DECIZIE nr. 427/2025

Simina-Elena Tănăsescu - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Ioana-Laura Paris - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 665 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată Constantin Cosmin Moromete în Dosarul nr. 18.784/280/2018 al Judecătoriei Curtea de Argeș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 890D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.570D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 665 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gențian Crăciun în Dosarul nr. 10.673/280/2021 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.570D/2021 la Dosarul nr. 890D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale reprezentată prin Decizia nr. 745 din 4 noiembrie 2021 și având în vedere faptul că cererea de încuviințare a executării silite intră în competența executorului judecătoresc care pune în executare dispoziții cu caracter civil. Se arată că procedura de executare silită se declanșează ca urmare a încuviințării executării de către instanță, iar încheierea de deschidere a procedurii de executare reprezintă o condiție prealabilă a încuviințării executării silite. Executorii judecătorești nu au atribuții jurisdicționale, doar verifică dacă pot în baza documentației depuse de creditor să sesizeze instanța de executare pentru a se dispune executarea silită.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 11 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 18.784/280/2018, Judecătoria Curtea de Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 665 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Constantin Cosmin Moromete într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată împotriva încheierii de deschidere a dosarului de executare silită, a executării silite, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a somației.

8. Prin Încheierea din 14 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.673/280/2021, Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 665 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Gențian Crăciun într-o cauză având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite a unui act de adjudecare izvorât din garantarea unui credit printr-o ipotecă imobiliară.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia învederează, în esență, că atribuția stabilită de aceste norme conferă executorului puteri jurisdicționale similare unei instanțe, încălcând astfel dispozițiile constituționale care reglementează organizarea și funcționarea autorității judecătorești. Autorii argumentează că deschiderea procedurii de executare silită ar trebui să se facă doar după pronunțarea unei încheieri de încuviințare de către instanța de executare, conform art. 666 din Codul de procedură civilă, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 895 din 17 decembrie 2015. În caz contrar se creează confuzie juridică privind momentul de la care curge prescripția și perimarea executării, afectând calculul termenelor și generând contradicții între prevederile legale. Se mai susține că atribuțiile executorului judecătoresc nu includ imperium și jurisdictio, esențiale pentru exercitarea funcției judiciare, iar încheierea de deschidere a executării silite emisă de acesta nu are fundament constituțional. În plus, se încalcă dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiție și dreptul la apărare al debitorului.

10. Pentru a respecta principiul monopolului statului asupra justiției, autorii propun ca cererea de executare să fie depusă direct la instanță, care să decidă încuviințarea și să repartizeze aleatoriu dosarul către un executor judecătoresc. Totodată, autorii subliniază că executarea silită trebuie să rămână o activitate integrată în sistemul de justiție, supusă controlului instanței, pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale și a principiilor constituționale.

11. Judecătoria Curtea de Argeș apreciază, în Dosarul nr. 890D/2021, că excepția invocată este neîntemeiată, argumentând că executorul judecătoresc, prin simpla înregistrare a cererii de executare și deschiderea dosarului, nu declanșează executarea silită. Aceste acțiuni reprezintă doar etape preliminare, fără implicații asupra fondului cauzei. Executorul nu are atribuții de a verifica dacă documentul prezentat constituie titlu executoriu conform legii și nici nu poate aprecia asupra valabilității sau prescripției dreptului de a obține executarea.

12. În conformitate cu modificările legislative aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, competența de a încuviința executarea silită revine exclusiv instanței de executare. Executorul analizează doar cerințele formale ale cererii, iar dacă acestea sunt îndeplinite, formulează cererea de încuviințare către instanță. Astfel, instanța subliniază că executorul nu poate refuza deschiderea procedurii de executare pe motivul prescripției, deoarece aceasta nu operează de drept, ci trebuie invocată de partea interesată prin contestație. În concluzie, executorul nu are rol decizional în privința declanșării executării silite.

13. Judecătoria Pitești - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.570D/2021, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, începerea executării silite de către executorul judecătoresc, fără un control judecătoresc prealabil, încălca dreptul la un proces echitabil și principiul separației puterilor în stat, revenindu-se, astfel, la procedura în care instanța de judecată încuviințează executarea silită. În aceste condiții, chiar dacă executorul dispune deschiderea dosarului de executare, instanța analizează legalitatea cererii în temeiul art. 666 din Codul de procedură civilă și poate admite sau respinge executarea, verificând inclusiv încheierea emisă de executor. Instanța mai subliniază că debitorul are la dispoziție calea contestației la executare, prin care poate invoca toate apărările și poate critica orice act de executare, inclusiv încheierea de deschidere a procedurii. În concluzie, instanța consideră că normele criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, întrucât există un control judecătoresc efectiv asupra executării silite, iar justiția nu este delegată în mod nepermis executorului judecătoresc.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Guvernul, în Dosarul Curții Constituționale nr. 890D/2021, apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. Se arată că, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, Curtea a statuat că începerea procedurii de executare silită de către executorul judecătoresc, fără un control judecătoresc prealabil, aduce atingere dreptului la un proces echitabil, astfel că reglementarea actuală prevede mecanisme suficiente de control și protecție a drepturilor părților implicate, cum ar fi cel prevăzut de art. 666 din Codul de procedură civilă care permite controlul de către instanță a încheierii de deschidere a procedurii de executare silită, emisă de executorul judecătoresc, în momentul în care se solicită încuviințarea executării. Instanța analizează legalitatea cererii și poate admite sau respinge încuviințarea, verificând inclusiv actele întocmite de executor. Mai mult, debitorul are posibilitatea de a formula contestație la executare, prin care poate critica toate actele de executare, inclusiv încheierea de deschidere a dosarului, beneficiind astfel de dreptul de acces la justiție și de dreptul la apărare.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 665 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

(1) De îndată ce primește cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare.

(2) Încheierea prevăzută la alin. (1) se comunică de îndată creditorului. În cazul în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare, creditorul poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii prevăzute la alin. (1), la instanța de executare.

19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la exercitarea neîngrădită a accesului liber la justiție, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 124 - Înfăptuirea justiției, ale art. 125 - Statutul judecătorilor, ale art. 126 alin. (1) și (5) referitor la legalitatea instanțelor judecătorești.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că prin Decizia nr. 745 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 1 martie 2022, paragrafele 21-27, a analizat dispozițiile legale prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză și a constatat constituționalitatea acestora.

21. Curtea a reținut că prin art. I pct. 28 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, s-a modificat art. 665 din Cod ( art. 664 în redactarea anterioară republicării Codului), în sensul eliminării competenței executorului judecătoresc de a emite încheierea de deschidere a dosarului de executare, sau, după caz, de refuz de deschidere a procedurii de executare, ca urmare a reintroducerii, prin Legea nr. 138/2014, a procedurii de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, legiuitorul a revenit la forma inițială a textului legal criticat, în sensul reintroducerii obligației executorului judecătoresc de a deschide dosarul de executare sau, după caz, de a refuza motivat deschiderea procedurii de executare.

22. Astfel, în temeiul art. 665 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc este obligat ca, imediat după ce primește o cerere de executare silită, să dispună, prin încheiere, asupra înregistrării cererii și deschiderii dosarului de executare ori asupra refuzului deschiderii dosarului de executare (pentru motive cum ar fi lipsa sau nevalabilitatea titlului executoriu, neachitarea taxei judiciare de timbru prevăzute de lege, neatașarea la cerere a titlului executoriu în original sau a înscrisurilor prevăzute de lege etc.). Încheierea astfel emisă urmează a fi comunicată creditorului în cel mai scurt timp, „de îndată“, conform art. 665 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă. În corelație cu art. 666 alin. (1) din același Cod, potrivit căruia, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, rezultă că termenul de 3 zile poate fi folosit de creditor ca, la solicitarea executorului judecătoresc, să complinească eventualele lipsuri ale cererii de executare, anexarea anumitor înscrisuri etc. Împotriva încheierii executorului judecătoresc, creditorul poate face plângere la instanța de executare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de refuz [ art. 665 alin. (2) teza finală ], iar refuzul executorului judecătoresc de a proceda la primirea ori înregistrarea cererii de executare silită va putea fi cenzurat pe calea contestației la executare, în condițiile art. 712 alin. (1) coroborat cu art. 720 alin. (7) din Codul de procedură civilă.

