Solutionarea litigiilor avand ca obiect pretentii izvorate din raporturi de serviciu ale functionarilor publici . Competenta materiala a instantei de fond. Interpretarea art. 91 Legea 188/1999 modificata prin Legea 251/2006 Decizie nr. 270/R din data de 06.06.2007
pronunțată de Curtea de Apel Brasov

4. Solutionarea litigiilor avand ca obiect pretentii izvorate din raporturi de serviciu ale functionarilor publici . Competenta materiala a instantei de fond. Interpretarea art. 91 Legea 188/1999 modificata prin Legea 251/2006
Prin sentinta civila nr.412/2007 a Tribunalului Brasov s-au dispus urmatoarele:
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman prin MFP invocata de DGFP Brasov in calitate de reprezentant legal al MFP , prin intampinare.
S-a admis actiunea formulata de reclamanti, functionari publici in contradictoriu cu paratii Curtea de Apel Brasov, Ministerul Justitiei, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice prin DGFP Brasov.
A obligat paratii sa plateasca in solidar reclamantilor drepturile banesti cuvenite pe anul 2006 cu titlu de prima de vacanta, actualizate cu indicele de inflatie la data efectuarii platii.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantii au chemat in judecata, in calitate de parat, pe Statul Roman care, in toate litigiile deduse judecatii este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice.
In prezenta cauza legiuitorul nu poate fi confundat cu Ministerul Justitiei, iar comportamentul activ care, prin efectul sau a generat discriminarea, nu apartine unei persoane fizice sau juridice care sa poate fi trasa la raspundere, ci chiar Statului Roman care, prin organul sau legiuitor a adoptat o serie de acte normative discriminatorii pentru anumite subiecte de drept. Ori, in acest context despagubirile solicitate vor fi puse in principal in sarcina statului care potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954, participa in astfel de raporturi prin Ministerul Finantelor Publice.
In consecinta, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice.
In ceea ce priveste fondul cauzei instanta a constatat ca:
In fapt, potrivit art.35 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, se prevedea (1) "Functionarii publici au dreptul, in conditiile legii, la concediu de odihna, concedii medicale si la alte concedii". (2). "Functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat".
Acest drept a fost insa suspendat succesiv prin legile bugetului de stat nr.743/2001, art.12 alin.5, Legea nr.631/2002 - art.10, Legea nr.507/2003 - art.9, Legea nr.511/2004 - art.8 alin.3 si Legea nr.379/2005 - art.5 alin.5, simultan cu prevederile potrivit carora se asigura plata premiului anual din bugetul anului in curs pentru anul anterior.
Actele normative prin care a fost suspendata acordarea dreptului la prima de concediu anuala nu pot fi apreciate decat ca fiind date cu eludarea dispozitiilor constitutionale cu atat mai mult cu cat Constitutia prin art.53 alin.2 prevede doar posibilitatea restrangerii unor drepturi ori libertati, iar nu suspendarea lor. Pe de alta parte, nu poate fi omisa nici discriminarea fata de cei care au beneficiat anterior suspendarii de drepturile salariale prin prezenta actiune, o atare situatie contravenind Directivelor Consiliului Europei.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs toti paratii, respectiv: Curtea de Apel Brasov si Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei si Finantelor prin DGFP Brasov.
In motivele de recurs se critica solutionarea pe fond a cauzei.
Instanta, constata ca, la data promovarii actiunii (1.02.2007) avand ca obiect plata primei de vacanta aferenta anului 2006 pentru categoria de personal care are calitatea de functionar public, erau in vigoare dispozitiile Legii 251/2006 pentru modificarea si completarea Legii 188/1999 privind statutul functionarilor publici. Avand in vedere temeiul juridic al actiunii, natura litigiului a raportului dedus judecatii, calitatea de functionari publici a reclamantilor, instanta, din oficiu a invocat exceptia necompetentei materiale a instantei de fond - Tribunalul Brasov complet specializat de litigii de munca.
Exceptia se fundamenteaza pe dispozitiile art.2 pct.1 lit.d Cod procedura civila raportat la art.911 din Legea 188/1999 privind statutul functionarilor publici astfel cum a fost modificata si completata prin Legea 251/2006.
Intr-adevar, potrivit art.911 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.251/2006 "cauzele care au ca obiect raporturi de serviciu ale functionarilor publici sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante".
Prin urmare, pentru determinarea competentei instantei, este necesar a se stabili daca in speta dedusa judecatii ne aflam in situatia unui raport de serviciu in sensul art.1 din acelasi act normativ sau ne aflam in situatia derogatorie prevazuta de art.6 potrivit caruia prevederile legii nu se aplica personalului contractual salarizat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere - reparatii si de deservire, precum si altor categorii de personal "care nu exercita prerogative de putere publica". Persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si potrivit textului de lege mentionat li se aplica legislatia muncii.
In speta, reclamantii au calitate de functionari publici in cadrul paratului nr. 1, astfel incat devin aplicabile dispozitiile speciale imperative ale art.911 din Legea 188/1999 modificata, cauza fiind de competenta instantelor de contencios administrativ.
In speta, cauza a fost solutionata in prima instanta de un complet alcatuit din 2 judecatori si 2 asistenti judiciari, complet care este competent sa solutioneze litigii privind conflictele de munca si asigurarile sociale incalcandu-se astfel regulile de competenta mai sus analizate, desi la data introducerii actiunii si la data pronuntarii hotararii atacate intrase in vigoare Legea nr.251/4 iulie 2006 de modificare a Legii 188/1999.
Prin urmare, instanta de fond a pronuntat o sentinta, fara a avea in vedere acest text de lege, care a intrat in vigoare cu mult inainte de introducerea actiunii. Fata de aceste considerente, avand in vedere faptul ca dupa intrarea in vigoare a acestui text de lege instantele de litigii de munca nu mai au in competenta de solutionare, cauze al caror obiect este raportul de serviciu al functionarilor publici, sentinta instantei de fond s-a pronuntat cu incalcarea normelor de competenta materiala.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia 665/2007 - sectia contencios administrativ si fiscal retinand, intr-o cerere de chemare in judecata formulata de un functionar public avand ca obiect plata primelor de vacanta, ca: art.911 Legea 251/2006 a avut menirea de a pune capat interpretarilor si solutiilor, uneori contradictorii, legate de competenta instantei de contencios administrativ in solutionarea litigiilor ivite in legatura cu raporturile de serviciu ale functionarilor publici.
Este adevarat ca dispozitiile Legii nr.188/1999 se completeaza cu dispozitiile Codului Muncii, dar numai in masura in care in lege nu exista prevederi exprese, asa cum este cea intalnita de art.91 care stabileste competenta instantelor in solutionarea litigiilor privind functionarii publici.
De fapt prin aceasta decizie, Inalta Curte de Casatie si Justitie lamureste competenta materiala a instantei investita cu solutionarea unor astfel de cauze constatand ca acestea nu sunt guvernate de normele dreptului muncii, nu izvorasc din raporturi de munca, ci se fundamenteaza pe raportul de serviciu dintre functionarul public si autoritatea al carei angajat este.
In aceste conditii, hotararea atacata fiind data cu incalcarea competentei altei instante, in baza art.304 pct.3 raportat la art.312 pct.3 si 6 Cod procedura civila, recursurile paratilor vor fi admise, iar hotararea atacata va fi casata cu trimiterea cauzei spre rejudecare instantei competente care va judeca in competenta necesara solutionarii cauzelor de contencios administrativ.
( Decizia civila nr. 270/M/ 06.06.2007 - AP )