DECIZIE nr. 682/2016

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepție ridicată de Fundația Pact - Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare în Dosarul nr. 4.182/3/2016 (697/2016) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului nr. 1.308D/2016 al Curții Constituționale. 2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 noiembrie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și în prezența avocatului autoarei excepției, Mioara Grecu, din cadrul Baroului București, precum și a avocatului părților, Angela Mare, din cadrul Baroului București, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 57 și art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării la data de 23 noiembrie 2016, când a pronunțat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: 3. Prin Decizia civilă nr. 418 A din 10 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.182/3/2016 (697/2016), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Fundația Pact - Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare, cu prilejul soluționării apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 52 P din 28 martie 2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, într-o cauză având ca obiect cererea de înregistrare a unui partid politic. 4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, în măsura în care sunt interpretate ca impunând terților condiția formulării unei cereri de intervenție în primă instanță, pentru a avea legitimitate procesuală în vederea formulării apelului. Această concluzie se desprinde din natura hotărârii judecătorești prin care se soluționează cererea de înregistrare a partidelor politice. Cu toate că aceste hotărâri sunt pronunțate de către o instanță judecătorească, într-o procedură la care participă reprezentantul Ministerului Public, această procedură are caracter necontencios. Drept urmare, cadrul procesual stabilit prin introducerea unei cereri de înregistrare a partidului politic nu permite instanței judecătorești decât o verificare a unor criterii predeterminate înainte de a se decide în legătură cu admiterea sau respingerea unei asemenea cereri. Or, o asemenea verificare nu va putea niciodată garanta respectarea tuturor drepturilor terților interesați, care ar putea fi vătămați de admiterea unei solicitări de înregistrare a unui partid politic, chiar dacă în urma unei verificări a condițiilor prevăzute de lege s-ar constata că toate condițiile necesare admiterii cererii au fost îndeplinite. 5. De asemenea, autorul excepției invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, și susține că, din moment ce accesul la căile de atac este necesar pentru a asigura accesul liber la justiție în cazul unei proceduri contencioase, acesta este esențial și în cazul hotărârilor pronunțate în procedurile necontencioase. Tocmai din aceste motive, Legea nr. 14/2003 prevede posibilitatea intervenției unei părți interesate în dosarul constituit ca urmare a depunerii cererii de înregistrare a partidului politic. O asemenea intervenție va transforma o procedură necontencioasă într-o procedură contencioasă, oferind atât părții interveniente, cât și petentului, posibilitatea de a se folosi de totalitatea instrumentelor prevăzute de Codul de procedură civilă în vederea apărării drepturilor și intereselor sale. Lipsa intervenției înseamnă și absența caracterului contencios al procedurii în urma căreia se va pronunța o hotărâre judecătorească ce va putea aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale terților. 6. În astfel de situații, a admite că terții interesați nu au legitimitatea procesuală de a formula apel împotriva hotărârii pronunțate într-o procedură necontencioasă ar echivala cu lipsirea acestora de orice modalitate de a-și apăra un drept vătămat printr-o hotărâre pronunțată într-o astfel de procedură. Cu alte cuvinte, înlăturarea legitimității lor procesuale ar echivala cu o restrângere a liberului acces la justiție. 7. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 136 din 10 martie 2015, ale cărei considerente și soluție consideră că sunt aplicabile și în cauza de față. 8. Totodată, susține că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 sunt neconstituționale nu doar sub aspectul restrângerii termenului în care poate fi atacată hotărârea pronunțată în legătură cu cererea de înregistrare a partidului, ci și sub aspectul restrângerii sferei persoanelor care au legitimitatea procesuală activă necesară formulării apelului. Astfel, prin restrângerea categoriei terților care pot formula apelul la terții care au intervenit în prima instanță, se aduce atingere dreptului garantat prin art. 21 din Constituție, întrucât terții vătămați de o hotărâre judecătorească pronunțată în cadrul unei proceduri necontencioase nu ar avea nicio cale de atac pentru a-și putea proteja drepturile și interesele legitime. 9. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă, pentru cauze cu minori și de familie apreciază că textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiție, astfel cum este reglementat în art. 21 din Legea fundamentală, întrucât condiția de participare la examinarea cererii în fața primei instanțe, impusă terților, pentru a avea legitimitate procesuală în exercitarea căii de atac împotriva hotărârii prin care se soluționează cererea de înregistrare a unui partid politic, se justifică prin necesitatea asigurării celerității în soluționarea cauzelor având un atare obiect. Accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție și jurisprudenței constante a Curții Constituționale, competența și procedura de judecată sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situații diferite. Caracterul necontencios al procedurii de înregistrare a partidelor politice atrage incidența prevederilor art. 536 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu referire la art. 18-22 din Legea nr. 14/2003, iar protecția interesului terților este asigurată prin cerințele de publicitate impuse de legiuitor în procedura specială. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 11. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 19 din 19 ianuarie 2016, potrivit cărora motivele invocate de către autor nu sunt veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în realitate, privesc modul de interpretare și aplicare a prevederilor de lege criticate. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituționalități a normelor criticate prin raportare nu la conținutul normativ intrinsec, ci prin raportare la o anumită soluție legislativă pe care acestea nu o cuprind. 12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de părți, susținerilor avocaților părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, care au următorul cuprins: "Împotriva deciziei Tribunalului București pot face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a), Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2)." 15. Prevederile art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 14/2003, la care art. 21 alin. (2) din lege face trimitere, au următorul cuprins: "Pentru înregistrarea unui partid politic se depun la Tribunalul București următoarele documente:

a) cererea de înregistrare, semnată de conducătorul organului executiv al partidului politic și de cel puțin 2 membri fondatori". De asemenea, prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, la care art. 21 alin. (2) din lege face trimitere, au următorul cuprins: "Persoanele fizice sau juridice interesate pot interveni în proces, dacă depun o cerere de intervenție în interes propriu, potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată. Cererea de intervenție se comunică din oficiu persoanelor care au semnat cererea de înregistrare."

