Actiune in obligarea consiliului local a recunoaste realizarea unui schimb de terenuri intre reclamant si municipiul Iasi. Inadmisibilitate Decizie nr. 395/CA din data de 15.09.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Actiune in obligarea consiliului local a recunoaste realizarea unui schimb de terenuri intre reclamant si municipiul Iasi. Inadmisibilitate
In conditiile in care reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafete de teren mostenite de la autorii sai, in conditiile Legii nr. 18/1991 si ale Legii nr.1/2000, aceasta nu poate opune autoritatilor implicate in procedura reconstituirii dreptului sau de proprietate, dificultatile pe care le intampina in exploatarea proprietatii, grevata in mod incontestabil de servituti (respectiv imposibilitatea edificarii unei constructii datorita existentei retelelor de termoficare ce subtraverseaza terenul reconstituit).
Imprejurarea ca Primaria Iasi s-ar fi angajat a face demersuri pentru rezolvarea administrativa a situatiei reclamantei, nu poate avea ca efect obligarea structurii administrative deliberative - consiliul local - a decide in sensul aprobarii unui schimb de terenuri, raportat principiului autonomiei locale conferit de Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 395/CA din 15 septembrie 2008
Prin sentinta civila nr.596/CA din 25 aprilie 2008, Tribunalul Iasi a respins cererea formulata de reclamanta P.Z. in contradictor cu paratul Consiliul Local Iasi.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta a chemat in judecata pe parat pentru a se dispune anularea H.C.L. nr.98 din 10 aprilie 2006, recunoasterea dreptului sau constand in realizarea unui schimb de terenuri, intre proprietatea sa din Iasi, str. B. nr.39 si proprietatea paratului din Iasi, str. I., precum si obligarea acestuia din urma la repararea pagubei ce i-a fost cauzata prin angajarea cheltuielilor necesare perfectarii schimbului de terenuri.
S-a mai retinut ca, in baza deciziei nr.299 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Iasi si a certificatului de mostenitor nr.14 din 22 februarie 2005, reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 429 m.p. situat in Iasi, str. B. nr.39, ca ea este impiedicata, datorita existentei retelelor de termoficare ce subtraverseaza proprietatea, sa construiasca pe acest amplasament, ca, urmare demersurilor facute, Primaria, prin adresa nr.58058 din 5 septembrie 2005, i-a oferit, in schimbul terenului din str. B., un teren in str. I. si ca, chiar in situatia in care aceasta oferta ar fi reala, ea nu poate obliga Consiliul Local Iasi sa procedeze la aprobarea propunerii, in sensul indicat.
Verificand documentatia ce a stat la baza adoptarii H.C.L. nr.98 din 10 aprilie 2006, prima instanta retine ca motivul pentru care s-a respins proiectul de hotarare privind apartenenta la domeniul privat al Municipiului Iasi a terenului in suprafata de 431,20 m.p. situat in str. I., precum si aprobarea unui schimb de terenuri intre Consiliul Local Iasi si P.Z., il reprezinta lipsa unor terenuri care sa permita rezolvarea a 2400 de cereri de retrocedare formulate in baza Legii nr.247/2005, in situatii in care terenurile revendicate nu pot fi inapoiate fostilor proprietari din motive obiective, ce impun punerea in posesie pe un alt amplasament, motiv apreciat ca fiind pertinent, in acord cu scopul urmarit de legiuitor prin Legea nr.247/2005, in conditiile in care nici un act normativ nu consacra obligatia consiliilor locale de a aproba schimburi de terenuri in situatii de genul celor in care se afla reclamanta.
Curtea a respins recursul promovat de reclamanta ca nefondat, sens in care a retinut urmatoarele:
Este necontestat faptul ca dreptul de proprietate la care reclamanta a acces prin mostenire a fost reconstituit, astfel cum rezulta din titlul de proprietate nr.186564 din 5 decembrie 2003, in baza Legii nr.18/1991 si a Legii nr.1/2000, precum si a Ordinului nr.398 din 22 august 2000 al Prefectului Judetului Iasi.
