DECIZIE nr. 334/2025

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal și ale art. 96 alin. (1) și (2) și ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Petrișor Gabriel în Dosarul nr. 8.122/215/2020 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.020D/2020.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia critică în realitate aspecte legate de modalitatea de interpretare și aplicare a normelor contestate, și nu de neconstituționalitate a acestora. În subsidiar, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 94 din 16 martie 2023 și Decizia nr. 295 din 29 mai 2025.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 29 mai 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.122/215/2020, Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal și ale art. 96 alin. (1) și (2) și ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Petrișor Gabriel într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă cererea de liberare condiționată motivat, printre altele, de durata mare rămasă de executat din pedeapsa aplicată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale din perspectiva lipsei de claritate și previzibilitate a sintagmelor "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" și, respectiv, "se consideră executate" din cuprinsul acestora. Aceste sintagme încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție deoarece lasă loc unei interpretări contrare legii și principiului legalității sancțiunilor de drept penal, prevăzut de art. 2 din Codul penal, precum și de art. 4 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6. Pentru a demonstra cele susținute, autorul excepției prezintă situația sa concretă, în care, în esență, instanța competentă (Judecătoria Craiova) a respins cererea de liberare condiționată propusă de Penitenciarul Pelendava Craiova cu privire la autorul excepției și a stabilit o dată ulterioară de la care se poate relua o cerere similară, fără să calculeze zilele considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, rezultând, în opinia autorului excepției, obligația de a executa o pedeapsă mai mare decât cea dispusă de instanță. Or, acest raționament încalcă art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, care prevede că reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate nu poate fi revocată, dar, în același timp, transformă munca prestată de condamnat în timpul detenției în muncă neremunerată, executată în interesul administrației penitenciarului.

7. Autorul excepției consideră necesar ca prin decizia pe care o va pronunța Curtea Constituțională să stabilească dacă zilele considerate ca fiind executate ca urmare a muncii prestate sunt zile efectiv executate și dacă acestea trebuie scăzute din termenul la care urmează să expire executarea în totalitate a pedepsei, așa cum prevede art. 551 din Legea nr. 254/2013 cu referire la compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare. Dacă se va stabili că aceste zile nu pot fi scăzute din totalul zilelor de executat, autorul excepției solicită să se clarifice care este statutul juridic al acestor zile în situația în care el nu va beneficia de acestea la liberarea condiționată și dacă ar trebui remunerat pentru munca prestată.

8. Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele criticate fiind suficient de clare și previzibile pentru ca destinatarul lor să înțeleagă că zilele în care condamnatul prestează muncă se echivalează cu zile considerate ca executate, acesta constituind doar un beneficiu acordat pentru calculul fracției de pedeapsă necesară pentru a se verifica îndeplinirea condițiilor liberării condiționate. Aceste zile nu se iau în considerare și la calculul pedepsei ce se execută pentru considerarea ca executată în termen a pedepsei închisorii tocmai pentru că efectele liberării condiționate diferă de efectele executării la termen a pedepsei.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată.

11. Teza inadmisibilității excepției se fundamentează pe argumentul că autorul formulează critici referitoare la modul de interpretare și aplicare a prevederilor atacate; or, interpretarea și aplicarea legii în cazuri concrete constituie atribuții ale instanțelor judecătorești, ținând de activitatea de înfăptuire a justiției, statuată de art. 126 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională neavând competență în acest sens.

12. În sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate se susține că din interpretarea literală a textelor legale criticate rezultă cu claritate că zilele considerate ca executate pe baza muncii prestate sunt avute în vedere la calculul fracțiunii de pedeapsă necesare pentru liberarea condiționată. Dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal stabilesc fără echivoc că, indiferent de numărul zilelor câștigate pe baza muncii prestate, pentru a putea solicita liberarea condiționată condamnații trebuie să fi și executat efectiv fracțiunea minimă acolo prevăzută. Așadar, fracțiunea de pedeapsă necesară în cazul solicitării liberării condiționate este compusă din zilele executate efectiv și din zilele "considerate executate". Nefiind zile efectiv executate, zilele considerate ca executate, obținute ca urmare a muncii prestate în timpul detenției, nu pot fi luate în calcul la stabilirea datei liberării la termen din pedeapsa închisorii, deoarece liberarea la termen presupune executarea efectivă a întregii pedepse.

13. Totodată, faptul că un condamnat nu poate valorifica zilele câștigate prin munca prestată pentru a obține mai devreme liberarea la termen din pedeapsă nu transformă această muncă într-o muncă neremunerată în interesul penitenciarului, deoarece, potrivit art. 86 raportat la art. 83 alin. (1) lit. c), d) și e) din Legea nr. 254/2013, cu excepția activităților cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, a muncii realizate în caz de calamitate și a celei prestate sub formă de voluntariat, munca prestată de persoanele private de libertate este o muncă remunerată. Însă, chiar și în acest caz, reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate rămâne o reducere ce nu poate fi revocată, ea putând fi valorificată ulterior, cu ocazia unei alte cereri de liberare condiționată.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal, precum și cele ale art. 96 și ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Având în vedere circumstanțele speței, Curtea reține, cu privire la dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, că sunt incidente doar prevederile lit. b) din cuprinsul acestora, astfel că obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal, precum și cele ale art. 96 alin. (1) lit. b) și alin. (2) și ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013, care au următorul conținut normativ: – Art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal - Condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii:

(3) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

(4) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

– Art. 96 alin. (1) lit. b) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013: Art. 96 - Partea din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale:

(1) Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate, se calculează după cum urmează:

b)

în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;

(2) Reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată.

– Art. 97 alin. (3) lit. a) - Procedura de acordare a liberării condiționate:

(3) Comisia formulează propuneri de liberare condiționată a persoanei condamnate, ținând seama de:

a) fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată, conform art. 96;

17. Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5) din Constituție, referitoare la principiul legalității, inclusiv în componenta privind calitatea legii. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 4 - Interzicerea sclaviei și a muncii forțate și ale art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține, din analiza criticilor formulate, că autorul acesteia invocă pretinsa neclaritate a sintagmelor "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" și "se consideră executate", apreciind că pe fondul ambiguității acestor sintagme se pot genera interpretări contrare legii și principiului legalității pedepselor, care pot conduce la o modalitate greșită de calcul al zilelor de muncă prestate în timpul detenției și, în consecință, al acordării liberării condiționate. În acest sens indică modalitatea prin care instanța de fond, respingând propunerea de liberare condiționată a autorului excepției (condamnat aflat în stare de detenție), a calculat zilele de pedeapsă ce ar urma să fie executate, sentință contestată de autorul excepției în cadrul litigiului în care a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate.

19. În ceea ce privește art. 100 alin. (4) din Codul penal, Curtea reține că acesta are ca normă de referință dispozițiile cuprinse la alin. (2) al aceluiași articol, care se referă, la rândul lor, la condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani. Or, din datele solicitate prin Registratura jurisdicțională a Curții Constituționale rezultă că nici la data invocării excepției și nici la data prin care cererea sa de liberare condiționată a fost respinsă prin Sentința penală nr. 883 din 14 aprilie 2020 autorul excepției nu îndeplinea această cerință de vârstă. Prin urmare, neîncadrându-se în ipoteza normei legale criticate, aceasta nu i se poate aplica și nu poate avea legătură cu prezenta cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (4) din Codul penal urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

20. Față de criticile formulate cu privire la neclaritatea sintagmelor "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" și "se consideră executate" din cuprinsul textelor de lege atacate, Curtea reține că acestea nu semnifică o apreciere subiectivă sau aleatorie din partea autorităților competente să determine fracțiunea din pedeapsă ce ar putea fi dedusă, pe baza zilelor de muncă prestate, din durata totală a detenției, ci indică faptul că legiuitorul a introdus această ficțiune juridică, a considerării ca fiind executate a unor zile de pedeapsă, în contrast cu zilele de pedeapsă efectiv executate, determinate printr-un anumit algoritm de echivalare/compensare a zilelor de muncă prestate în timpul executării pedepsei cu zile efectiv executate, zilele rezultate nefiind, în realitate, efectiv executate, ci considerate ca fiind executate.

21. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudența sa că art. 78 din Legea nr. 254/2013 reglementează dreptul la muncă al persoanelor condamnate, arătând că acestora li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ținându-se seama de calificarea, deprinderile și aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranță, precum și de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. Aceste dispoziții sunt aplicate în coroborare cu dispozițiile capitolului VI - "Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate" al titlului III - "Executarea pedepselor privative de libertate", art. 83 - 88 din aceeași lege, dispoziții care prevăd regimul de prestare a muncii, munca prestată în cazuri speciale, durata muncii prestate, plata muncii prestate, repartizarea veniturilor și recuperarea pagubelor. Totodată, prevederile art. 96 din Legea nr. 254/2013 reglementează modul de calcul al părții din durata pedepsei care este considerată ca executată pe baza muncii prestate și/sau a instruirii școlare și formării profesionale. Potrivit alin. (1) lit. a )- c) ale acestui articol, pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate în vederea acordării liberării condiționate se calculează după cum urmează:

a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopții, se consideră 3 zile executate pentru două nopți de muncă. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, reducerea fracțiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale nu poate fi revocată. Curtea a constatat că atât prestarea unei munci de către persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, în condițiile dispozițiilor art. 83-88 din Legea nr. 254/2013, cât și participarea acestora la activități educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională, precum și luarea în calcul a duratei acestor activități cu prilejul acordării liberării condiționate, potrivit art. 100 din Codul penal, după algoritmul prevăzut la art. 96 din Legea nr. 254/2013, reprezintă beneficii acordate de legiuitor, în condițiile legii, persoanelor condamnate apte să desfășoare asemenea activități (de exemplu, Decizia nr. 306 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041 din 27 octombrie 2022, paragrafele 21-23).

22. Curtea a mai reținut că liberarea condiționată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa toată pedeapsa, ci un instrument juridic prin care instanța de judecată constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenție până la împlinirea integrală a duratei stabilite prin hotărârea definitivă de condamnare, întrucât condamnatul, prin conduita avută pe durata executării pedepsei, dovedește că a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, iar liberarea sa anticipată nu prezintă niciun pericol pentru colectivitate. Astfel, Curtea a statuat în jurisprudența sa că liberarea condiționată este doar o posibilitate care se aplică dacă sunt îndeplinite și constatate de către instanță condițiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat ( Decizia nr. 97 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 mai 2019, paragraful 20). Este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească condițiile în care poate fi acordată liberarea condiționată și mijloacele de stimulare a condamnaților în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiționată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocație pe care o au, prin voința legiuitorului ( deciziile nr. 1.037 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, nr. 145 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, și nr. 57 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 17 mai 2017, paragraful 23).

23. În lumina considerentelor de principiu din jurisprudența Curții se conchide că dispozițiile art. 96 din Legea nr. 254/2013 precizează cu o evidentă claritate modalitatea în care zilele de muncă prestate în timpul detenției se echivalează cu zile de pedeapsă executate, fără ca, prin modul în care sunt redactate, să genereze confuzie sau arbitrar în interpretare și aplicare. Prin urmare, sintagmele "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" și "se consideră executate" din cuprinsul dispozițiilor legale criticate nu conferă autorităților competente să le aplice și să le interpreteze o putere discreționară de apreciere, ci înțelesul lor se determină cu precizie prin aplicarea algoritmului de echivalare prevăzut la art. 96 din Legea nr. 254/2013.

24. Modalitatea concretă în care autoritățile abilitate interpretează și aplică textele de lege incidente într-un anumit litigiu nu intră însă în competența Curții Constituționale. În acest sens, Curtea reține că, în prezenta cauză, autorul excepției este în realitate nemulțumit de modalitatea în care au fost aplicate în cauza sa textele contestate, apreciind că nu au fost corect calculate și deduse din pedeapsa de executat zilele de muncă prestate în timpul detenției, acesta fiind și motivul formulării contestației în cadrul căreia a invocat prezenta excepție, excepție prin care solicită în mod expres Curții Constituționale ca, prin decizia pe care o va pronunța, să stabilească "dacă zilele considerate ca și executate ca urmare a muncii prestate sunt zile efectiv executate și dacă acestea trebuie scăzute din termenul la care urmează să expire executarea în totalitate a pedepsei, așa cum prevede art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 cu referire la compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare". Mai mult, autorul excepției solicită Curții Constituționale, în ipoteza în care se va stabili că aceste zile nu pot fi scăzute din totalul zilelor de executat, să clarifice care este statutul juridic al acestor zile în situația în care el nu va beneficia de acestea la liberarea condiționată și dacă ar trebui remunerat pentru munca prestată.

25. Or, Curtea Constituțională este competentă să exercite controlul de constituționalitate asupra legilor și ordonanțelor Guvernului, și nu asupra modului în care o instanță judecătorească a interpretat și a aplicat legislația incidentă într-o speță anume, cu excepția cazului unei interpretări eronate în mod sistematic, prin care este deturnat scopul legitim al reglementărilor legale criticate, situație care nu se regăsește însă în cazul de față. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (1) și al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal și ale art. 96 alin. (1) lit. b) și alin. (2) și ale art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Petrișor Gabriel în Dosarul nr. 8.122/215/2020 al Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent-șef,

Claudia-Margareta Krupenschi