DECIZIE nr. 156/1997

Ioan Muraru - președinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Roseanu Mihai Viorel împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 *). ------------ Notă

*) Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie 1997.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 3 iunie 1997. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 29 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Roseanu Mihai Viorel. Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă ca urmare a Deciziei nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar cu privire la dispozițiile art. 330^1 din același cod s-a constatat ca, prin Decizia nr. 96/1996, Curtea Constituțională a stabilit ca acest articol este neconstitutional în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Roseanu Mihai Viorel, pentru următoarele motive: în mod greșit s-a dispus conexarea Dosarului nr. 413C/1996 cu alte 17 dosare, chiar dacă ele priveau neconstituționalitatea acelorași texte legale, întrucât situațiile de fapt erau diferite; nu s-a cerut avizul comisiilor juridice ale Parlamentului României. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, întrucât, prin decizii definitive, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la dispozițiile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, aceste decizii sunt obligatorii erga omnes și au putere numai pentru viitor. Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Motivul de recurs prin care se susține ca în mod greșit s-a dispus conexarea acestui dosar cu alte 17 dosare, care privesc situații de fapt diferite, deși textele legale apreciate ca neconstituționale erau aceleași, este neîntemeiat și urmează a fi respins. Art. 164 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea conexarii mai multor pricini în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți, cat și din oficiu de către instanța, atunci când exista o strânsă legătură de obiect și cauza, care să justifice judecarea împreună a unor cauze. În speta, obiectul dosarelor conexate fiind excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții din Codul de procedură civilă, privind recursul în anulare, evident ca între aceste dosare exista o strânsă legătură, iar conexarea lor este justificată. Cu privire la susținerea ca în dosarele conexate situațiile de fapt erau diferite și deci trebuiau soluționate distinct, urmează a se observa ca, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aceasta nu statuează decât asupra problemelor de drept. În consecința, în mod constant în practica jurisdicțională a Curții s-a statuat ca aspectele privind situația de fapt și justificarea drepturilor subiective ale părților este de competența instanțelor judecătorești. Și cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susține că nu a fost cerut avizul comisiilor juridice ale Parlamentului, urmează a fi respins. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, judecătorul-raportor desemnat în dosar are obligația să solicite puncte de vedere fiecărei Camere a Parlamentului și Guvernului. În speta, Curtea și-a îndeplinit aceasta obligație legală, iar punctele de vedere exprimate au fost redate, în esenta, în prezenta decizie. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Roseanu Mihai Viorel împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 20 din 30 ianuarie 1997. Definitivă. Pronunțată în ședința din 3 iunie 1997. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu