DECIZIE nr. 426/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Ioana-Laura Paris - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emilia Corina Negrea în Dosarul nr. 805/98/2020 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 77D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.762D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Ajoghin și Victorița Ajoghin în Dosarul nr. 903/1.748/2021 al Judecătoriei Cornetu - Secția civilă.

4. La apelul nominal se prezintă autorii excepției, Ion Ajoghin și Victorița Ajoghin, asistați de avocat Sarchizian Artin, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. La dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise, de către autorul Ion Ajoghin, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul convențional al autorilor și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura propusă. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.762D/2021 la Dosarul nr. 77D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autorilor, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Acesta apreciază că textul de lege criticat conferă posibilitatea judecătorului ca în cursul judecății să completeze cadrul procesual în măsura în care reclamantul a configurat în mod greșit acest cadru procesual. Astfel, în concepția actualului Cod de procedură civilă există o primă fază de regularizare a acțiunii, când într-adevăr judecătorul poate îndrepta anumite neregularități. În momentul în care s-a depășit această fază și sa intrat în cursul judecății, începe ceea ce se numește duelul judiciar, în care judecătorul trebuie să își păstreze o poziție de neutralitate față de părți, iar părțile, în mod evident, să își dispute și în mod clar să își susțină apărările. Dacă judecătorul, în această etapă de judecată, poate coborî de pe acea treaptă de imparțialitate și poate sugera o completare a cadrului procesual, acest lucru echivalează cu o îndrumare dată reclamantului de ași completa acțiunea, de a extinde cadrul procesual. Desigur că acest „beneficiu“ care poate fi acordat are o contrapondere, are un mare dezavantaj creat celeilalte părți, pentru că dacă s-ar fi rămas în cadrul propriu-zis este evident că această iregularitate ar fi fost sancționată cu o excepție dirimantă, peremptorie de greșită configurare a cadrului procesual și, prin urmare, o apărare eficientă și energică a pârâtului ar fi putut fi fructificată. Dar, în condițiile în care tocmai judecătorul, în faza de judecată, sugerează și îi dă posibilitatea reclamantului de a înlătura această omisiune, acest aspect reprezintă o încălcare a independenței judecătorului, pe de o parte, pentru că ajută în mod clar poziția reclamantului și, pe de altă parte, lipsește de acea imparțialitate obiectivă judecata, pentru că, din perspectiva pârâtului cel puțin, se va vedea că în această etapă a judecății judecătorul ajută, în timpul jocului, una dintre părți, fapt care în mod evident afectează nu numai stabilitatea, ci și acea independență obiectivă a judecătorului. Sigur că este în interesul public ca o acțiune să fie corect configurată, însă rolul activ al judecătorului trebuie să se manifeste pentru aflarea adevărului, iar în contextul în care noul Cod de procedură civilă stabilește, în mod neechivoc, reperul temporal până când se poate face această regularizare a acțiunii, respectiv până la momentul începerii judecății, în momentul în care s-a pășit în cursul judecății și s-a început acel duel judiciar, judecătorul nu mai poate interveni pentru a sprijini într-un fel una dintre părțile procesuale.

7. Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că judecătorul trebuie să ajute raportul juridic civil, nu părțile din dosar, în contextul în care acesta are posibilitatea oferită de lege de a califica situația juridică și de a înțelege ce tip de raport juridic este supus judecății. Având această libertate, el poate aprecia și dacă raportul juridic respectiv implică, pentru realizarea sa, participarea unui terț. Judecătorul nu evaluează șansele niciunei părți. Atât timp cât părțile depun demersuri corespunzătoare ele pot avea acces la justiție, iar, în cazul în care acel raport juridic a fost clarificat cu exercitarea căii de atac împotriva hotărârii judecătorului, părțile pot să stabilească ulterior un cadru procesual corespunzător și pot să înțeleagă cum ar trebui să arate cererea de chemare în judecată. Toate acestea se desfășoară în contextul în care judecătorul are un rol în aflarea adevărului, potrivit dispozițiilor art. 22 din Codul de procedură civilă, și nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă. Astfel, legiuitorul a permis judecătorului să clarifice extrem de rapid, chiar spre încurajarea dreptului la un proces echitabil și a soluționării rapide și într-un termen rezonabil a unui conflict civil, o astfel de situație juridică, deoarece el poate face aprecieri în sensul stabilirii corespunzătoare a cadrului procesual. Totodată, reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu Decizia nr. 1.567 din 7 decembrie 2010. Acesta apreciază că în contextul de față se discută despre o situație care impune reguli speciale de procedură, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului civil este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție. În concluzie, consideră că o astfel de prevedere legală cum este cea criticată în cauză chiar facilitează protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