Intrucat nu s-a dovedit ca s-ar fi solicitat si respectiv s-ar fi admis anularea, modificarea ori completarea titlului de proprietate mentionat si nici ca s-ar fi formulat o noua cerere, in procedura consacrata de Legea nr.247/2005, reclamanta-recurenta nu mai poate invoca pentru sine beneficiul legii noi, sub nici un aspect; dreptul sau de proprietate considerandu-se stabilit, prin reconstituire, in procedura prevazuta de Legea nr.18/1991 si Legea nr.1/2000, ea nemaiputand opune autoritatilor implicate in procedura reconstituirii dreptul de proprietate asupra terenurilor dificultatile intampinate in exploatarea proprietatii, grevata, in mod incontestabil, de servituti.
Ca atare, atata timp cat reclamanta a acceptat reconstituirea proprietatii pentru terenul situat in Iasi, str. B. nr.39, iar dreptul astfel stabilit a intrat in circuitul civil, ea nu mai poate pretinde vreo incalcare ori vatamare a dreptului sau de catre autoritatile implicate in stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor si cu atat mai putin vreo obligatie pentru terti, fie ca acestia sunt persoane fizice sau juridice ori autoritati ale administratiei publice locale, de a-i oferi un alt amplasament.
Ca atare, chiar daca Municipiul Iasi ar fi inscris in domeniul sau public sau privat terenul situat in str. I., cu ocazia inventarierii acestuia in procedura prevazuta de Legea nr.213/1998, acest fapt nu da, in nici o situatie si sub nici un motiv, dreptul unor persoane fizice sau juridice sa ceara obligarea proprietarului la acceptarea unui schimb de terenuri.
Dreptul de proprietate al Municipiului Iasi este garantat de art.44 alin.1 din Constitutia Romaniei, revizuita, la fel ca dreptul oricarei alte persoane, si ca atare el se bucura de toate prerogativele conferite de art.480 Cod civil, fara ca vreunei alte persoane sa-i fie recunoscut dreptul de a cere proprietarului sa savarseasca acte de dispozitie in contra vointei sale, vointa exercitata in cazul de fata prin Consiliul Local, in limita competentelor recunoscute acestuia de art.36 din Legea nr.215/2001.
Ca atare, atata timp cat Consiliul Local este suveran in exercitarea atributelor conferite prin lege, bucurandu-se de autonomie locala, Curtea constata ca in mod justificat prima instanta a retinut ca paratul nu poate fi obligat nici sa stabileasca apartenenta la domeniul privat al Municipiului Iasi a terenului in suprafata de 431,20 m.p. din str. I. si nici sa aprobe un schimb de terenuri cu reclamanta P.Z., intrucat aceste fapte ar echivala cu o incalcare a principiului autonomiei locale consacrat de art.120 din Constitutia Romaniei si care ar aduce atingere prerogativelor consacrate de art.480 Cod civil si art.44 din Constitutie.
Este adevarat ca, urmare demersurilor facute de reclamanta-recurenta, Primaria Iasi, prin adresa nr.58068 din 25 august 2005, sub semnatura viceprimarului Municipiului Iasi, s-a obligat sa faca demersuri in vederea rezolvarii situatiei relatate de reclamanta prin demersurile sale administrative, dar aceasta obligatie de diligenta nu se poate transforma intr-o obligatie de rezultat, atata timp cat nici o alta structura administrativa nu se poate obliga in numele si pentru autoritatea in drept a decide asupra schimbului de terenuri, care in cauza este Consiliul Local al Municipiului Iasi.
Faptul ca reclamanta-recurenta a facut cheltuieli in vederea sustinerii demersurilor facute de serviciile Primariei Iasi nu obliga pe parat la plata vreunei despagubiri, intrucat petitionarul trebuie sa prevada ca autoritatea in drept a decide putea sa nu-si insuseasca propunerea structurilor organizatorice inferioare, atata timp cat nici o dispozitie legala in vigoare nu recunoaste dreptul unei persoane de a cere din partea unei alte persoane adoptarea unui comportament ce ar reprezenta o micsorare a prerogativelor recunoscute proprietarilor, oricare ar fi ei, fiind riscul reclamantei de a se fi angajat in demersuri administrative ce nu aveau sanse depline de reusita, in conditiile in care este de notorietate publica imposibilitatea autoritatilor de a satisface cererile de retrocedare formulate in baza Legii nr.247/2005, norma sub a carei incidenta recurenta nu intra.