DECIZIE nr. 215/1997

Ioan Muraru - președinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Almaleh Tudor împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 19 din 30 ianuarie 1997 *). Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 iunie 1997, în lipsa părților, cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 10 iunie 1997 și, apoi, datorită imposibilității întrunirii completului de judecată, la data de 17 iunie 1997. -------------- Notă

*) Decizia Curții Constituționale nr. 19 din 30 ianuarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 11 iunie 1997.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 31 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Almaleh Tudor în Dosarul nr. 1.232/1995. Prin Decizia nr. 19 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Împotriva Deciziei nr. 19 din 30 ianuarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Almaleh Tudor, sustinand, în esenta, ca posibilitatea pe care art. 330^1 din Codul de procedură civilă o acorda procurorului general de a declara oricând recursul în anulare aduce o atingere grava principiului "securității circuitului civil" și-i creează acestuia o situație privilegiată, incalcandu-se astfel principiul egalității părților, prevăzut în art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Din notele scrise, depuse în susținerea excepției, precum și din Încheierea din 31 octombrie 1996 a Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, rezultă ca Almaleh Tudor a invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Instanța suprema a sesizat Curtea Constituțională cu excepția privind dispozițiile acestui articol, excepție respinsă ca vadit nefondata prin decizia atacată. Prin recurs se invoca pentru prima data neconstituționalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Recursul este neîntemeiat. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională hotărăște "asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor". Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața ei. Soluția contrară nu poate fi primită, deoarece s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în fața instanței judecătorești, părțile sunt în drept sa dezbata excepția, depunând dovezile și probele pe care le cred de cuviință și exercitandu-și astfel drepturile procesuale ce le aparțin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanța însăși este obligată să-și exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate și sa sesizeze prin încheiere Curtea Constituțională. Dacă aceste reguli se referă la condițiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluționează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului. Posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituțională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanța în situația de a se pronunța în legătură cu noi probleme litigioase care nu au fost avute în vedere la judecata în fond. În sensul celor arătate sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 97 din 24 octombrie 1995 și nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 și, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Almaleh Tudor împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 19 din 30 ianuarie 1997. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 1997. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Constantin Burada