DECIZIE nr. 375/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Excepția a fost ridicată de Mihai Mizileanu în Dosarul nr. 2.809/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.349D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, susținând că discriminarea invocată de autorul excepției nu rezultă din același text de lege, ci din prevederi legale diferite. Astfel, ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Parchetului General le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2016, în vreme ce ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) le sunt aplicabile prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, iar celor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (DNA) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 25 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.809/2/2019, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Excepția a fost ridicată de Mihai Mizileanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de acordare a unor despăgubiri.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că ofițerii de poliție judiciară care sunt detașați în cadrul Serviciului tehnic al Parchetului General, care pun în executare mandate de supraveghere, sunt discriminați, prin prevederile legale criticate, față de ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul Serviciului tehnic al DIICOT, care pun în executare mandate de supraveghere. Discriminarea constă în acordarea unor drepturi salariale mai reduse primei categorii menționate.

6. Autorul indică următoarele împrejurări care conduc la concluzia că cele două categorii între care se realizează discriminarea se află, în mod obiectiv, în aceeași situație: (i) cele două structuri tehnice fac parte din Ministerul Public; (ii) cele două categorii sunt compuse din ofițeri și agenți de poliție judiciară detașați în cadrul Ministerului Public; (iii) detașarea a fost realizată în baza aceluiași act normativ, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016; (iv) detașarea a avut în vedere atingerea aceluiași scop, respectiv cel prevăzut în art. 142 din Codul de procedură penală; (v) în conținutul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2016, precum și în anunțurile de detașare la DIICOT nu s-au prevăzut criterii speciale de detașare față de cele prevăzute pentru detașarea în cadrul Parchetului General; (vi) expunerea fizică și mentală a ofițerilor și agenților de poliție judiciară care realizează activitatea de supraveghere tehnică în cadrul DIICOT este aceeași cu cea a celor detașați în cadrul Parchetului General, procedura tehnică de punere în aplicare a unui mandat de supraveghere fiind aceeași, și (vii) nu se poate conchide cu certitudine că în toate cazurile activitatea desfășurată în cadrul DIICOT este mai complexă decât cea desfășurată în cadrul Parchetului General, un exemplu în acest sens fiind infracțiunile instrumentate în cadrul Parchetului General, precum cele de omor și tâlhărie calificate sau viol în variantă agravantă, care pot fi mai complexe decât multe alte infracțiuni instrumentate de către DIICOT.

7. În ciuda acestor asemănări, arată autorul, doar ofițerii detașați în cadrul DIICOT beneficiază de aceeași salarizare cu cea aplicabilă ofițerilor și agenților de poliție judiciară din cadrul DNA, în vreme ce ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați la Parchetul General își păstrează salarizarea pe care o aveau la instituția de la care se detașează, respectiv Ministerul Afacerilor Interne.

8. Autorul arată că, întrucât domeniul de activitate al ofițerilor de poliție detașați în cadrul DNA este total diferit de cel al ofițerilor detașați la DIICOT, nu se poate conchide că există o echivalare a complexității cauzelor pe care cele două structuri le instrumentează și, ca atare, s-ar justifica și egalizarea corespunzătoare a nivelului de salarizare. De asemenea, nu există condiții suplimentare pe care ofițerii de poliție judiciară din cadrul DIICOT ar trebui să le îndeplinească, de exemplu, calificări superioare, condiții superioare de vârstă, vechime, studii de doctorat etc., față de abilitățile celor care activează în cadrul Parchetului General. Ca atare, un ofițer de poliție judiciară detașat la Parchetul General poate executa mandatele de supraveghere pe care le execută și ofițerii de poliție judiciară în cadrul DIICOT și al DNA.

9. Un alt exemplu indicat de către autorul excepției în sprijinul concluziei că ofițerii de poliție judiciară au același nivel de competență precum cei care activează la DNA sau DIICOT este împrejurarea potrivit căreia, în temeiul art. 200 din Codul de procedură penală, procurorii din aceste din urmă două structuri indicate, din lipsă de personal, pot dispune, prin comisie rogatorie, ca organele de urmărire penală de același grad din cadrul Parchetului General să pună în aplicare un mandat de supraveghere tehnică ce necesită cunoștințe de limbă rromanes sau maghiară.

