LITIGIU DE MUNCA. ANGAJAMENT DE PLATA.
Angajamentul de plata reprezinta vointa partii de a-si
asuma raspunderea repararii prejudiciului cauzat din vina sa, in
baza relatiilor contractuale stabilite intre parti si in baza
dispozitiilor art.969 Cod civil.
(Decizia civila nr.57/R-CM din 7
septembrie 2004 a Curtii de Apel Pitesti).
Contestatorul P.D. a solicitat, in contradictoriu cu intimata D.S.
Valcea, sa se constate nulitatea angajamentului de plata emis la 23 septembrie
2003, cu motivarea ca, in urma unui control efectuat la cantonul la care acesta
era padurar, s-a constatat o paguba pentru care i s-a luat angajamentul de
plata contestat, act ce este nul absolut, intrucat noul Cod al Muncii nu mai
prevede posibilitatea raspunderii patrimoniale a salariatilor, pe baza de decizie
de imputatie ori angajament de plata.
Tribunalul Valcea, prin sentinta civila nr.527 din 6 noiembrie
2003, a admis contestatia si a constatat nulitatea angajamentului de plata,
obligand intimata la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta ca,
potrivit art.270 din noul Cod al Muncii, salariatii raspund patrimonial in
temeiul normelor si principiilor raspunderii contractuale, pentru pagubele
materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, astfel
incat nu se mai putea emite o decizie de imputare sau nu mai putea fi atrasa
raspunderea in baza angajamentului de plata.
In termen legal, impotriva sentintei, a declarat recurs societatea
intimata, invocand motivele prevazute de art.304 pct.8, 9 si 10 Cod procedura
civila.
Recursul a fost privit ca fondat si admis ca atare, in temeiul
art.312 Cod procedura civila, cu consecinta modificarii deciziei, iar pe fond, a
respingerii contestatiei.
Instanta de recurs a retinut ca, desi prima instanta a motivat
solutia adoptata in sensul ca raspunderea materiala a salariatului este una
contractuala, a apreciat insa ca se impune anularea angajamentului de plata, cu
motivarea ca in noua reglementare a Codului Muncii nu se mai regaseste.
Tribunalul nu a observat ca angajamentul de plata reprezinta
vointa partii de a-si asuma raspunderea repararii prejudiciului cauzat din vina
sa, in baza relatiilor contractuale stabilite intre parti si in baza dispozitiilor
art.969 Cod civil.
De altfel, nu exista nici un motiv pentru a se dispune anularea
acestui angajament, potrivit reglementarilor legale.
Noul Cod al Muncii nu interzice exprimarea acordului de vointa
cu privire la acoperirea prejudiciului cauzat de salariat, iar Legea nr.53/2003,
prevede numai situatia in care se pot face retineri din salariu, astfel incat
achitarea de buna-voie a unei sume, constituie atat o recunoastere a datoriei,
cat si o plata perfect valabila.
De aceea, s-a concluzionat ca angajamentul asumat de catre
salariat in vederea acoperirii prejudiciului unitatii, constituie o dovada ca este
de acord sa achite aceasta suma.