DECIZIE nr. 437/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și 2 și subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, excepție ridicată de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat Viorica Ivan ș.a., în Dosarul nr. 624/88/2018 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 678D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2025.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 2 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 624/88/2018, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și 2 și subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat Viorica Ivan ș.a., într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de acordare a unor drepturi salariale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care acestea se interpretează potrivit Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, și prin prisma raționamentului cuprins în Decizia nr. 37 din 7 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și în Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că sporul pentru condiții de muncă, respectiv majorarea cu 12,5% a salariului de bază urmează a se acorda numai în cazul în care salariatul/funcționarul public atinge sau depășește cuantumul salariului prevăzut în grilă pentru anul 2022.

6. Se susține că dispozițiile referitoare la aplicarea etapizată a legii salarizării, cuprinse în art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu prevăd vreo excepție cu privire la sporurile pentru condiții de muncă prevăzute de cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și 2 din anexa nr. VIII la lege. Astfel, textele de lege criticate, în interpretarea dată prin deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, creează o stare de discriminare, cel puțin până în anul 2022, între salariații care beneficiază încă de la data de 1 ianuarie 2018 de un salariu de bază egal sau mai mare decât limita maximă prevăzută pentru anul 2022 și cei care beneficiază de un salariu inferior grilei aferente anului 2022. Acordarea sporului pentru condiții de muncă nu poate fi condiționată de titulatura funcției, vechimea în muncă sau specialitate, gradație, nivelul salarial etc., ci acesta se acordă exclusiv pentru locurile de muncă în care există factori nocivi pentru organismul uman. Astfel, dacă prin buletinele de determinare se stabilește că tot personalul este afectat din perspectiva condițiilor de muncă în care acesta își desfășoară activitatea, atunci întreg personalul are dreptul la plata sporului pentru condiții de muncă, fără a se ține cont de nivelul de salarizare. Având în vedere că legea salarizării enunță principiile care stau la baza acesteia, printre care se regăsesc principiul nediscriminării și cel al legalității, rațiunea normei legale constă în faptul că sporul trebuie acordat personalului care își desfășoară activitatea în condiții periculoase de muncă. Or, prin crearea unui criteriu aleatoriu (nivelul salariului) și fără legătură cu condiția esențială pentru care se poate acorda sporul în discuție, în speță existența factorilor nocivi și acțiunea acestora asupra organismului uman, o parte din personalul direcțiilor sanitar-veterinare este exclus de la dreptul privind acordarea acestui tip de spor, norma legală generând astfel o discriminare.

7. În condițiile în care în discuție nu se află salarizarea de bază, aceasta fiind diferențiată pe trepte, gradații, vechime în muncă, ci se supune analizei acordarea sporurilor pentru condiții de muncă, cuantumul, respectiv acordarea acestor sporuri nu pot fi tratate diferențiat în raport cu vechimea în muncă sau în specialitate sau cu salariul de bază, întrucât reclamanții își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă și de risc ca ceilalți funcționari care beneficiază de sporuri. Autorul excepției subliniază că, pentru acordarea sporurilor vizate, relevante sunt condițiile de muncă și natura muncii.

8. Se mai arată că sporul pentru condiții de muncă și majorarea cu 12,5% a salariului de bază reprezintă drepturi salariale noi, de care personalul contractual nu a beneficiat anterior Legii-cadru nr. 153/2017, și, ca atare, în măsura în care personalul, deși ocupă aceeași funcție, își desfășoară activitatea în alte condiții, noi (atestate în baza regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ din administrația publică centrală), care dau naștere unui drept suplimentar, acesta trebuie acordat tuturor salariaților care își desfășoară activitatea în aceste condiții noi, nu numai celor care au depășit indemnizațiile de încadrare stabilite pentru anul 2022.

9. În susținerea neconstituționalității dispozițiilor legale care stabilesc majorarea salariului de bază cu 12,5%, autorul excepției invocă aceleași argumente și subliniază că interpretarea textului legal raportat la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul că această majorare este condiționată de nivelul de salarizare a personalului contractual care își desfășoară activitatea în structurile de inspecție și control, determină crearea unei situații discriminatorii, iar criteriul care generează discriminarea îl reprezintă nivelul salarial.

10. De asemenea, se susține că interpretarea în sensul acordării sporului pentru condiții de muncă doar ca urmare a atingerii unui anumit prag salarial încalcă și art. 34, 35 și 53 din Constituție, întrucât salariatului/funcționarului public nu îi este asigurat efectiv dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la un mediu înconjurător sănătos. Concomitent, sunt încălcate și prevederile art. 41 din Constituție privind recunoașterea dreptului lucrătorilor la măsuri de protecție socială, securitate și sănătate, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, precum și cele ale art. 53 din Constituție, deoarece nu sunt respectate exigențele constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Măsura restrângerii, perpetuând inegalitatea, încalcă scopul legii, nu este proporțională, este discriminatorie și afectează însăși existența dreptului.

11. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind egalitatea în drepturi și nediscriminarea, precum și reglementări interne și internaționale privind nediscriminarea.

12. Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă consideră că excepția este întemeiată, iar prevederile legale criticate, astfel cum fost interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 82 din 26 noiembrie 2018, nr. 37 din 7 mai 2020 și nr. 46 din 22 iunie 2020 și, în final, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată pentru soluționarea recursului în interesul legii, sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, în măsura în care conduc la tratamentul diferențiat al personalului plătit din fonduri publice, de la nivelul ordonatorului principal de credite, în funcție de măsura în care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt ori nu sunt încă egale cu sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022. Prevederile criticate nu încalcă însă art. 16 alin. (2), art. 34, 35, 41 și 53 din Constituție. Instanța arată că, pentru a asigura respectarea principiului egalității în drepturi, cenzurarea acestor prevederi, astfel interpretate, este de competența Curții Constituționale. În susținerea opiniei sale, în ceea ce privește prevederile anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și 2 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, instanța reține că sporurile pe care le reglementează sunt prevăzute în considerarea unor condiții de muncă specifice, caracterizate printr-un grad de pericol asupra sănătății salariaților. Prin urmare, criteriul care motivează acordarea acestor sporuri este existența unor condiții de muncă vătămătoare, periculoase sau deosebit de periculoase. Aceste sporuri sunt nou-reglementate prin Legea-cadru nr. 153/2017, deci nu au fost acordate anterior aplicării acesteia. Astfel cum rezultă din art. 38 din această lege-cadru, aplicarea ei s-a făcut etapizat, prin raportare la grila de salarizare aplicabilă în anul 2022, prevăzută în anexele la lege. Rezultă că, în practica aplicării dispozițiilor tranzitorii ale Legii-cadru nr. 153/2017, nivelul de salarizare aferent anului 2022 este atins, respectiv va fi atins de unii salariați și în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2021, în perioada de aplicare a respectivelor dispoziții tranzitorii. Tocmai de aceea, prin art. 38 alin. (6) din legea-cadru s-a prevăzut că, în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. Problema care se pune nu este faptul în sine că, prin efectul dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, este posibil ca unele drepturi salariale (sporuri pentru condiții de muncă și/sau majorări salariale) să se aplice la o dată ulterioară celei de 1 ianuarie 2018, fiind prerogativa suverană a legiuitorului să reglementeze sau să nu reglementeze sporuri și/sau majorări salariale și să stabilească data de la care acestea se acordă personalului cuprins în ipotezele normelor juridice prin care le prevede. În schimb, dacă aceste sporuri