Apel. Legea nr.10/2001. Cerere de restituire in natura. Apartenenta bunului imobil la domeniul public al statului. Limitele atributiilor instantei investite cu solutionarea notificarii.
- Legea nr. 10/2001, art.9, art.21;
- Legea nr. 213/1998, art.6;
1. Pe de o parte, hotararea de atestare a domeniul public al judetului Ilfov, precum si al comunelor si oraselor din judetul Ilfov, din 2002 este ulterioara intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, iar conform art.21 alin.(5) ”sub sanctiunea nulitatii absolute, pana la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa instrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea in participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice inchiriere sau subinchiriere in beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi”, deci orice incercare de sustragere a bunului de la aplicarea acestei legi.
Mai este de retinut, pe de alta parte, ca Legea nr. 10/2001 nu distinge sub aspectul restituirii, deci si in natura, intre bunurile care sunt in domeniul public sau in cel privat al statului. Astfel, fata de prevederile cuprinse in art.9, art.21 alin.1 si alin.4, rezulta ca faptul ca bunul s-ar afla in domeniul public, nu constituie conform legii motiv de refuz de restituire in natura a bunului, si cu atat mai putin daca a fost trecut in acest domeniu public dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.
Dispozitiile Legii nr. 213/1998, pe langa faptul ca sunt anterioare Legii nr.10/2001, care cuprinde dispozitii speciale derogatorii de la dreptul comun, nu sunt de natura a duce la concluzia nelegalitatii hotararii atacate, avand in vedere ca din formularea art.6 alin.1 si 2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, rezulta ca legiuitorul accepta revendicarea bunurilor preluate fara titlu, chiar aflate in domeniul public, si in plus textele se refera si la posibilitatea edictarii unor legi speciale care sa reglementeze situatia acestora, cum a fost si Legea nr.10/2001.
2. Potrivit deciziei nr. XX din 19 martie 2007, data de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii, „instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond notificarea persoanei indreptatite, in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate”.
Ca atare, atat timp cat prima instanta a analizat fondul notificarii constatand-o intemeiata, trebuia sa dispuna direct restituirea in natura a terenului in cauza, in favoarea contestatorilor, asa cum era formulat petitul cererii cu care a fost investita, iar nu doar obligarea intimatei sa emita dispozitie de restituire in natura a terenului in cauza, in favoarea contestatorilor. De altfel, in acest din urma caz contestatorii ar putea avea dificultati de punere in executare a hotararii judecatoresti. (Decizia nr.72A din 09.03.2010 - Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala).
Prin actiunea inregistrata la 21.12.2006 pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a Civila, si precizata la 26.01.2009 si 11.05.2009, contestatorii B.C. si B.A.R. au formulat, in contradictoriu cu intimatul Consiliul Judetean Ilfov, contestatie impotriva Dispozitiei nr.2/ 29.11.2006 emisa de intimat.
In motivarea contestatiei au aratat ca prin dispozitia sus mentionata, Consiliul Judetean Ilfov a respins cererea lor de restituire in natura a terenului in suprafata de 7.000 m.p. situat in comuna Gradistea, judetul Ilfov cu motivarea ca acesta se afla in domeniul public al judetului Ilfov, fiind evidentiat la pozitia 13 din sectiunea III anexa nr. 1 la HG nr. 930/2002.
Contestatorii au criticat dispozitia ca fiind nelegala, intrucat terenul in litigiu a fost preluat de la autorul lor fara niciun titlu, iar art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 consacra principiul restituirii in natura a imobilelor preluate abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la art. 9 alin. 1 din Lege prevazandu-se ca „imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini”. Deci, in raport cu aceste dispozitii, precum si cu spiritul Legii nr. 10/2001, apartenenta imobilelor la domeniul public nu impiedica restituirea in natura a acestora.