23. Raportat la confuzia în privința decelării momentului declanșării procedurii de executare, respectiv cel stabilit de executorul judecătoresc, pe de o parte, sau cel stabilit de instanța de executare, odată cu încuviințarea, pe de altă parte, Curtea a reținut că momentul deschiderii procedurii de executare silită nu poate fi decât acela al înregistrării cererii de executare, de către executorul judecătoresc, care dispune „deschiderea dosarului de executare“, în sensul art. 665 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

24. Totodată, Curtea a mai reținut că atribuția executorului judecătoresc ca, imediat ce primește o cerere de executare silită, să dispună, prin încheiere, asupra înregistrării cererii în registrul general de dosare [prevăzut de art. 84 alin. (1) pct. 1 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001], precum și asupra deschiderii dosarului de executare ori a refuzului deschiderii dosarului de executare nu are semnificația exercitării unor atribuții de jurisdictio sau imperium, atribute care aparțin exclusiv instanței judecătorești. Astfel, în cadrul acestei faze a deschiderii procedurii de executare, executorul judecătoresc este chemat să verifice dacă cererea de executare silită îndeplinește condițiile de formă, în sensul art. 664 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dacă are atașat titlul executoriu, în original sau în copie legalizată, precum și, dacă este cazul, alte înscrisuri cerute de lege, respectiv dacă există dovada achitării taxelor de timbru. Prin urmare, executorului judecătoresc îi este atribuită o simplă acțiune de dispoziție, prin înregistrarea cererii și emiterea unei încheieri în privința deschiderii procedurii de executare, situație diferită de cea reglementată prin vechea formă a art. 666 din Codul de procedură civilă, introdusă prin Legea nr. 138/2014, care atribuia executorului judecătoresc atribuții jurisdicționale, prin încuviințarea executării silite.

25. Așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragrafele 20-23, prin formularea unei cereri de executare silită, creditorul solicită concursul statului în realizarea și concretizarea titlului său, în vreme ce operațiunea încuviințării executării silite este cea care deschide posibilitatea realizării efective a obligațiilor care incumbă în sarcina debitorului. Prin încuviințarea executării silite se verifică dacă: cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie; creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; debitorul se bucură de imunitate de executare; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot duce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege. Aceste operațiuni, realizate în cadrul procedurii de încuviințare a executării, reprezintă o exercitare a puterii judecătorului de a „spune dreptul“, în vreme ce, în cadrul procedurii de deschidere a executării, prin înregistrarea cererii de executare, executorul judecătoresc realizează acțiuni ce se circumscriu competenței sale de punere în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, astfel cum este reglementată în art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011. Prin emiterea unei încheieri de deschidere a procedurii de executare, executorul judecătoresc nu dispune însăși executarea titlului executoriu, procedura fiind declanșată numai în urma încuviințării executării, de către instanța judecătorească. Pentru aceste considerente Curtea nu a putut reține încălcarea principiilor constituționale ale realizării justiției prin instanțele judecătorești, reglementate prin art. 124, 125 și 126 alin. (1) și (5) din Constituție.

26. În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că și declanșarea procedurii de executare silită ar trebui să intre în competența instanței de executare, Curtea a reținut că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, ci, mai degrabă, propuneri de lege ferenda, asupra cărora însă Curtea nu se poate pronunța, întrucât, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu are competența de a modifica dispoziții de lege supuse controlului de constituționalitate. Această operațiune intră în sfera atribuțiilor Parlamentului, care, potrivit art. 61 din Constituție, este unica autoritate legiuitoare a țării.

27. Prin Decizia nr. 171 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 19 mai 2014, paragraful 13, Curtea a reținut că executorii judecătorești sunt învestiți să efectueze un serviciu de interes public, și anume executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, care au forța probantă specifică unui asemenea act. Potrivit art. 60, coroborat cu art. 61 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătorești sunt supuse controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Mai departe, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate reglementează o procedură execuțională în cadrul căreia executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de executat titluri ce sunt executorii, iar punerea lor în executare se realizează de acesta (în acest sens a se vedea și Decizia nr. 1.339 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 11 februarie 2009).

28. Potrivit jurisprudenței Curții, respectiv Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, fiind de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Pe cale de consecință, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procesuale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Mai mult, executorul judecătoresc nu spune dreptul, deci nu realizează o activitate jurisdicțională, ci numai execută întocmai dispozițiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanței. Pentru aceste considerente nu se pot reține criticile de neconstituționalitate raportate la art. 21 alin. (1) și (2) și art. 24 din Constituție.

29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Cosmin Moromete în Dosarul nr. 18.784/280/2018 al Judecătoriei Curtea de Argeș și de Gențian Crăciun în Dosarul nr. 10.673/280/2021 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 665 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeș și Judecătoriei Pitești - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial a României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Ioana-Laura Paris