosar, prin care s-a solicitat
si terenul in suprafata de 5590 mp, aceasta reprezinta o completare a
motivelor de apel in sensul dispozitiilor art.287 alin.2 Cod procedura
civila, fiind vorba despre motive de fapt si de drept pe care se intemeiaza
apelul, avand in vedere ca prin cererea initiala apelantele au solicitat
restituirea in natura a doua terenuri in suprafata de circa 5000 mp
fiecare, iar ulterior prin precizarile de la fila 41 dosar au relatat ca
suprafata ce face obiectul litigiului este de circa 19.000 mp.
Pentru aceste considerente a fost admis apelul declarat de
reclamantii P.C., G.I si T.R. si a fost schimbata sentinta in sensul ca, a
fost admisa contestatia si s-a dispus anularea in parte a Dispozitiei
nr.2143/28 septembrie 2004 emisa de catre intimata. A fost dispusa
restituirea in natura catre apelantele-reclamante a urmatoarelor suprafete
de teren : 8.572 mp colorat cu galben in schita anexa la expertiza (fila 73),
2.822 mp colorat cu albastru din aceeasi schita, identificat cu reperele S1,
S4, S5, S6, S7, S8, S10, S11, 1.016 mp colorata cu portocaliu in schita anexa 2
la expertiza( fila 74), 595 mp teren colorat cu albastru in aceeasi schita si
437 mp colorat cu galben ( fila 74 ), in total suprafata de 13.442 mp
teren. Pentru diferenta de 7.435 mp teren, identificata in ambele schite
anexe la expertiza cu culoarea maro, apelantele sunt indreptatite la titluri
de despagubiri, conform Cap. VII din legea nr.247/2005.
A fost obligata intimata la 1000 lei cheltuieli de judecata catre
apelantele-reclamante.