16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție. 17. Examinând excepția de neconstituționalitate, mai întâi sub aspectul admisibilității sale, Curtea reține că aceasta a fost ridicată de apelanta Fundația Pact - Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare, cu prilejul soluționării apelului exercitat împotriva Sentinței civile nr. 52 P din 28 martie 2016, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, într-o cauză având ca obiect cererea de înregistrare a unui partid politic. Prin Decizia civilă nr. 418A din 10 iunie 2016, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția lipsei calității procesual active a apelantei, în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, criticate ca fiind neconstituționale și care, astfel cum reține instanța judecătorească în considerentele actului de sesizare, "limitează sfera persoanelor îndreptățite să exercite calea de atac împotriva hotărârii ce se pronunță asupra cererii de înregistrare a unui partid politic la persoanele care au participat la procedură în fața primei instanțe". 18. Curtea constată, așadar, că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul soluționării apelului, care a fost respins de instanța judecătorească tocmai în temeiul prevederilor legale contestate pe calea excepției de neconstituționalitate. 19. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că "excepția de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, și Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014). 20. Aplicând aceste considerente de principiu, în cauza de față, Curtea observă că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, criticate ca fiind neconstituționale, sunt chiar cele care determină soluția respingerii apelului în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și că o eventuală soluție de admitere a excepției, pronunțată de Curtea Constituțională, ar produce efecte cu privire la cauza în care a fost ridicată, deschizând autorului excepției calea revizuirii, conform art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă. 21. Pe cale de consecință, în acord cu jurisprudența sa, Curtea constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 și urmează a analiza pe fond criticile de neconstituționalitate formulate în privința art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 față de art. 21 din Constituție. 22. Curtea reține că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 fac parte din cap. IV al legii, intitulat "Înregistrarea partidelor politice" și instituie reguli procedurale specifice domeniului reglementat, referitoare la titularii dreptului de a exercita calea de atac a apelului împotriva deciziei Tribunalului București asupra cererii de înregistrare a partidului politic. Astfel, împotriva deciziei Tribunalului București pot face apel la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de la comunicare: persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) din lege, și anume conducătorul organului executiv al partidului politic și membrii fondatori, Ministerul Public sau persoanele prevăzute la art. 20 alin. (2) din lege, și anume persoanele fizice sau juridice interesate, care au dobândit calitatea de intervenienți în interes propriu, potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, fiind, așadar, părți în cauza privind soluționarea cererii de înregistrare a unui partid politic. 23. O asemenea reglementare este pe deplin justificată, având în vedere faptul că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual, stabilit în fața primei instanțe judecătorești nu poate fi nici mărit, dar nici micșorat cu ocazia judecării apelului. Cu alte cuvinte, niciuneia dintre părți nu i se poate interzice a apela hotărârea pronunțată în defavoarea sa, după cum niciunei alte persoane nu i se poate permite să se judece direct în fața instanței de apel, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanței judecătorești de fond. 24. Având în vedere importanța domeniului reglementat, și anume organizarea și funcționarea activității partidelor politice, legiuitorul a instituit garanții necesare și suficiente pentru protecția interesului terților, cum sunt, spre exemplu cerințele de publicitate impuse de legiuitor referitoare la publicarea anunțului depunerii cererii de înregistrare într-un ziar central de mare tiraj și afișarea acesteia timp de 15 zile la sediul Tribunalului București, prevăzute de art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 14/2003. Astfel, orice persoană fizică sau juridică interesată are posibilitatea să intervină în procedura de soluționare a cererii de înregistrare a partidului politic și să își exercite drepturile procesuale în condițiile și termenele prevăzute de lege. 25. În acord cu jurisprudența sa, Curtea reiterează că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, dar nu înseamnă că el trebuie asigurat, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, deoarece, așa cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, astfel cum stabilește art. 129 din Constituție. 26. În același timp, Curtea reține că liberul acces la justiție nu implică asigurarea posibilității oricărei persoane, chiar străine de cadrul procesual stabilit în fața instanței judecătorești de fond, de a exercita căile de atac împotriva hotărârii judecătorești. O asemenea reglementare ar dezechilibra cadrul procesual, fiind de natură a crea tensiuni procesuale, incompatibile cu dreptul la un proces echitabil, desfășurat într-un termen rezonabil. 27. În aceste condiții, Curtea constată că stabilirea limitativă a subiectelor de drept care au posibilitatea de a exercita calea de atac a apelului împotriva hotărârii Tribunalului București de înregistrare a unui partid politic nu are, sub niciun aspect, semnificația îngrădirii accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție. Faptul că legea impune îndeplinirea anumitor condiții pentru exercitarea unui drept constituțional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condițiilor prevăzute de Constituție pentru realizarea acestui drept. 28. De altfel, Curtea observă că autorul excepției susține neconstituționalitatea prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 și prin prisma unei omisiuni de reglementare referitoare la posibilitatea oricărei persoane interesate de a exercita calea de atac a apelului împotriva hotărârii Tribunalului București de soluționare a cererii de înregistrare a unui partid politic. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului." 29. În final, în ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 136 din 10 martie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, Curtea observă că aceasta nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. Astfel, soluția și considerentele acestei decizii, prin care instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale prin care se stabilește un termen pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter normativ, emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, în exercitarea atribuțiilor sale, nu pot fi aplicate mutatis mutandis în privința prevederilor de lege criticate, pentru că se referă la soluții legislative diferite. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Fundația Pact - Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare în Dosarul nr. 4.182/3/2016 (697/2016) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 noiembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu