DECIZIE nr. 428/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Ioana-Laura Paris - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Beno Goldner și Nori Iacobson în Dosarul nr. 15.325/302/2023 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.791D/2025.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, doamna avocat Doinița Cotan, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autorilor, care pune concluzii de admitere a excepției. Acesta amintește că prin Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016, Curtea Constituțională a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege. Contrar celor reținute prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se arată că dispozițiile Codului de procedură civilă sunt extrem de clare, în sensul că penalitatea poate fi înlăturată doar pe calea contestației la executare. Chiar prin jurisprudența anterioară a instanței supreme se statuează că este legală reglementarea instituită de dispozițiile art. 906 din Codul de procedură civilă, având în vedere că acestea reglementează un mijloc de constrângere a debitorului de rea-credință care nu își îndeplinește obligația stabilită printr-un titlu executoriu. Dispozițiile art. 906 din Codul de procedură civilă au fost instituite în sensul în care penalizarea debitorului de rea-credință ar trebui să fie efectivă. Or, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta adaugă la lege și acordă debitorului de rea-credință un termen suplimentar până la finalizarea procedurii utilizate de creditor, în temeiul prevederilor art. 906 din Codul de procedură civilă.

4. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 30 ianuarie 2024. Acesta apreciază că penalitățile sunt instrumente de constrângere cu caracter pecuniar, în contextul în care chiar legiuitorul îi recunoaște creditorului dreptul de a solicita despăgubiri în condițiile dreptului comun. Totodată, acesta face referire la dispozițiile art. 906 alin. (7) din Codul de procedură civilă, precizând că acordarea unor daune-interese implică verificarea în concret a intervenirii condițiilor răspunderii civile.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 54A din 15 ianuarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 15.325/302/2023, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 906 alin. (4) si (5) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepția a fost invocată de Beno Goldner și Nori Iacobson într-o cauză având ca obiect soluționarea unui apel formulat împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea prin care se dispune fixarea sumei definitive pentru o perioadă de 3 luni de la data pronunțării Încheierii din 16 februarie 2023 și obligarea debitorului la plata de penalități.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii citează o serie de considerente din decizii ale Curții Constituționale, printre care se numără Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016 și Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 2017. Aceștia invocă și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 16 din 6 martie 2017, dar și punctul de vedere al Avocatului Poporului reținut de Curtea Constituțională în Decizia nr. 665 din 29 octombrie 2019.

7. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că dispozițiile art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă sunt constituționale, în raport cu interpretarea dată prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Această interpretare stabilește că dacă debitorul și-a îndeplinit obligația intuitu personae prevăzută în titlul executoriu - chiar și în timpul procesului -, nu mai poate fi stabilită o sumă definitivă cu titlu de penalitate. Instanța a subliniat că penalitățile prevăzute de art. 906 din Codul de procedură civilă au rolul de a constrânge debitorul să execute obligația în natură, nu de a compensa întârzierea. Odată ce obligația este îndeplinită, scopul penalității dispare, iar continuarea aplicării acesteia ar transforma mijlocul de constrângere într-un mecanism de acordare de daune-interese, ceea ce contravine reglementării legale. De asemenea, instanța a făcut referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 5 din 17 ianuarie 2017, Decizia nr. 272 din 27 aprilie 2017, Decizia nr. 380 din 6 iunie 2017 și Decizia nr. 525 din 11 iulie 2017, prin care s-a statuat că debitorul are la dispoziție calea contestației la executare pentru a solicita înlăturarea sau reducerea penalității, dacă dovedește motive temeinice pentru întârziere. Acest beneficiu nu este un drept fundamental, ci un instrument procesual destinat protejării dreptului creditorului.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia 30 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins: – Art. 906 alin. (4) și (5):

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părților. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă.

(5) Penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

12. Prin Decizia 30 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 16 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările formulate și a stabilit că „în măsura în care debitorul a executat obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, chiar și pe parcursul soluționării cererii întemeiate pe dispozițiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creditorul nu mai poate obține stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate.“

13. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1 )-( 3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 - Înfăptuirea justiției și ale art. 126 - Instanțele judecătorești.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 542 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 611 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 646 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, instanța de contencios constituțional a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia.

15. În aceste condiții, Curtea constată că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, aceasta este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

16. Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

17. În situația în care excepția de neconstituționalitate cuprinde în structura sa primele două elemente anterior menționate, numai Curtea este cea chemată să se pronunțe asupra acestei probleme, respectiv dacă aceasta este sau nu motivată, întrucât ea singură își stabilește competența, conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

18. Luând în considerare faptul că autorii excepției de neconstituționalitate au procedat exclusiv la citarea considerentelor din decizii ale Curții Constituționale și ale instanței supreme, fără a realiza o legătură între acestea și presupusa încălcare a dispozițiilor constituționale invocate, precum și faptul că aceștia se limitează la a indica doar textul legal criticat și textele de referință, fără a aduce vreun argument pentru care normele de procedură civilă, în interpretarea dată de instanța supremă, contravin dispozițiilor constituționale, ce au fost formal invocate în cererea de sesizare, Curtea nu va proceda la analiza pe fond a excepției ridicate întrucât nu se poate determina critica de neconstituționalitate vizată de autori. Prin urmare, Curtea în temeiul art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Beno Goldner și Nori Iacobson în Dosarul nr. 15.325/302/2023 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Ioana-Laura Paris