pentru condiții de muncă și/sau majorări salariale încep să se acorde unora dintre salariați, nu altora, principiul egalității în fața legii prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție impune ca această diferență de tratament să aibă la bază un criteriu legitim, care caracterizează situațiile diferite ale celor două categorii de salariați. În speță, sporurile litigioase sunt prevăzute în considerarea unor condiții de muncă obiectiv stabilite, vătămătoare și/sau periculoase, pe care salariații le întrunesc. În perioada 2018-2021, dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie, astfel cum rezultă din deciziile preliminare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 82 din 26 noiembrie 2018, nr. 37 din 7 mai 2020, nr. 46 din 22 iunie 2020 și, mai ales, din Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, două categorii de salariați: cei care au atins nivelul de salarizare stabilit pentru anul 2022 și cei care nu au atins acest nivel. Prin urmare, deși toți lucrează în condiții de muncă vătămătoare și/sau periculoase, sporurile aferente acestor condiții sunt acordate doar salariaților din prima categorie, fiindu-le refuzate celor din a doua categorie. Criteriul de diferențiere este nivelul salariului. În consecință, sporurile se acordă, cu precădere, numai celor cu salarii mai mari, fiindu-le refuzate celor cu salarii mai mici. Aceasta este, în opinia instanței judecătorești, un caz de discriminare directă, constând într-o diferență de tratament bazată pe un criteriu arbitrar, care este nivelul salariului. Este adevărat că nivelul salariului depinde de viziunea salarială, pe de o parte, a legiuitorului anterior Legii-cadru nr. 153/2017, iar, pe de altă parte, a celui care a adoptat această lege-cadru. Astfel spus, variațiile politicii salariale a statului determină, în mod inerent, ca salariile aferente anumitor posturi, stabilite anterior, să fie considerate fie mai mici, fie mai mari decât cele care corespund viziunii legislative actuale. Acolo unde legiuitorul a dorit să majoreze semnificativ salariile, este puțin probabil ca atingerea nivelului de salarizare aferent anului 2022 să intervină în timpul perioadei de aplicare etapizată a legii. Acolo unde legiuitorul a dorit să reducă salariile sau să le majoreze potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, atingerea nivelului de salarizare aferent anului 2022 s-a produs chiar la 1 ianuarie 2018. Acolo unde legiuitorul a dorit să majoreze salariile într-o mai mică măsură, este mult mai probabil ca atingerea nivelului de salarizare aferent anului 2022 să intervină în timpul perioadei de aplicare etapizată a legii. Prin urmare, atingerea nivelului de salarizare aferent anului 2022 este o funcție cu două valori variabile: salariul anterior și salariul aferent anului 2022. Atunci când această funcție cu două valori variabile se aplică pentru a stabili dacă salariații sunt îndreptățiți la primirea unor sporuri și/sau majorări salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, jocul celor două valori variabile produce un criteriu de diferențiere arbitrar. Aceste beneficii salariale ajung să se cuvină numai celor care, în concepția legiuitorului actual, au salarii corespunzătoare viziunii sale, la nivelul anului 2022, nu însă și celor care, în concepția aceluiași legiuitor, au salarii încă prea mici, aflate sub acest nivel. În condițiile în care sporurile sunt prevăzute în considerarea unor condiții de muncă, potrivit principiului egalității în fața legii, ele fie sunt cuvenite tuturor salariaților care lucrează în acele condiții de muncă, fie nu sunt cuvenite niciunuia. Legiuitorul poate opta pentru această a doua variantă, dar, odată ce a început să acorde sporurile respective unui salariat, principiul egalității impune ca de același tratament să beneficieze toți salariații care lucrează în acele condiții, la nivelul ordonatorului principal de credite.

13. Referitor la prevederile anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, instanța judecătorească apreciază că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele mai sus expuse. Acest drept salarial nu se acordă, precum sporurile anterior analizate, în funcție de natura condițiilor de muncă, ci în funcție de felul muncii, anume personalului din cadrul administrației publice sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor care își desfășoară activitatea în structurile de inspecție și control sau prin atribuțiile specifice contribuie în actul oficial de control, respectiv cea de inspector al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor. Legiuitorul poate stabili orice termen pentru aplicarea acestei prevederi, însă, odată ce ea începe să se aplice, majorându-se salariile unora dintre angajați, și anume ale celor care au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022, principiul egalității prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție impune ca această majorare să se acorde tuturor celor înscriși în ipoteza normei. De altfel, criteriul nivelului salarial aferent anului 2022 este cu atât mai arbitrar în contextul unei majorări salariale, întrucât în perioada tranzitorie 2018-2021 se ajunge să se majoreze numai salariile mari, iar nu cele considerate de legiuitor a fi încă mici, în curs de a ajunge la nivelul considerat adecvat, ceea ce vine în contradicție cu rostul intrinsec al oricărei majorări salariale.

14. În opinia instanței judecătorești, art. 16 alin. (2) din Constituție nu este aplicabil, întrucât prevederile criticate nu instituie privilegii pe baza cărora anumiți salariați să se poată sustrage exigențelor legii. De asemenea, dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la un mediu sănătos și dreptul la muncă și la protecția socială a muncii nu impun legiuitorului acordarea drepturilor salariale prevăzute de normele legale criticate. Prevederile criticate nu încalcă nici art. 53 din Constituție, întrucât nu instituie restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau libertăți, drepturile salariale în discuție neintrând în domeniul de aplicare al drepturilor fundamentale prevăzute de art. 34, 35 și 41 din Constituție.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și 2 și subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins: – Art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017:

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

[

]

(4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h). [

].

(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

– Cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 și 2 și subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017: Personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază și de următoarele categorii de sporuri și drepturi:

a) Sporuri: 1.

Spor pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare/ periculoase care implică risc de îmbolnăvire și/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condițiilor specifice de desfășurare a activității - de până la 35%;

2. Sporul pentru condiții deosebit de periculoase cum sunt TBC, bruceloză, gripa aviară, encefalopatii spongiforme transmisibile, salmoneloze, alte zoonoze, pesta, febra aftoasă, leucoze și alte boli asemenea, anatomie patologică, necropsii și medicină legală, corespunzător activității efective desfășurate în aceste condiții, precum și corespunzător activității specifice din laboratoarele sanitare și pentru siguranța alimentelor - de până la 75%;

[

]

b) Alte drepturi: [

]

5. Personalul din cadrul administrației publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care își desfășoară activitatea în structurile de inspecție și control sau prin atribuțiile specifice contribuie în actul oficial de control, respectiv de inspector al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor beneficiază de majorarea salariului de bază cu 12,5%.

19. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autorul acesteia critică dispozițiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 22 ianuarie 2021.

20. Prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a hotărât că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 38 alin. (3), (4) și (6) din același act normativ, personalul din instituțiile publice sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor care este încadrat și își desfășoară activitatea în specialitatea funcțiilor specifice prevăzute în anexă beneficiază de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare/ periculoase, astfel cum este reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017, de la data la care salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare devin egale sau mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

21. În consecință, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și dispozițiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 2 și subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 la Legea-cadru nr. 153/2017.

22. În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, art. 41 alin. (2) privind protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate art. 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la condiții de muncă de natură să respecte sănătatea, securitatea și demnitatea lucrătorului, Carta socială europeană, revizuită, și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată referitoare la sporul pentru condiții de muncă a mai fost supusă controlului de constituționalitate exercitat prin raportare la dispoziții constituționale și prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, iar prin mai multe decizii Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 7 iulie 2025, Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 10 septembrie 2024, Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 23 august 2023).

24. Astfel, în paragraful 21 și următoarele din Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, precitată, Curtea a reținut, în esență, că pentru a beneficia de sporul pentru condiții deosebite de muncă periculoase/vătămătoare este necesar ca salariații să îndeplinească două condiții, respectiv: să își desfășoare activitatea în condiții de muncă deosebit de periculoase, confirmate prin buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens, și să fie salarizați la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022.

25. În ceea ce privește această ultimă condiție, prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, precitată, instanța supremă a reținut că doar persoanele salarizate la nivelul prevăzut pentru anul 2022 pot avea calitatea de salariați potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 și doar acestora le pot fi aplicate în întregime dispozițiile legii, inclusiv cele referitoare la sporuri.

26. Or, persoanele care nu îndeplinesc cea de-a doua condiție prevăzută de legiuitor nu se află în aceeași situație juridică precum salariații din domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor care au atins pragul de salarizare prevăzut pentru anul 2022. Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut că salariații care încasează sporul pentru condiții periculoase/vătămătoare și ceilalți salariați care nu beneficiază de acest spor nu se află în situații juridice identice sau comparabile, prima categorie îndeplinind ambele condiții prevăzute de lege, în timp ce a doua categorie îndeplinește doar una dintre condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru acordarea acestui spor.

27. Referitor la critica privind caracterul nerezonabil al celei de-a doua condiții privind salarizarea la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022, Curtea a reținut că opțiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanța constituțională sub aspectul stabilirii unor reguli noi. Acest lucru ar transforma Curtea Constituțională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa, sub aspectul titularilor și al condițiilor de acordare, drepturile salariale deja existente, contrar dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

28. Curtea a reiterat că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, și că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). De asemenea, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili conținutul, condițiile și limitele acordării sporurilor, precum și de a decide cu privire la acordarea acestora (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, sau Decizia nr. 552 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2012).

29. Referitor la pretinsa încălcare a art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală raportat la prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție, Curtea Constituțională a amintit că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu toate diferențele de tratament constituie discriminare, ci numai cele care nu au „o justificare obiectivă și rezonabilă“ (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 7 februarie 2013, pronunțată în Cauza Fabris împotriva Franței, paragraful 56, Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175). Curtea Europeană a mai reținut că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să le fie plătite angajaților lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59). Or, salariații care beneficiază de sporul pentru condiții periculoase/vătămătoare și ceilalți salariați care nu beneficiază de acest spor nu se află în situații juridice identice sau comparabile, întrucât nu toți îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru acordarea acestui spor.

30. Așadar, Curtea a reținut că textele criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție și nici pe cele ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală raportate la dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau ale art. 1 din Protocolul adițional nr. 12 la Convenție și, de asemenea, nu contravin nici dispozițiilor art. 41 din Constituție.

31. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu dispozițiile art. 34 alin. (2) și ale art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că legiuitorul deține o marjă de apreciere considerabilă și în ceea ce privește modalitatea în care își îndeplinește obligația instituită în normele constituționale antereferite, de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Aceste dispoziții constituționale impun statului o serie de obligații pozitive, ce presupun măsuri legislative adecvate pentru realizarea lor, în privința cărora legiuitorul are o largă marjă de apreciere, pentru protecția drepturilor constituționale ale cetățenilor.

32. Prin prisma acestor considerente, Curtea a reținut că și în ceea ce privește instituirea unor sporuri care să atenueze impactul pe care condițiile nocive de muncă îl au asupra sănătății persoanelor, stabilirea intervalului temporal pentru care sporurile pentru condiții de muncă vătămătoare se acordă, a cuantumului acestora, a categoriilor de beneficiari etc. reprezintă o decizie cu privire la care, în mod inevitabil și deci necesar, legiuitorul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere (a se vedea Decizia nr. 176 din 21 martie 2024, precitată, paragrafele 62 și 63).

33. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea a observat că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.

34. În final, Curtea a observat că, în ceea ce privește drepturile salariale ce se cuvin personalului din structura Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și a unităților din subordinea acesteia, legiuitorul a intervenit și a adoptat Legea nr. 229/2020 pentru completarea art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 4 noiembrie 2020. Așadar, această problemă de legiferare în materia drepturilor salariale cuvenite personalului sanitar-veterinar a fost remediată de legiuitor (a se vedea Decizia nr. 6 din 28 ianuarie 2025, precitată, paragraful 42).

35. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

36. Distinct, reiterând că stabilirea regulilor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice este circumscrisă marjei de apreciere a legiuitorului, Curtea reține că argumentele expuse anterior răspund în mod corespunzător și criticilor de neconstituționalitate formulate cu privire la dispozițiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 2 și subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 la Legea-cadru nr. 153/2017, privind sporul pentru condiții deosebit de periculoase și majorarea salariului de bază cu 12,5%, ale căror soluții legislative, astfel cum sunt redactate, nu conțin în sine elemente care să conducă la concluzia instituirii unui tratament juridic diferențiat între persoane aflate în aceeași situație juridică.

37. În plus, Curtea precizează că aspectele referitoare la interpretarea și aplicarea legii excedează controlului de constituționalitate, soluționarea acestora revenind instanțelor judecătorești.

38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Liber al Personalului Sanitar Veterinar Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea, în numele și pentru membrii de sindicat Viorica Ivan ș.a., în Dosarul nr. 624/88/2018 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și constată că dispozițiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 38 alin. (3) lit. a), alin. (4) și alin. (6) din același act normativ, în interpretarea dată prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și dispozițiile cuprinse în anexa nr. VIII cap. II lit. A secțiunea II pct. 6 subpct. 6.2 lit. a) pct. 2 și subpct. 6.2 lit. b) pct. 5 la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin