Conflict negativ de competenta. Drepturi salariale ale functionarilor publici. Competenta tribunalului ca prima instanta in materia contenciosului administrativ de solutionare a cauzei Sentinta civila nr. 68 din data de 17.11.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Conflict negativ de competenta. Drepturi salariale ale functionarilor publici. Competenta tribunalului ca prima instanta in materia contenciosului administrativ de solutionare a cauzei
Raportat prevederilor art. V din O.U.G. nr. 75/2008 de modificare a O.U.G. nr.137/2000, controlul legalitatii, implicit verificarea temeiniciei cererii reclamantilor, nu se mai poate realiza direct sau pe cale incidenta, de o instanta ce nu are competenta in materia raporturilor de munca sau in materie de contencios administrativ, indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanti sau de modul in care acestia si-au conceput si denumit actiunea, competenta de solutionare a cererii de acordare a dreptului salarial, chiar si in cazul invocarii discriminarii trebuind sa revina instantelor specializate, respectiv tribunalului.
Curtea de Apel Iasi, sentinta nr. 68/CA din 17 noiembrie 2008
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi sub nr.8673/99 din 1 decembrie 2007, reclamantul Sindicatul "I." Iasi a chemat in judecata pe paratii: Ministerul Justitiei, Administratia Nationala a Penitenciarelor, Statul Roman si Penitenciarul I., pentru ca acestia sa fie obligati "sa calculeze si sa plateasca drepturile reprezentand sporul de confidentialitate, in procent de 16% din salariul de baza, pe ultimii trei ani, precum si pe viitor, actualizat cu indicele de inflatie" solicitandu-se totodata ca "Ministerul Economiei si Finantelor sa fie obligat sa aloce fondurile necesare platii sumelor neincasate", cerere intemeiata atat pe O.G. nr. 137/2000, cat si pe Legea nr. 293/2004, Legea nr. 444/2006 si Legea nr. 656/2002.
Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 485/CA/ din 28 martie 2008, isi declina competenta de solutionare a cererii in favoarea Judecatoriei Iasi pe motiv ca reclamantul nu a investit instanta cu o actiune care sa vizeze ocrotirea pe cale judiciara a dreptului, parte a raportului de serviciu, in conditiile in care sporul de 15% nu are o existenta legala in ceea ce-i priveste pe membrii de sindicat, ci doar se urmareste de catre acestia repararea unui prejudiciu, in conditiile art. 998-999 Cod civil, fapt considerat a fi de natura a atrage competenta instantei de drept comun, respectiv a judecatoriei.
Judecatoria Iasi, prin sentinta civila nr. 10886 din 8 octombrie 2008, si-a declinat, la randul sau, competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Iasi -Sectia litigii de munca, facand totodata aplicatiunea dispozitiilor art. 21-22 Cod procedura civila, pe motiv ca pricina are natura unui litigiu de munca.
Curtea, sesizata in vederea emiterii regulatorului de competenta, constata ca actiunea reclamantului Sindicatul "I." Iasi a fost formulata in numele si pentru cei 307 membri de sindicat, mentionati in tabelul anexat la dosarul nr. 8673/99/2007, salariati dintre care unii au statut de functionari publici, iar altii statut de personal contractual.
Chiar daca raporturile juridice individuale, nascute intre fiecare persoana reclamanta in parte si institutia angajatoare, in persoana Penitenciarului I., au temeiuri juridice total diferite, respectiv, pe de o parte, contracte individuale de munca pentru personalul contractual, iar pe de alta parte actele administrative de numire in functie pentru functionarii publici, finalitatea urmarite de toti acestia este aceeasi, respectiv recunoasterea dreptului de a primi un spor de confidentialitate de 15% din salariul de baza, prin extinderea sferei aplicatiunii Legii nr. 444/2006 si, corelativ, acestui fapt acordarea drepturilor banesti corespunzatoare, atat pentru trecut, cat si pentru viitor.
Raportat la obiectul actiunii si finalitatea urmarita de reclamanti, apare ca prematura discutarea, mai inainte de solutionarea exceptiei lipsei competentei materiale a instantei sesizate, a chestiunilor legate de sfera de aplicabilitate a dispozitiilor legale ce reglementeaza acordarea sporului vizat si a masurii in care reclamantii sunt sau nu indreptatiti sa-l revendice, fie pe temeiul Legii nr. 444/2006, fie pe temeiul O.G. nr. 137/2000.
Ca atare, indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanti, in cauza trebuie sa se tina cont de faptul ca cercetarea actiunii implica si o verificare a raporturilor nascute din contractele individuale de munca si respectiv din actele administrative de numire in functie a functionarilor publici, si ca, in ipoteza admiterii actiunii, raportul juridic dintre salariat si angajator urmeaza sa fie modificat, invocarea "discriminarii" neputand schimba natura actiunii, care urmareste in mod clar recunoasterea dreptului la spor si nu doar obtinerea de despagubiri, ca aparand astfel ca o actiune in realizarea dreptului si obtinerea sumelor corespunzatoare sporului de confidentialitate reclamat ca fiind cuvenit.
In aprecierea cadrului procesual de solutionare a actiunii trebuie sa se aiba in vedere si dispozitiile art. V din O.U.G. nr.75/2008, care, modificand O.G. nr. 137/2000, stabilesc ca sesizarile referitoare la politicile de salarizare a personalului bugetar nu mai pot fi cercetate in procedura prevazuta de legislatia referitoare la combaterea formelor de discriminare.
In acest context, controlul legalitatii si, implicit, verificarea temeiniciei cererii reclamantilor, nu se mai poate realiza, direct sau pe cale incidenta, de o instanta ce nu are competente in materia raporturilor de munca, sau in materia dreptului administrativ, respectiv Judecatoria Iasi, indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanti, sau de modul in care acestia si-au caracterizat si denumit actiunea, competenta de rezolvare a cererii de acordare a dreptului salarial chiar si in cazul invocarii discriminarii trebuind sa revina instantelor specializate, respectiv tribunalului.
Intrucat, in procedura solutionarii conflictului de competenta, Curtea nu are posibilitatea de a realiza gruparea reclamantilor, functie de statutul lor juridic, si implicit de a dispune pentru care dintre reclamantii mentionati in tabelul nominal competenta de solutionare a cererii apartine tribunalului muncii si pentru care competenta revine tribunalului, ca prima instanta in materia contenciosului administrativ, acest lucru urmand sa se faca dupa reluarea judecatii, ea considera ca intrucat actiunea a fost intentata in principal, institutiilor publice cu care cei in cauza se afla in raporturi de serviciu, de munca, sau ierarhice, ea trebuie cercetata de instanta initial investita, respectiv de tribunal, prima ca instanta de contencios administrativ, avand in vedere ca sunt aduse in discutie intr-o forma sau alta, sistemul de salarizare a personalului din cadrul Penitenciarului I. precum si masurile pe care diverse structuri administrative urmeaza sa le ia, in vederea asigurarii cadrului necesar valorificarii pretinsului drept.
Pe cale de consecinta, in temeiul art. 22 alin. 5 Cod procedura civila, Curtea a stabilit ca Tribunalul Iasi, ca prima instanta in materia contenciosului administrativ are competenta de a solutiona actiunea reclamantilor, in ceea ce priveste pe functionarii publici din Penitenciarul Iasi, urmand ca in partea ce priveste personalul contractual sa fie sesizata Sectia civila a tribunalului -completele specializate in solutionarea litigiilor de munca, in masura in care partile vor identifica persoanele aflate in aceasta categorie de salariati.