10. Autorul mai arată că, dintre cele 4 structuri din cadrul Ministerului Public - DNA, DIICOT și Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție și Parchetul General - doar în cadrul Parchetului General salarizarea ofițerilor de poliție judiciară nu este la același nivel cu salarizarea din celelalte 3 instituții, neexistând nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru această diferență

11. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, dispoziții care reglementează detașarea ofițerilor sau agenților de poliție judiciară în cadrul Ministerului Public.

16. Curtea reține că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile criticate au fost abrogate prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Cu toate acestea, excepția de neconstituționalitate este admisibilă, având în vedere cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

17. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi, precum și dispozițiilor art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la muncă.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai examinat critici asemănătoare cu cele formulate în prezenta cauză care, în esență, se rezumă la invocarea unei pretinse discriminări în ceea ce privește tratamentul salarial al unor categorii de persoane care desfășoară activități similare. Astfel, în cauza soluționată prin Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 23 august 2023, paragraful 19, s-a invocat o discriminare între persoanele angajate în același sistem ocupațional care, deși au atribuții comparabile și își desfășoară activitatea în același condiții de muncă, nu beneficiază toate de sporul pentru condiții de muncă periculoase/vătămătoare.

19. În acel context, Curtea a statuat că opțiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanța constituțională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanță constituțională, deci care nu țin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. Acest lucru ar transforma Curtea Constituțională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa, sub aspectul titularilor și al condițiilor de acordare, drepturile salariale deja existente, contrar dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, decizia precitată, paragraful 23).

20. De asemenea, Curtea a reamintit, în paragraful 25 al Deciziei nr. 98 din 16 martie 2023, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia nu toate diferențele de tratament constituie discriminare, ci numai cele care nu au „o justificare obiectivă și rezonabilă“ (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 7 februarie 2013, pronunțată în Cauza Fabris împotriva Franței, paragraful 56, și Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunțată în Cauza D.H. și alții împotriva Republicii Cehe, paragraful 175). Curtea Europeană a mai reținut că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaților lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, și Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59).

21. În cauză de față, deși asemănările invocate de către autorul criticilor reprezintă, indiscutabil, elemente care, în mod obiectiv, relevă asemănări între categoria din care face parte și cea sau cele pretins favorizate de către legiuitor, statul nu a acționat în mod arbitrar, adică nu și-a exercitat marja extinsă de apreciere de care se bucură în materia politicilor sale salariale, încălcând art. 16 din Constituție. Astfel, ținând seama de constituirea unei structuri distincte în cadrul Ministerului Public, respectiv Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, statului nu trebuie să i se interzică, în temeiul art. 16 alin. (1) din Constituție, reglementări salariale diferențiate în ceea ce privește personalul acestei direcții față de personalul Ministerului Public. Statul a apreciat că există suficiente elemente care să facă necesară constituirea unei direcții distincte în cadrul Ministerului Public și, ca atare, nu există niciun motiv pentru a i se interzice să reglementeze nuanțat, diferențiat, și la nivel salarial, personalul din această structură specializată. Chiar și în condițiile în care, de multe ori, personalul din care și autorul face parte și cel similar din cadrul DIICOT pot desfășura activități care nu sunt diferențiate, nu este mai puțin adevărat că, din punctul de vedere al competenței de efectuare a urmăririi penale, DIICOT are o competență exclusivă.

22. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, „Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are următoarele atribuții:

a) efectuarea urmăririi penale pentru infracțiuni prevăzute în competența direcției prin prezenta ordonanță de urgență și prin legi speciale;“. Competența DIICOT este prevăzută de art. 11 din același act normativ. Astfel, DIICOT are o competență de urmărire penală strictă și specializată, respectiv în domeniul criminalității organizate și al terorismului, lucrătorii săi fiind întotdeauna implicați în investigarea acestui tip de infracțiuni cu un grad de periculozitate mai ridicat.

23. În aceste condiții, opțiunea legiuitorului, criticată de către autorul prezentei excepții, a fost legitim exercitată, fără depășirea limitelor impuse de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Mizileanu în Dosarul nr. 2.809/2/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. II pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva