DECIZIE nr. 529/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Andrei Grigoraș - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Maria-Anca-Luana Sfichi în Dosarul nr. 10.758/314/2020 al Judecătoriei Suceava și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.706D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.758/314/2020, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Maria-Anca-Luana Sfichi într-o cauză având ca obiect soluționarea, în primă instanță, a unei cauze penale în care inculpata, alături de alții, a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin tratatelor internaționale la care România este parte, în ceea ce privește proporționalitatea pedepsei, precum și normelor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii, la statul de drept, la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, la principiul legalității incriminării și a pedepsei, precum și la principiile care guvernează înfăptuirea justiției. În susținerea caracterului neconstituțional al dispozițiilor legale criticate, autoarea arată că, deși, raportat la fapta săvârșită și la faptul că a achitat integral prejudiciul, în vechea reglementare acțiunea penală nu putea fi pusă în mișcare, de lege lata, judecătorii sunt ținuți de reguli stricte privind limitele pedepselor, astfel încât nu poate fi dispusă o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei. Se susține că, potrivit art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală din 1968, abrogat prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, având în vedere gravitatea redusă a faptei, s-ar fi putut dispune o soluție de achitare și aplicarea unei amenzi administrative.

6. Se mai susține că legiuitorul s-a îndepărtat de la propriile principii de politică penală, cuprinse în expunerea de motive care a însoțit proiectul Codului penal, potrivit cărora caracterul proporțional al pedepsei în raport cu gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului nu trebuie să se reflecte doar în natura, durata sau cuantumul acesteia, ci și în modul de executare, pentru că, altfel, există riscul ca efortul depus pentru reintegrarea infractorului să producă efecte contrare scopului urmărit.

7. Se arată că problema proporționalității măsurilor aplicate unei persoane, raportat la gravitatea faptei săvârșite, a fost analizată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 19 ianuarie 2021, pronunțată în Cauza Lăcătuș împotriva Elveției, paragraful 99, în Hotărârea din 9 iulie 2013, pronunțată în Cauza Vinter și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 89, precum și în Decizia din 15 iunie 2017, pronunțată în Cauza Harkins și Edwards împotriva Regatului Unit, paragraful 138.

8. Judecătoria Suceava apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prin stabilirea unor limite maxime ale pedepsei cu închisoarea de 5 ani, respectiv 7 ani, pentru infracțiunile în cazul cărora se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia, legiuitorul a înțeles să restrângă incidența acestor instituții la faptele cu un grad redus de pericol social abstract. Totodată, instanța reține că susținerea potrivit căreia legiuitorul s-ar fi îndepărtat de principiile enunțate în expunerea de motive a proiectului noului Cod penal nu poate fi primită. Expunerea de motive nu poate fi interpretată în sensul înlăturării tuturor limitelor impuse judecătorului în stabilirea pedepsei și a modalității de executare, independent de gravitatea abstractă a infracțiunii. Nu în ultimul rând, instanța arată că nu se poate reține încălcarea principiului egalității, întrucât normele legale criticate nu instituie un tratament diferențiat între inculpați aflați în situații similare. De asemenea, nu se poate constata nici încălcarea principiilor prevăzute de art. 1 din Constituție, întrucât dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal reflectă voința legiuitorului.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, iar în subsidiar, neîntemeiată. În acest sens, arată că modalitățile de individualizare a executării pedepselor constituie o opțiune de politică legislativă, iar jurisprudența Curții Constituționale a statuat în mod constant asupra inadmisibilității unor asemenea critici. În susținerea netemeiniciei excepției, se arată că dispozițiile legale pretins neconstituționale nu încalcă nici principiul egalității în fața legii și nici dispozițiile europene la care autorul excepției face trimitere. Guvernul susține că instituția renunțării la aplicarea pedepsei și cea a amânării aplicării pedepsei constituie situații excepționale, reglementate de legiuitor în mod expres și riguros condiționate, și că, în realitate, autoarea excepției urmărește adoptarea unei noi soluții legislative care să extindă sfera de aplicare a acestor instituții.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, care au următorul conținut: – Art. 80 alin. (2) lit. d ): „Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: [..] d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.“;

– Art. 83 alin. (2 ): „Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.“

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) - (5) referitoare la statul de drept, principiul separației și echilibrul puterilor în stat și calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) - (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) - (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 148 alin. (2) referitoare la aplicarea cu prioritate a prevederilor tratatelor privind drepturile omului și tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și dispozițiilor art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției critică modul de reglementare a instituțiilor renunțării la aplicarea pedepsei și amânării aplicării pedepsei, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală din 1968, pentru fapta săvârșită, ar fi putut fi dispusă o soluție de achitare și aplicarea unei amenzi administrative, fiind astfel respectat principiul proporționalității pedepsei. Cu privire la această susținere, Curtea constată că neconstituționalitatea invocată este dedusă din compararea celor două norme de drept, art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală din 1968, respectiv art. 80 alin. (2) lit. d) și art. 83 alin. (2) din Codul penal.

16. Or, așa cum a reținut Curtea Constituțională într-o jurisprudență constantă, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, și Decizia nr. 123 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 19 mai 2021, paragraful 12).

17. Curtea observă că instanța de contencios constituțional a mai fost sesizată anterior cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, referitoare la condițiile negative care permit aplicarea soluțiilor de renunțare sau de amânare a aplicării pedepsei. În acest sens, prin Decizia nr. 485 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 15 noiembrie 2021, prin Decizia nr. 507 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 7 februarie 2025, și prin Decizia nr. 286 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1153 din 19 noiembrie 2024, Curtea a respins, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 80 și 83 din Codul penal, întrucât autorii sesizărilor determinau neconstituționalitatea textelor criticate prin compararea acestora cu prevederile art. 318 alin. (1) din Codul de procedură penală.

18. Analizând criticile de neconstituționalitate formulate în susținerea prezentei excepții, Curtea constată că cele reținute prin deciziile anterior menționate sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în prezenta cauză.

19. Pentru aceste motive, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, excepție ridicată de Maria-Anca-Luana Sfichi în Dosarul nr. 10.758/314/2020 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Suceava și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Andrei Grigoraș