8. În replică, reprezentantul convențional al autorilor arată că nu se neagă acest drept al judecătorului și nevoia sa de a corija și de a se îngriji ca toate condițiile să fie respectate, implicit interesele terților. Acesta apreciază că ceea ce este de remarcat este momentul procesual până la care judecătorul o face, pentru că în clipa în care s-a început propriu-zis procesul deja fiecare dintre părți își adaptează strategiile procesuale, pârâtul își face toate excepțiile, or, în condițiile în care se merge în fața instanței de judecată, cum s-a întâmplat în cauza de față, și se invocă excepția dirimantă, este evident că ea are toate șansele să fie admisă. Cu toate acestea, judecătorul a apreciat că înainte de analiza excepției va pune în discuție, pe baza textului de lege criticat, introducerea în cauză a terțului. Această situație a generat excepția de neconstituționalitate și interesul promovării sale, respectiv posibilitatea antereferită oferită judecătorului în cursul judecății, deci nu în faza de regularizare, ceea ce este potrivnic principiilor de rang constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Încheierea din 17 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 805/98/2020, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Emilia Corina Negrea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unei proceduri de atribuire/licitație și a actelor subsecvente acesteia.

10. Prin Încheierea din 14 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 903/1.748/2021, Judecătoria Cornetu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Ion Ajoghin și Victorița Ajoghin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unui titlu de proprietate.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că prevederile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt lipsite de claritate și previzibilitate, deoarece permit respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe motivul imposibilității introducerii în cauză a persoanelor interesate. Or, astfel este încălcat principiul disponibilității coroborat cu principiul accesului liber la justiție. Prin urmare, este criticată posibilitatea judecătorului de a atribui, din oficiu, calități procesuale diferite participanților, acțiune ce depășește atribuțiile puterii judecătorești.

12. De asemenea, se susține că obligativitatea impusă prin sintagma „judecătorul va pune“ din cuprinsul dispozițiilor procedurale poate conduce la măsuri disproporționate care favorizează nejustificat reclamantul și afectează dreptul pârâtului la apărare. Or, judecătorul trebuie să aibă libertatea de a aprecia proporționalitatea măsurii în funcție de circumstanțele cauzei, pentru a respecta principiile constituționale ale echității și imparțialității.

13. Tribunalul Ialomița - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 77D/2021, că excepția invocată este neîntemeiată, deoarece norma juridică analizată este formulată clar, este previzibilă și se aplică în mod nediscriminatoriu, respectând principiul egalității în fața legii și a autorităților publice. Instanța subliniază că aceste dispoziții asigură accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, fără a crea privilegii sau discriminări între cetățeni. De asemenea, ele sunt în acord cu principiul disponibilității părților în procesul civil, dar și cu principiul rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 22 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

14. Judecătoria Cornetu - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.762D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă reflectă rolul activ al judecătorului, fără a încălca art. 124 din Constituție referitor la imparțialitatea justiției. Judecătorul poate aprecia necesitatea participării unui terț, iar părțile decid asupra extinderii cadrului procesual. Totodată, instanța consideră că invocarea art. 47 din Constituție este nerelevantă, acesta vizând nivelul de trai, fără legătură cu dispozițiile procedurale civile contestate.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: „În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.“

19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și alin. (5) referitoare la principiul legalității, în componenta privind claritatea și previzibilitatea legii ca standarde de calitate a legii, ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 47 - Nivelul de trai și ale art. 124 - Înfăptuirea justiției.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 712 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 27 martie 2018, paragrafele 14-18, 20 și 21, a reținut că dispozițiile art. 78 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează condițiile și termenele introducerii forțate în cauză, din oficiu, a altor persoane. Această procedură este incidentă numai în cazurile expres prevăzute de lege, instanța având dreptul de a introduce în proces, din oficiu, terțe persoane, chiar dacă părțile inițiale se împotrivesc, în procedura contencioasă, numai în cazurile expres prevăzute de lege, iar în procedura necontencioasă, în toate cazurile.

21. Art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează situația, în materie contencioasă, în care legea nu prevede în mod expres dreptul instanței de a introduce, din oficiu, terți în proces. În această ipoteză, judecătorul pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a terțului. Așadar, părțile inițiale au dreptul să hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu și cu persoana arătată de instanță. Dacă părțile sunt de acord cu introducerea în cauză a terțului, aceasta se va dispune, ca urmare a consimțământului lor, prin încheiere.

22. În situația în care părțile inițiale nu solicită introducerea în cauză a terțului, acesta nu va deveni parte în proces, însă, dacă o asemenea intervenție era necesară pentru ca pricina să poată fi soluționată, instanța va respinge cererea fără a se pronunța pe fond. În ipoteza art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, spre deosebire de situația prevăzută la alin. (1) al aceluiași articol, legiuitorul a reglementat dreptul părților de a aprecia asupra necesității lărgirii sferei subiective a procesului, la solicitarea judecătorului care consideră că, pentru valabilitatea hotărârii ce urmează a fi pronunțată, pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului.

23. Refuzul introducerii în cauză a altor persoane este manifestat chiar de părțile din proces. Dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției, ci au în vedere ipoteza în care judecătorul apreciază ca fiind necesară introducerea în cauză a altor persoane, iar părțile refuză, astfel încât nu este afectat dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3). Textul legal criticat dă expresie principiului rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia acesta poate propune lărgirea cadrului procesual în scopul asigurării unei soluționări juste și complete a cauzei, însă cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, printre care și principiul disponibilității părților. Acest principiu este derivat din prevederile constituționale ale art. 124 alin. (2) care consacră trăsăturile pe care trebuie să le întrunească justiția într-un stat de drept, respectiv unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți.

24. Curtea reține că nu poate fi primită critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu ar îndeplini cerințele de previzibilitate sau de claritate impuse de dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5), întrucât judecătorul pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a terțului, iar pentru a putea fi unică, egală și imparțială justiția trebuie administrată de judecători care să dispună de putere de apreciere asupra unor aspecte diverse, inclusiv în ceea ce privește depunerea tuturor diligențelor în vederea stabilirii corecte și cuprinzătoare a cadrului procesual (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.567 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011). Prin urmare, textul legal criticat nu este susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară.

25. Prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, sau Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că legea internă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Așadar, previzibilitatea legii ține de calitatea acesteia, respectiv legea trebuie să fie suficient de precisă și clară pentru a putea fi aplicată. Totuși, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit pentru a permite instanțelor naționale să facă să evolueze dreptul în funcție de ceea ce ele consideră măsuri necesare în interesul justiției, precum și în funcție de evoluția concepțiilor sociale (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

27. Curtea va respinge critica adusă de autori referitoare la faptul că judecătorul cauzei ar acționa cu încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4), respectiv prin depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, deoarece legea nu oferă instanței prerogativa de a adăuga din proprie inițiativă terți în cadrul litigiului. Într-o asemenea situație, judecătorul pune în discuția părților implicate posibilitatea introducerii unui terț în proces. Prin urmare, decizia de a extinde cadrul procesual cu o nouă persoană aparține exclusiv părților inițiale, iar, dacă acestea consimt la participarea terțului, instanța va oficializa această extindere printr-o încheiere, bazată pe acordul expres al părților.

28. Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (2) și ale art. 47 din Constituție, Curtea reține că autorii nu expun argumente care să susțină această pretinsă contradicție. Astfel cum a fost reținut în jurisprudența Curții prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, structura inerentă și intrinsecă a oricărei excepții de neconstituționalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În situația în care excepția de neconstituționalitate cuprinde în structura sa primele două elemente anterior menționate, numai Curtea este cea chemată să se pronunțe asupra acestei probleme, respectiv dacă aceasta este sau nu motivată, întrucât ea singură își stabilește competența, conform dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

29. Având în vedere că niciuna dintre cele două pretinse încălcări anterior menționate nu sunt motivate, iar din textele constituționale invocate nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat, Curtea va proceda la respingerea acestora. În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emilia Corina Negrea în Dosarul nr. 805/98/2020 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă și de Ion Ajoghin și Victorița Ajoghin în Dosarul nr. 903/1.748/2021 al Judecătoriei Cornetu - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ialomița - Secția civilă și Judecătoriei Cornetu - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Ioana-Laura Paris