DECIZIE nr. 651/1997

Ioan Muraru - președinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Gogaia Florenta, Panaitescu Edmond și Liga Democratica pentru Dreptate din România împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 106 din 7 mai 1997. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 16 decembrie 1997. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Tribunalul Municipiului București - Secția a II-a penală, prin Încheierea din 31 octombrie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.627/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în ceea ce privește atribuțiile Ministerului Public, invocată de Gogaia Florenta și Panaitescu Edmond. Prin Decizia nr. 106 din 7 mai 1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, retinand ca aceasta excepție este irelevanta în funcție de obiectul procesului în cadrul căruia a fost ridicată. Împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 106 din 7 mai 1997, Gogaia Florenta, Panaitescu Edmond și Liga Democratica pentru Dreptate din România au declarat recurs, în termen legal, pentru următoarele motive: - faptele Ministerului Public și ale Ministerului de Interne, ca și ale organelor acestora nu sunt supuse controlului judecătoresc; - organele Ministerului de Interne ar fi declarat ca "inexistente" titlurile de proprietate și contractele de închiriere considerate valabile de către instanțele judecătorești; - organele Ministerului de Interne au trimis în judecata pe Panaitescu Edmond "în temeiul unor probe mincinoase", fără a-i prezenta materialul urmăririi penale și nu au început urmărirea penală legată de unele fapte considerate infracțiuni, ce s-ar fi săvârșit la sediul Secției nr. 17 Poliție, precum și la violarea domiciliului numitului Panaitescu Edmond; - organele Ministerului Public "accepta ca Secția 17 Poliție sa sesizeze instanța de judecată penală". CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine: După cum s-a precizat și în decizia recurată, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul unui proces penal privind infracțiunea de amenințare, prevăzută și pedepsita de art. 193 din Codul penal. Excepția de neconstituționalitate a fost inițial respinsă de către instanța de fond, nefiind pertinenta pentru soluționarea cauzei. Instanța de apel însă admițând recursul formulat de către părți, a sesizat Curtea Constituțională. Prin decizia recurată, Curtea a confirmat punctul de vedere al instanței de fond, deoarece motivul de neconstituționalitate invocat, în sensul că Legea nr. 92/1992 ar fi contrară prevederilor Constituției în ceea ce privește atribuțiile Ministerului Public, nu are nici o incidența asupra soluționării procesului în cadrul căruia s-a ridicat excepția. Prin motivele de recurs formulate se invoca, pe de o parte, unele aspecte ce privesc o alta cauza, referitoare la Panaitescu Edmond și la organele Ministerului de Interne, aspecte evident irelevante în ceea ce privește nu numai procesul din fața instanței judecătorești, ci însăși excepția invocată. Pe de altă parte, critica facuta în sensul că faptele Ministerului Public nu sunt supuse controlului judecătoresc și ca organele acestui minister accepta ca Secția 17 Poliție sa sesizeze direct instanța de judecată, nu au nici o legătură cu soluționarea cauzei penale în cadrul căreia este invocată excepția, întrucât, asa cum s-a reținut și în decizia recurată, părțile vătămate s-au adresat, potrivit legii, direct instanței de judecată, iar participarea procurorului la soluționarea procesului nu este obligatorie. Deci, nici sub raportul urmăririi penale, nici sub cel al judecații, soluționarea de către instanța de judecată a cauzei supuse jurisdicției sale nu implica, în nici un mod, activitatea Ministerului Public. De aceea motivele invocate prin recursul formulat nu sunt de natura sa infirme cele statuate în decizia recurată. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Gogaia Florenta, Panaitescu Edmond și Liga Democratica pentru Dreptate din România împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 106 din 7 mai 1997. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 1997. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Doina Suliman