DECIZIE nr. 324/2026

DECIZIA nr. 324 din 16 aprilie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare și ale art. III pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Intrare în vigoare 17 noiembrie 2026

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Claudia-Ilona Dascălu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 86 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021, excepție ridicată de Ovidiu Ilie Șandru în Dosarul nr. 2.854/3/2021 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.792D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece, în raport cu dispozițiile art. 47 din Constituție, valoarea punctului de pensie se stabilește de legiuitor în funcție de resursele bugetare de care statul dispune la un anumit moment. Totodată, având în vedere că dispozițiile criticate nu prevăd o diminuare a valorii punctului de pensie, consideră că nu se poate reține existența unei ingerințe în dreptul de proprietate privată protejat de art. 44 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 7 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.854/3/2021, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 86 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ovidiu Ilie Șandru într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva deciziei privind stabilirea cuantumului pensiei.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că evenimentul legislativ generat atât de art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 și de art. 86 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 127/2019, cât și de modul de impunere a prevederilor acestor ordonanțe este neconstituțional prin raportare la prevederile art. 41, 44, 47 și 53 din Constituție.

6. Sub aspect extrinsec, se susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, care nu este lege organică, modifică art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, care este lege organică, ceea ce contravine atât art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, care prevede că în materia privind protecția socială se legiferează numai prin lege organică, și art. 115 alin. (1) din Constituție, care stabilește că Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, cât și art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit căruia ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. Or, potrivit susținerilor autorului, la momentul formulării excepției de neconstituționalitate nu era publicată în Monitorul Oficial al României o lege de abilitare pentru emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020.

7. În plus, autorul excepției susține neconstituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020 și prin raportare la prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție, din perspectiva nerespectării de către Guvern a considerentelor de la paragraful 97 din Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 13 ianuarie 2021, prin care instanța constituțională a stabilit că, în cadrul procedurii de reexaminare, revine Parlamentului competența de a infirma/confirma, în termeni clari și neechivoci, atât valoarea punctului de pensie stabilită prin art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, cât și etapizarea creșterii drepturilor salariale pentru personalul didactic stabilită prin art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020. Se susține, de asemenea, că prin această decizie Curtea Constituțională a supus reexaminării Parlamentului prevederile pct. 8 al art. I din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, care aveau ca obiect abrogarea art. 42 din această ordonanță de urgență, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 nu mai poate fi repus în vigoare. Or, potrivit art. 61 și 73 din Constituție, Parlamentul întocmește și impune politica legislativă, iar, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 102, Guvernul este obligat să se conformeze, ordonanțele emise de Guvern fiind neconstituționale dacă tind să contracareze măsurile dispuse de Parlament.

8. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, se susține că dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 sunt neconstituționale, deoarece anulează acordarea unui drept deja câștigat, respectiv acela ca valoarea punctului de pensie să se mențină la 1.775 lei, iar nu să scadă la 1.442 lei, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) din Constituție. Aceasta are drept consecință nerespectarea dreptului la muncă și protecția socială a muncii, garantat de art. 41 alin. (2) din Constituție, și a dreptului de proprietate, garantat de art. 44 alin. (1) și de art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală. Totodată, se susține și încălcarea art. 53 din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

9. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate arată că Legea nr. 127/2019, în concepția sa generală, este îndreptată spre îmbunătățirea măsurilor de protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, însă prin prevederile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 este afectată în mod drastic această concepție, ceea ce contravine și art. 47 alin. (1) din Constituție.

10. Se mai susține că art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 încalcă mai multe drepturi, libertăți și îndatoriri constituționale, respectiv prevederile din Constituție cuprinse în art. 20, 21, 23, 24, 31, 52, 57 și 73, care impun regula de interpretare și aplicare a dreptului, în sensul că toate măsurile de ordin judiciar prin care se restrâng drepturi și libertăți fundamentale trebuie să fie reglementate expres de lege și să îndeplinească anumite exigențe prevăzute de Constituție, cerințe pe care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 nu le îndeplinește.

11. Prin urmare, potrivit autorului excepției, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 nu poate produce efecte întrucât contravine principiului supremației Constituției. Mai mult, contrar art. 1 și 15 din Legea fundamentală, dispozițiile legale criticate încalcă drepturile și libertățile consacrate cetățenilor prin Constituție.

12. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține, în esență, că stabilirea valorii punctului de pensie prin ordonanță de urgență a Guvernului nu încalcă Constituția, deoarece se înscrie în politica bugetară a statului, reprezentând o pârghie prin care statul acționează deopotrivă în domeniul protecției sociale, dar și al politicii bugetare, nefiind de natură să încalce prevederile art. 44 din Constituție referitoare la dreptul de proprietate. Obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, în conformitate cu art. 47 din Constituție, nu impune legiuitorului să crească valoarea punctului de pensie la un anumit cuantum, după cum consideră autorul excepției de neconstituționalitate, atât timp cât, prin reglementarea criticată, valoarea punctului de pensie a fost majorată și nu se aduce atingere substanței dreptului fundamental la pensie.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 751 din 18 august 2020, ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 18 februarie 2021, precum și ale art. 86 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019, astfel cum au fost modificate prin art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 și prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021.

17. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepției de neconstituționalitate și a cadrului procesual în care a fost invocată excepția, Curtea constată că, în realitate, autorul excepției critică soluțiile legislative ale căror efecte juridice au constat în neaplicarea valorii punctului de pensie la 1 septembrie 2020, respectiv la 1 septembrie 2021, astfel cum aceasta a fost stabilită prin art. 86 alin. (2) lit. b) și c) din Legea nr. 127/2019. Aceste soluții legislative se regăsesc în art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, care modifică valoarea punctului de pensie stabilită prin art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, și în art. III pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021, care dispune amânarea intrării în vigoare a art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019.

18. De asemenea, având în vedere că au fost formulate și critici de neconstituționalitate extrinsecă - ce vizează actele modificatoare și completatoare, critici circumscrise emiterii ordonanțelor de urgență ale Guvernului -, Curtea va realiza analiza criticilor de neconstituționalitate în raport cu textul legal modificator și completator, chiar dacă, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază și se identifică cu acesta (a se vedea în acest sens Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1262 din 28 decembrie 2022, paragraful 35).

19. În aceste condiții și având în vedere că prevederile legale criticate sunt disociabile în sine de celelalte prevederi ale ordonanțelor de urgență antemenționate, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 și ale art. III pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021, care au următorul cuprins: – Art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020: La articolul 86 alineatul (2) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019, cu modificările ulterioare, litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:

b) la data de 1 septembrie 2020 - 1.442 lei;

– Art. III pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021:

Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 9 iulie 2019, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

4. La articolul 182 alineatul (1), după litera b) se introduce o literă nouă, litera b^1), cu următorul cuprins: b^1)

art. 86 alin. (2) lit. c) care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2022;

20. Curtea observă că, ulterior sesizării Curții, Legea nr. 127/2019, cu modificările și completările ulterioare (între care se regăsesc și cele cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021, criticate în prezenta cauză), a suferit mai multe evenimente legislative, iar la data de 1 ianuarie 2024 a fost abrogată prin art. 168 alin. (2) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023. Însă, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța constituțională urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor legale în redactarea criticată.

21. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 15 privind universalitatea, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informație, art. 41 alin. (2) privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială, art. 115 privind delegarea legislativă, art. 136 alin. (5) privind proprietatea și art. 147 alin. (1) privind deciziile Curții Constituționale.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, din perspectiva succesiunii în timp a actelor normative, art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 a prevăzut inițial că, la data de 1 septembrie 2020, valoarea punctului de pensie era de 1.775 lei. Aceste prevederi legale urmau să intre în vigoare la 1 septembrie 2020, potrivit art. 182 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 127/2019. Anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, prin art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, pentru aceeași dată de referință, s-a stabilit o altă valoare a punctului de pensie, și anume 1.442 lei.

23. În ceea ce privește dispozițiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, având ca obiect de reglementare stabilirea valorii punctului de pensie pentru data de 1 septembrie 2021, în sumă de 1.875 lei, Curtea observă că acestea au fost amânate de la aplicare prin art. III pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021. Prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1189 din 15 decembrie 2021, s-a stabilit ca dată de intrare în vigoare a dispozițiilor art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 data de 1 ianuarie 2023. Ulterior, prin art. XLVI pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, s-a prevăzut intrarea în vigoare a normelor legale respective începând cu 1 ianuarie 2024.

24. Curtea observă, astfel, că prin mai multe evenimente legislative succesive dispozițiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 nu și-au produs niciodată efectele, întrucât acestea nu au făcut, în niciun moment, parte din fondul activ al legislației. Prin urmare, la data sesizării Curții Constituționale, art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 nu era în vigoare, neaplicarea acestor norme legale fiind determinată de prevederile art. III pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021.

25. Curtea constată, astfel, că prevederile criticate supuse controlului de constituționalitate conțin soluțiile legislative care au determinat atât modificarea valorii punctului de pensie stabilit inițial, în sensul reducerii sale, cât și amânarea aplicării, respectiv neaplicarea acestei valori.

26. Răspunzând unor critici similare cu privire la modalitățile și condițiile de stabilire a valorii punctului de pensie de către legiuitor, Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 203 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 5 august 2022, paragraful 16, și Decizia nr. 372 din 29 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 981 din 30 octombrie 2023, paragraful 93), reținând că este apanajul legiuitorului să intervină asupra actelor normative prin reglementarea unor situații care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat, astfel încât măsurile adoptate, în speță stabilirea valorii punctului de pensie, să nu aibă un impact negativ asupra bugetului consolidat. Valoarea punctului de pensie reflectă, deopotrivă, resursele financiare ale statului la un moment dat, precum și opțiunea legiuitorului delegat ca, în funcție de aceste resurse, să modifice această valoare.

27. Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă privind presupusa conduită de contracarare de către Guvern a măsurilor dispuse de Parlament, sub aspectul competenței de legiferare exercitată prin emiterea de ordonanțe de urgență ale Guvernului, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție. Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, la art. 115, consacră delegarea legislativă în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [ art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanțe de urgență [ art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017, paragrafele 74 și 75).

28. Cu privire la delegarea legislativă, consacrată expres de art. 115 din Legea fundamentală, Curtea a stabilit că aceasta presupune o excepție de la principiul constituțional al separației puterilor în stat și o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Dispozițiile art. 115 din Constituție atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlament. Prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării acestui drept, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate. Astfel, Curtea a reținut că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 Guvernul a acționat în temeiul delegării legislative, consacrată constituțional prin art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală, actul normativ menționat fiind supus aprobării Parlamentului, ce are competența de a-l aproba sau respinge prin lege, potrivit art. 115 alin. (7) și (8) din Constituție. Ținând seama de acest aspect, precum și de rolul Guvernului de a asigura funcționarea echilibrată a sistemului economic și social, Curtea a luat în considerare aprecierea Guvernului cu privire la caracterul extraordinar al situației care l-a determinat să adopte Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, având în vedere și scopul emiterii actului normativ, respectiv acela de a concilia politica legislativă cu resursele bugetare existente, precum și urgența în reglementarea acestei situații, astfel cum rezultă din preambulul acestui act normativ și din nota sa de fundamentare (a se vedea Decizia nr. 372 din 29 iunie 2023, precitată, paragrafele 95-97).

29. În consecință, aplicând considerentele de mai sus și în cazul de față, Curtea constată că dispozițiile criticate sunt conforme cu art. 115 alin. (4) din Constituție, fără a putea fi reținută o încălcare a dispozițiilor privind separația și echilibrul puterilor, rolul Parlamentului și al Guvernului, consacrate de art. 1 alin. (4), respectiv de art. 61 alin. (1) și art. 102 alin. (1) din Constituție.

30. Referitor la presupusa încălcare a prevederilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează: [

] regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială“, prin prisma faptului că dispozițiile legale criticate au modificat prevederile Legii nr. 127/2019, lege cu caracter organic, Curtea reține că, așa cum reiese din dispozițiile art. 115 alin. (5) teza finală din Constituție, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în materii care, potrivit art. 73 din Constituție, sunt de domeniul reglementării prin lege organică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 75 din 13 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 25 iulie 1994, sau Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 16 martie 2018, paragraful 30). Așadar, nici această critică nu poate fi reținută.

31. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al

art. 115 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență ale Guvernului, deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, iar în cazul în care nu ar putea fi adoptată interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalității constituționale a instituției (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).

32. Cu privire la critica de neconstituționalitate în legătură cu lipsa unei legi de abilitare pentru emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020, formulată prin raportare la dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție privind ordonanțele simple ale Guvernului, Curtea reține că ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci un act normativ cu identitate și finalitate distincte, adoptat de Guvern în temeiul unei legitimări constituționale proprii (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 372 din 29 iunie 2023, paragraful 103). Mai mult, normele din Constituție evocate de autorul excepției nu sunt aplicabile în speță, de vreme ce obiectul excepției de neconstituționalitate este reprezentat de dispozițiile unor ordonanțe de urgență ale Guvernului.

33. Referitor la invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1 din 13 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 25 ianuarie 2021, Curtea reține că prin această decizie a fost admisă obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 8 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, constatând că art. I pct. 8 din legea criticată, care abroga art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, încălca art. 1 alin. (5) prin raportare la art. 47 alin. (2) din Constituție. Prin considerentele acestei decizii, Curtea a reținut că în situația dată, din cauza modului de reglementare, nu era stabilită nicio valoare a punctului de pensie până la data de 1 septembrie 2021, ceea ce era inadmisibil prin perspectiva securității juridice în materie de pensii. Mai mult, la paragraful 97 din această decizie, instanța constituțională a statuat că viciul de neconstituționalitate constatat privește în mod exclusiv elemente de conținut proprii legii de aprobare, art. 42 și 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 rămânând în fondul activ al legislației. Întrucât prin Decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2021, precitată, Curtea a răspuns unor critici diferite, considerentele reținute nu pot fi aplicate mutatis mutandis în prezenta cauză.

34. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) cu referire la art. 41, 44 și 47 din Constituție, Curtea reține că, prin Decizia nr. 203 din 7 aprilie 2022, precitată, paragraful 19, a stabilit că, în esență, aceasta are în vedere faptul că, drept efect al dispozițiilor legale criticate, cuantumul pensiei nu a mai crescut conform celor statuate prin art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, ci într-un cuantum mai mic. Potrivit art. 47 din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

35. De asemenea, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor anterior stabilite, precum și indexarea acestora nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 716 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 10 februarie 2022, paragraful 26).

36. Totodată, la paragraful 22 din Decizia nr. 203 din 7 aprilie 2022, instanța constituțională a mai observat că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, și Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum.

37. Curtea Constituțională a mai reținut că nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabilește prin legislația națională (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 442 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 24 aprilie 2009). De asemenea, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea a reținut că, deși consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituție nu oferă garanții și cu privire la algoritmul de creștere a cuantumului acesteia în viitor.

38. Având în vedere însă că normele legale criticate nu au ca efect reducerea cuantumului pensiei, ci o creștere mai mică decât cea reglementată prin art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, Curtea reține că dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 și cele ale art. III pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 se încadrează în limitele constituționale și convenționale referitoare la respectarea dreptului la pensie și la garantarea dreptului de proprietate privată. De altfel, în acest sens a statuat și instanța constituțională, prin Decizia nr. 372 din 29 iunie 2023, paragraful 115, reținând că atât timp cât dispozițiile de lege criticate nu au ca rezultat însăși reducerea cuantumului pensiei, acestea nu pot fi considerate ca fiind de natură să afecteze dreptul la pensie sau dreptul de proprietate privată și, în consecință, dispozițiile constituționale invocate nu sunt încălcate.

39. Prin urmare, întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele examinate în jurisprudența Curții Constituționale și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

40. Distinct, cu privire la susținerea potrivit căreia restrângerea exercițiului dreptului de pensie și a dreptului de proprietate încalcă și art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reține că, întrucât nu a constatat încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăți fundamentale, dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

41. Referitor la invocarea art. 20 din Constituție, Curtea reține că autorul excepției nu indică nicio normă din categoria reglementărilor internaționale privind drepturile omului și nici nu motivează în ce anume constă pretinsa contrarietate a reglementărilor criticate cu norma de referință fundamentală invocată.

42. În ceea ce privește invocarea celorlalte dispoziții din Constituție, Curtea constată că, prin conținutul reglementărilor pe care le cuprind, acestea nu interferează sub niciun aspect cu prevederile de lege criticate, motiv pentru care nu poate fi reținută relevanța acestora în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ovidiu Ilie Șandru în Dosarul nr. 2.854/3/2021 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare și ale art. III pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2026.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Claudia-Ilona Dascălu

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 17 noiembrie 2026

HOTĂRÂRE nr. 967 din 12 noiembrie 2026

HOTĂRÂRE nr. 967 din 12 noiembrie 2026 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004 , aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.872/2005