In plus, terenul este folosit de SC C. Ilfov SA, nefiind destinat activitatii Consiliului Judetean Ilfov (destinatie prevazuta de dispozitiile art.3 alin.3 din Legea nr.213/1998 si anexei pct.II), nu este afectat unei utilitati publice, iar potrivit art. 481 Cod Civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
Prin precizari au aratat ca solicitasera in cuprinsul notificarii si constructiile de pe terenul in litigiu, iar Consiliul a dispus trimiterea acesteia la Primaria Gradistea, care nu a solutionat-o pana in prezent.
In concluzie, contestatorii au solicitat sa se dispuna anularea Dispozitiei nr.2 din 29.11.2006 a Consiliului Judetean Ilfov si restituirea in natura a terenului in suprafata de 7.000 m.p., situat in comuna Gradistea, judet Ilfov, si a constructiilor aferente, iar in subsidiar, sa li se acorde in compensare un alt teren cu aceeasi suprafata si valoare in comuna Gradistea iar daca nu este posibila o asemenea compensare sa se dispuna ca intimatul Consiliul Judetean Ilfov sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale, in conformitate cu art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Ca temei legal al actiunii, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinta civila nr.792 din 05.06.2009 Tribunalul Bucuresti - Sectia a v-a Civila a admis contestatia precizata, a anulat dispozitia nr.2/29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov, a obligat intimatul sa emita dispozitie de restituire in natura a terenului in suprafata de 7000,23 m.p., situat in comuna Gradistea, judetul Ilfov (identificat conform raportului de expertiza intocmit de expert tehnic Ciocoiu Georgel), in favoarea contestatorilor si sa inainteze copia notificarii si a documentatiei catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia in ceea ce priveste constructiile, a obligat intimatul la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre contestatori.
In motivarea sentintei s-a retinut ca, prin dispozitia nr.2/29.11.2006 emisa de intimatul Consiliul Judetean Ilfov, s-a respins cererea de restituire in natura a terenului in suprafata de 7000 mp. situat in comuna Gradistea, jud. Ilfov formulata de contestatori, cu motivarea ca terenul constituie in prezent domeniu public al Judetului Ilfov, conform HG nr. 930/2002.
Potrivit procedurii administrative speciale reglementate de Legea nr.10/2001, persoana care se considera indreptatita la reparatii trebuie sa faca dovada dreptului de proprietate existent la data preluarii imobilului de catre stat, a calitatii de mostenitor al fostului proprietar, daca este cazul, si dovada preluarii imobilului in perioada de referinta a legii, precum si sa formuleze in termen legal notificarea prevazuta de actualul art. 22 din Legea 10/2001 republicata si modificata.
Aceasta notificare se solutioneaza prin decizia/dispozitia motivata a unitatii detinatoare, care trebuie sa stabileasca, pe baza dovezilor administrate, fie admiterea notificarii, cu consecinta restituirii in natura sau propunerii masurilor reparatorii prin echivalent prevazute de lege, daca restituirea in natura nu este posibila, fie respingerea notificarii, daca nu se face dovada calitatii de persoana indreptatita la reparatii.
In speta, contestatorii au depus, in dovedirea dreptului de proprietate al autorului lor, actul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 8120/13.12.1879, prin care vanzatorii L.A. si altii vand Mosia Gradistea cumparatorilor D.G. si D.T., Actul de vanzare autentificat sub nr. 1198 /21.02.1890, prin care numitul D.G. ii vinde lui D.T. partea lui din mosie, acesta din urma devenind proprietar exclusiv, si Fisa de expropriere a lui D.T. Dumitru, din care rezulta ca, in raport cu totalul suprafetei de 210 ha detinuta anterior exproprierii (tabel - fila 194), numitul D.T. D. a ramas cu suprafetele de 2,3238 ha aferenta conacului si 47,6762 ha teren arabil, la data definitivarii exproprierii, 15.06.1947 (fila 195).
Si acest rest de proprietate i-a fost preluat numitului D.T.D. conform procesului verbal din 2.03.1949 (fila 196).
Tribunalul a constatat ca au facut contestatorii, de asemenea, dovada calitatii lor de mostenitori ai autorului expropriat, prin certificatul de mostenitor nr. 85/14.08.1996 si certificatul de calitate de mostenitor legatar nr. 21/6.04.2000 (filele 198,199), din care rezulta transmiterea succesiunii de la autorul D.D. la legatara universala R.P. si de la aceasta la legatarii cu titlu universal B.A.R. si B.C.
Astfel, Tribunalul a retinut ca cea mai mare parte a Mosiei Gradistea a fost expropriata in baza Decretului nr.83/1949, fara a se prevedea plata vreunei despagubiri, desi decretul a fost aplicat dupa ratificarea de catre Romania a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si in conditiile in care erau vigoare Constitutia de la 1948 si Codul civil, care garantau dreptul de proprietate si reglementau conditiile de exceptie ale exproprierii. S-a constatat ca acest act normativ contravenea ordinii constitutionale, dar si celei internationale la care Romania era parte, imobilul fiind expropriat abuziv, cu atat mai mult cu cat autorului i s-a preluat fara temei si suprafata de aproximativ 50 ha ramasa initial in proprietatea sa in conformitate chiar cu Decretul nr. 83/1949 si din care face parte terenul in litigiu.
Avand in vedere preluarea vadit abuziva, fara un titlu valabil, a imobilului in litigiu, vazand si art.6 alin.1 din Legea nr. 213/1998, potrivit caruia terenurile preluate in perioada 1945-1989 constituie domeniu public daca au intrat cu titlu valabil in proprietatea publica, ceea ce nu este cazul in speta, precum si faptul ca s-a dispus de teren prin HG 930/2002 dupa ce s-a inregistrat notificarea persoanelor indreptatite, Tribunalul a apreciat ca este nejustificata si abuziva respingerea notificarii, actul normativ mai sus mentionat fiind lipsit de eficienta sub aspectul aplicarii legii speciale de reparatie, motiv pentru care - in baza art. 26 alin. 3 Legea 10/2001 - va admite contestatia precizata si va anula Dispozitia nr. 2/29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov.
In consecinta, constatand ca din raportul de expertiza intocmit in cauza de expertul tehnic Ciocoiu Georgel rezulta existenta libera a terenului ce face obiectul notificarii, iar din planul de amplasament - Anexa nr. 3 (fila 157) reiese ca suprafata de teren de 1600 m.p. ce a fost deja restituita reclamantilor, prin dispozitia nr. 124/15.05.2006, nu este inclusa in aceasta suprafata de 7000 mp. (a se vedea si extrasul din planul parcelar de la fila 101), Tribunalul a obligat intimatul Consiliul Judetean Ilfov ca, in baza art. 1 si 11 din Legea 10/2001, sa emita dispozitie de restituire in natura catre contestatori a terenului construit si neconstruit de 7000,23 mp. evidentiat in proprietatea Judetului Ilfov si in administrarea SC C. Ilfov SA, astfel cum a fost el identificat prin expertiza.
Totodata, vazand ca prin dispozitia atacata se stabilise (in preambulul acesteia) transmiterea documentatiei si copiei notificarii Primariei Gradistea spre competenta solutionare a acesteia in ceea ce priveste constructiile, care nu sunt mentionate in HG nr. 930/2002, vazand de asemenea si solicitarea contestatorilor de a se solutiona notificarea si cu privire la constructii, dar si faptul ca Primaria comunei Gradistea nu este parte in prezenta cauza si nici nu s-a facut in cauza dovada ca a fost efectiv investita pana in prezent cu solutionarea notificarii, Tribunalul a dispus si obligarea paratului Consiliului Judetean sa inainteze copia notificarii si a documentatiei catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia in ceea ce priveste constructiile.
In baza art. 274 C.pr.civ. intimatul a fost obligat si la plata catre contestatori a sumei de 1800 lei, reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in prezentul proces, constand in onorarii de expert si avocat conform chitantelor depuse la dosar.
Impotriva sentintei a declarat apel paratul Consiliul Judetean Ilfov, solicitand schimbarea in tot a sentintei, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca nefondata.
In motivarea apelului s-a aratat ca prin Dispozitia presedintelui Consiliului Judetean Ilfov nr.2 din 29.11.2006, a fost respinsa cererea de restituire in natura a imobilului (teren in suprafata de 7000 mp), situat in comuna Gradistea, judetul Ilfov, intrucat imobilul se afla in domeniul public al judetului Ilfov la pozitia 13 din sectiunea III, Anexa nr. 1 la Hotararea Guvernului nr.930/2002. Prin Hotararea Guvernului nr.930/2002 a fost atestat domeniul public al judetului Ilfov, precum si al comunelor si oraselor din judetul Ilfov. In Anexa nr.1, sectiunea III, pozitia 13 din hotararea sus mentionata, se regaseste imobilul teren in suprafata de 7000 mp, aflat in proprietatea publica a judetului Ilfov si administrarea S.C. C. Ilfov S.A.
Au fost invocate dispozitiile art.10, art.11, art.21 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, modificata si completata.
In ceea ce priveste obligarea Consiliului Judetean Ilfov la inaintarea notificarii si documentatiei catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia in ceea ce priveste constructiile, s-a aratat ca documentatia a fost inaintata cu adresa nr.11451/03.11.2009.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 282 si urmatoarele Cod procedura civila, Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare, prevederile Constitutiei Romaniei, republicata, Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, republicata, modificata si completata.
Intimatii contestatori au formulat cerere de aderare la apel, in temeiul art. 2931 C. proc. civ. solicitand sa se schimbe in parte sentinta si sa se dispuna restituirea in natura de catre Consiliul Judetean Ilfov catre contestatori a terenului in suprafata de 7.000,23 m.p., situat in comuna Gradistea, judet Ilfov (identificat conform raportului de expertiza intocmit de expertul tehnic Ciocoiu Georgel) si sa se mentina celelalte dispozitii ale sentintei civile sus mentionata.
In motivarea aderarii la apel s-a aratat ca au solicitat instantei sa anuleze dispozitia nr. 2 din 29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov si sa dispuna restituirea in natura catre acestia a terenului in suprafata de 7.000,23 m.p., situat in comuna Gradistea, judet Ilfov si a cladirilor situate pe acest teren. Instanta de fond a admis contestatia, a anulat dispozitia nr. 2 din 29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov, a obligat intimatul sa emita dispozitie de restituire in natura a terenului in suprafata de 7.000,23 m.p., situat in comuna Gradistea, judet Ilfov si sa inainteze copia notificarii si a documentatiei catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia in ceea ce priveste constructiile.
Solutia instantei de fond este gresita in ceea ce priveste solutionarea capatului de cerere referitor la restituirea in natura a terenului in litigiu.
Conform celor solicitate de contestatori si potrivit Deciziei nr. XX din 2007 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, tribunalul, anuland dispozitia nr. 2 din 29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov, trebuia sa solutioneze in fond notificarea depusa de ei in baza Legii nr. 10/2001 si sa dispuna restituirea in natura a terenului in litigiu. Or, tribunalul, nelegal, a obligat Consiliul Judetean Ilfov sa emita dispozitie de restituire in natura a terenului, in loc sa oblige direct Consiliul Judetean Ilfov sa restituie in natura acest teren.
Analizand materialul probator administrat in cauza prin raportare la motivele de apel si ale aderarii la apel, Curtea a constatat nefondat apelul si fondata aderarea la apel pentru considerentele expuse mai jos.
In ceea ce priveste apelul principal, Curtea l-a constatat nefondat, avand in vedere ca apelantul intimat invoca in sustinerea respingerii cererii de restituire in natura a imobilului in cauza o hotarare de atestare a domeniul public al judetului Ilfov, precum si al comunelor si oraselor din judetul Ilfov, din 2002.
Or, pe de o parte aceasta hotarare este ulterioara intrarii in vigoare a Legii nr.10/2001, iar conform art.21 alin.(5) ”sub sanctiunea nulitatii absolute, pana la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa instrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea in participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice inchiriere sau subinchiriere in beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi”, deci orice incercare de sustragere a bunului de la aplicarea acestei legi.
Mai este de retinut, pe de alta parte, ca Legea nr. 10/2001 nu distinge sub aspectul restituirii, deci si in natura, intre bunurile care sunt in domeniul public sau in cel privat al statului.
Astfel, potrivit art.9 ”imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini”, potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001,” imobilele - terenuri si constructii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinatie, care sunt detinute la data intrarii in vigoare a prezentei legi de o regie autonoma, o societate sau companie nationala, o societate comerciala la care statul sau o autoritate a administratiei publice centrale sau locale este actionar ori asociat majoritar, de o organizatie cooperatista sau de orice alta persoana juridica de drept public, vor fi restituite persoanei indreptatite, in natura, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata a organelor de conducere ale unitatii detinatoare”, iar potrivit alin.4 ”in cazul imobilelor detinute de unitatile administrativ-teritoriale restituirea in natura sau prin echivalent catre persoana indreptatita se face prin dispozitia motivata a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti, ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean”.
Ca atare, faptul ca bunul s-ar afla in domeniul public, nu constituie conform legii motiv de refuz de restituire in natura a bunului, si cu atat mai putin daca a fost trecut in acest domeniu public dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.
Dispozitiile Legii nr. 213/1998, invocate de catre apelantul intimat in sprijinul apararii acestuia, pe langa faptul ca sunt anterioare Legii nr.10/2001, care cuprinde dispozitii speciale derogatorii de la dreptul comun, nu sunt de natura a duce la concluzia nelegalitatii hotararii atacate, avand in vedere ca potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat, iar potrivit alin.2 al aceluiasi articol, bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.
Ca atare, pe langa faptul ca legiuitorul accepta revendicarea bunurilor preluate fara titlu, chiar aflate in domeniul public, se refera si la posibilitatea edictarii unor legi speciale care sa reglementeze situatia acestora, cum a fost si Legea nr.10/2001.
Referitor la faptul ca apelantul ar fi inaintat notificarea si documentatia catre Primaria Gradistea pentru solutionarea acesteia, in ceea ce priveste constructiile, cu adresa nr.11451/03.11.2009, se observa ca aceasta este ulterioara sentintei atacate in speta, astfel ca nu poate fi interpretata decat ca o executare de buna voie a sentintei, iar nu ca un motiv de netemeinicie sau nelegalitate a acestei dispozitii.
In ceea ce priveste apelul incident (aderarea la apel), Curtea l-a constatat fondat, avand in vedere ca prin contestatie contestatorii au solicitat sa se dispuna anularea Dispozitiei nr.2 din 29.11.2006 a Consiliului Judetean Ilfov si, in principal, restituirea in natura a terenului in suprafata de 7.000 m.p., situat in comuna Gradistea, judet Ilfov, si a constructiilor aferente.
Prin sentinta atacata, urmare a admiterii contestatiei, a fost anulata dispozitia nr. 2/29.11.2006 emisa de Consiliul Judetean Ilfov, a fost obligat intimatul sa emita dispozitie de restituire in natura a terenului in cauza, in favoarea contestatorilor.
Potrivit deciziei nr. XX din 19 martie 2007, data de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii, „instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond notificarea persoanei indreptatite, in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate”.
Ca atare, atat timp cat prima instanta a analizat fondul notificarii constatand-o intemeiata, trebuia sa dispuna direct restituirea in natura a terenului in cauza, in favoarea contestatorilor, asa cum era formulat petitul cererii cu care a fost investita iar nu doar obligarea intimatei sa emita dispozitie de restituire in natura a terenului in cauza, in favoarea contestatorilor. De altfel, in acest din urma caz contestatorii ar putea avea dificultati de punere in executare a hotararii judecatoresti.
In consecinta, Curtea, in temeiul art.296 raportat la art.295 Cod Procedura Civila va respinge apelul formulat de apelantul-intimat, va admite aderarea la apel formulata de apelantii-contestatori, va schimba, in parte, sentinta in sensul ca va obliga intimatul sa restituie in natura terenul in cauza in favoarea contestatorilor ?i va mentine celelalte dispozitii.