Dispozitiile Legii nr.10/2001se aplica prin coroborare cu dispozitiile Legii 213/19987 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Art.11 din aceasta lege consacra caracterul inalienabil, insesizabil si imprescriptibil al bunurilor din domeniul public, iar prin art.1 din Legea 10/2001 se prevede posibilitatea acordarii de masuri reparatorii in echivalent persoanelor indreptatite pentru imobilele preluate abuziv, in cazul in care nu este posibila restituirea in natura
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 19.06.2006, reclamanta C.C.D. a chemat in judecata Primarul Municipiului Craiova, solicitand instantei sa dispuna desfiintarea dispozitiei nr. 9542, emisa de Primarul Mun. Craiova, la data de 30.05.2006 si restituirea in natura a terenului in suprafata de 640 mp, situat in Craiova, str. N. Balcescu, nr. 26, jud. Dolj.
In motivele cererii, a aratat ca prin notificarea nr. 996/N/2001, a solicitat restituirea in natura a suprafetei de teren, aratand ca aceasta a fost preluata abuziv de catre stat, prin efectul HCM 583/1959, de la autorul C.P.
Prin sentinta civila nr. 49 din 22.01.2007, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. 1165/2006, s-a respins contestatia.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin dispozitia contestata s-a propus acordarea de titluri de despagubiri reclamantei, intrucat nu este posibila restituirea in natura a imobilului, si pentru ca prin notificare s-au solicitat masuri reparatorii prin echivalent, respectiv despagubiri banesti.
A mai retinut ca terenul solicitat a fost preluat in baza dispozitiilor Decretului nr. 92/1950, mai exact in baza HCM 583/1959, privind completarea listelor anexa la Decretul 92/1950 si a fost afectat unei utilitati publice inca de la preluare, constituind o parte a Pietei Centrale din Craiova.
A avut in vedere instanta si HG 965/2002, prin care s-a atestat apartenenta terenului la domeniul public al Municipiului Craiova.
In drept, instanta a tinut cont atat de dispozitiile art. 9 alin.1 din Lg. 10/2001, care consacra principiul restituirii in natura ca masura reparatorie fundamentala cat si de dispozitiile art.11 din Lg. 213/1998, prin care se reglementeaza caracterul inalienabil al terenurilor care fac parte din domeniul public.
Un alt argument ce a dus la respingerea contestatiei s-a referit la faptul ca prin notificare s-au solicitat doar masuri reparatorii in echivalent, instanta retinand ca reclamanta a modificat cauza juridica a cererii de restituire fara a exista o notificare in termen si cu respectarea termenului prevazut de art. 21 din Lg. 10/2001.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta, apreciind ca solutia data este gresita.
A argumentat ca dispozitiile Lg. 10/2001, care stabilesc conditiile de restituire in natura a imobilelor preluate abuziv nu disting dupa cum acestea au intrat sau nu, dupa preluare, in domeniul public, apreciind ca rationamentul instantei nu face altceva decat sa valideze cea de-a doua preluare abuziva a aceluiasi imobil,respectiv dispozitia atacata.
A sustinut apelanta ca Lg. 213/1998 nu este incidenta pentru ca imobilul nu face parte din domeniul public, HG 965/2002 fiind ulterioara notificarii si imobilul este preluat abuziv - asa cum a retinut chiar instanta, astfel ca se impunea repararea injustitiei si restituirea imobilului.
Apelul este nefondat.
Criticile reclamantei vizeaza doar unele din considerentele sentintei, cel privitor la apartenenta imobilului la domeniul public si acela preluat eronat.
Prima instanta nu a avut in vedere ca moment al trecerii imobilului in domeniul public data HG 965/2002, ci data nationalizarii imobilului, dispusa in baza HCM 583/1959 de completare a listelor anexa la Decretul 92/1950, retinand ca de la acea data imobilul a fost afectat unei utilitati publice.
HG nr. 965/2002 atesta apartenenta bunurilor din deciziile de inventariere intocmite conform art. 21 din Lg. 213/1998, la domeniul public si nu reprezinta un act normativ de trecere a bunurilor din domeniul privat in cel public.
Prin urmare, HG 965/2002 reprezinta un act de atestare a unei situatii juridice preexistente Lg. 10/2001 si nu de modificare a regimului juridic al imobilului in litigiu dupa data intrarii in vigoare a legii.
Dispozitiile Lg. 10/2001 s-au aplicat corect prin coroborare cu dispozitiile Lg. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Art. 11 din aceasta lege consacra caracterul inalienabil, insesizabil si imprescriptibil al bunurilor din domeniul public, iar prin art. 1 din Lg. 10/2001, se prevede posibilitatea acordarii de masuri reparatorii in echivalent persoanelor indreptatite pentru imobilele preluate abuziv in cazul in care nu este posibila restituirea in natura.
O alta interpretare si aplicare a dispozitiilor Lg. 10/2001 ar duce la lipsirea de continut a dispozitiilor Lg. 213/1998, la desfiintarea unui domeniu al proprietatii prevazut de Constitutie.
Acordarea de masuri reparatorii in echivalent reclamantei pentru imobilul nationalizat nu inseamna o incalcare a Protocolului 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului - care prevede dreptul statelor de a pune in vigoare legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor in conformitate cu interesul general, pastrand un just echilibru in privinta garantarii dreptului individual.
De altfel, asa cum s-a retinut si in considerentele sentintei, chiar reclamanta, prin notificarea formulata, a solicitat acordarea de masuri reparatorii in echivalent, iar nu restituirea in natura a terenului, avand in vedere afectarea acestuia unei utilitati publice, respectiv destinatiei de piata - agroalimentara a imobilului.
Aceasta stare de fapt a terenului a fost confirmata prin expertiza tehnica efectuata in cauza.
Cum la situatia de fapt astfel stabilita, prima instanta a aplicat corect dispozitiile legale, nu se constata temeiuri de schimbare a sentintei, urmand ca, in baza art. 296 Cod pr. civ., sa se respinga ca nefondat apelul.
3