DECIZIE nr. 441/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Claudiu Molnar-Varlam și alții în Dosarul nr. 739/102/2019/a3 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.789D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 339 din 9 iulie 2024.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea civilă nr. 40 din 7 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 739/102/2019/a3, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Claudiu Molnar-Varlam și alții într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de acordare a unor diferențe de drepturi salariale pentru efectuarea orelor de gardă.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece limitarea acordării drepturilor salariale aferente orelor de gardă prestate nu se impune, nu este necesară și aduce atingere existenței dreptului la un salariu echitabil cuvenit. Astfel, se arată că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază. Cu toate acestea, prin art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 legiuitorul a prevăzut că, începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopții vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. Totodată, prin art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 s-a dispus că, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

6. Deși salariul de bază a fost majorat prin dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale aferente orelor de gardă au fost diminuate, întrucât au fost limitate la nivelul cuantumului acordat pentru luna ianuarie 2018 și, ulterior, decembrie 2018. Astfel, se aduce atingere dreptului fundamental la muncă, în componenta sa privind dreptul la salariu, încălcându-se art. 41 alin. (1) din Constituție, precum și prevederile internaționale referitoare la dreptul la muncă.

7. În opinia autorilor excepției, sunt încălcate și condițiile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât măsura dispusă de dispozițiile de lege criticate nu este necesară și aduce atingere existenței dreptului la salariu. Prejudicierea nejustificată este cu atât mai evidentă cu cât inițial legiuitorul a dat o aparență de limitare temporară a restrângerii drepturilor salariale aferente activității de gardă, prevăzând că această limitare se aplică începând cu luna martie 2018 până la data de 31 decembrie 2018. Ulterior însă această restrângere a fost prorogată, prin prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, nemaiavând astfel un caracter temporar. Rezultă astfel că dreptul la salariu este îngrădit sine die prin efectul prelungirilor succesive ale limitării acordării remunerației aferente orelor de gardă. Se aduce astfel atingere caracterului temporar al restrângerii exercițiului dreptului fundamental la salariu.

8. În același timp, prin textele de lege criticate se aduce atingere principiului drepturilor câștigate, câtă vreme autorii excepției beneficiau anterior, sub imperiul vechii reglementări incidente, de drepturi salariale corespunzătoare activității de gardă prestate, în mod integral, în acord cu reperul de calcul stabilit de legiuitor, respectiv cu nivelul salariului de bază.

9. Tribunalul Mureș - Secția civilă consideră că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la salariu. În acest sens arată, pe de o parte, că prin neacordarea unei majorări a drepturilor salariale aferente orelor de gardă, similară majorării salariului de bază, nu a fost încălcat în niciun fel dreptul la salariu, drepturile aferente orelor de gardă nefiind reduse, iar, pe de altă parte, că dreptul constituțional la salariu nu implică și obligația statului de a acorda majorări ale salariului. În condițiile în care nu a fost restrâns dreptul la muncă, prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituție, instanța judecătorească apreciază că nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 53 din Constituție.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, introduse prin articolul unic pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017. De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: – Art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017: "Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopții vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018;"]

– Art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: "Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

14. Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au avut o aplicare limitată în timp. De asemenea, dispozițiile art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, în sensul prelungirii termenului de aplicare începând cu luna ianuarie 2020. Având în vedere însă cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, și având în vedere aplicabilitatea în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege cu care Curtea Constituțională a fost sesizată, urmează să fie analizată constituționalitatea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în redactarea criticată de autorii excepției de neconstituționalitate.

15. În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile care consacră dreptul la muncă, cuprinse în art. 23 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art. 15 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate identice cu cele formulate în prezenta cauză, iar prin Decizia nr. 339 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 25 februarie 2025, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.

17. Pentru a ajunge la această soluție, Curtea a observat că excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză în care autoarele excepției, având calitatea de medici, au solicitat acordarea drepturilor cuvenite pentru munca desfășurată în timpul gărzilor pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază.

18. Curtea a reținut că, potrivit reglementărilor capitolului II din anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" la Legea-cadru nr. 153/2017, gărzile pot fi efectuate atât în timpul programului de lucru, cât și în afara acestuia. Gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii [ art. 5 alin. (2)]. Pentru gărzile efectuate peste durata normală a timpului de lucru în vederea asigurării continuității asistenței medicale, medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă și vor beneficia numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă [ art. 5 alin. (3)]. Un contract individual de muncă cu timp parțial încheiat exclusiv în vederea efectuării serviciului de gardă pot încheia și medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară [ art. 3 alin. (5)].

19. În ceea ce privește munca desfășurată în linia de gardă pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, aceasta se salarizează "cu tariful orar aferent salariului de bază" [ art. 3 alin. (1)]. De asemenea, gărzile efectuate în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază, în timp ce gărzile efectuate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază [ art. 3 alin. (2) și (3)].

20. Alături de aceste drepturi, începând cu 1 august 2023, se acordă o indemnizație lunară stabilită în cuantum brut ( art. 3^1, introdus prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2023 pentru stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităților sanitare, precum și stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public și pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătății și în domeniul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 30 iunie 2023).

21. Curtea a observat că dispozițiile de lege criticate reglementează drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă ce se acordă începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, respectiv începând cu 1 ianuarie 2019.

22. Analizând contextul reglementării, Curtea a reținut că, potrivit art. 43 din Legea-cadru nr. 153/2017, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2017. Dispozițiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 au reglementat aplicarea etapizată a acesteia. Dispozițiile alin. (2) al acestui articol de lege, care reglementează salarizarea pentru anul 2017, prevăd menținerea în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Potrivit alin. (3) din același articol de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul acelorași drepturi se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25. În mod excepțional, pentru personalul care ocupă funcțiile de medici, asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară, prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022. Cu toate acestea, în ceea ce privește drepturile salariale aferente muncii desfășurate în linia de gardă, dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 prevăd menținerea acestora conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. Această reglementare are un caracter derogatoriu, pe perioada anului 2018, de la dispozițiile art. 3 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează salarizarea muncii efectuate în linia de gardă.

23. Păstrarea aceluiași nivel pentru sporurile acordate pentru munca prestată în linia de gardă s-a realizat și în anul 2019, ca urmare a dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Astfel, textul de lege prevede păstrarea acestor drepturi, începând cu 1 ianuarie 2019, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, însă, așa cum s-a reținut mai sus, în decembrie 2018 cuantumul era cel reglementat de art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv cel raportat la nivelul lunii ianuarie 2018.

24. Prin Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 12 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestor drepturi se menține cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

25. Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut că, în esență, pe calea excepției de neconstituționalitate, se solicită acordarea drepturilor salariale aferente activității prestate în linia de gardă prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază, în sensul dispozițiilor art. 3 alin. (1) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, și nu al dispozițiilor de lege criticate.

26. Or, în ceea ce privește dreptul la salariu, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006) și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul are dreptul să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 597 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2024, paragraful 20).

27. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.

28. Curtea Constituțională a observat și că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94).

29. În aceste condiții, apreciind că, în realitate, se urmărește o modificare a soluției legislative aplicabile în cauză referitoare la salarizarea activității desfășurate în linia de gardă, contrar prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat și ale art. 61 alin. (1) care consacră rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, precum și contrar dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, prin Decizia nr. 339 din 9 iulie 2024, precitată, instanța de contencios constituțional a constatat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

30. Curtea observă că situația obiectului acțiunii în cauza în care prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată este aceeași, astfel că, pentru aceleași motive mai sus arătate, se impune aceeași soluție de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*, * Cu menținerea opiniei separate formulate de domnul judecător Gheorghe Stan la Decizia nr. 339 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 25 februarie 2025.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Claudiu Molnar-Varlam și alții în Dosarul nr. 739/102/2019/a3 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin