DECIZIE nr. 438/1997

Ioan Muraru - președinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Popescu Angela Gabriela și Iancu Cristina Maria împotriva Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997*). ----------- Notă

*) Decizia Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 23 octombrie 1997.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 1997 și apoi pentru data de 13 noiembrie 1997 CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 20 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionala a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Popescu Angela Gabriela și Iancu Cristina Maria. Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Împotriva Deciziei nr. 25 din 5 februarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Popescu Angela Gabriela și Popa Cristina Maria, pentru următoarele motive: recursul în anulare este neconstitutional, deoarece admite limitarea accesului la petiție pentru repararea unor nedreptati, cu argumentul ca acestea vor fi soluționate de către legiuitor; "actualmente s-a ajuns la o situație cel puțin bizara: proprietarii, cărora li s-a soluționat cererea de revendicare înainte de modificarea, din anul 1993, a Codului de procedura civilă, rămân proprietari, iar cei care nu au avut aceasta sansa pierd din nou proprietatea, încât instanța nu ar mai fi competența". Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat iar excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă lipsită de obiect, urmare a modificării acestuia prin Legea nr. 17/1997. Camera Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacat, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Primul motiv de recurs, prin care se susține neconstituționalitatea recursului în anulare, deoarece limitează accesul la justiție pentru repararea unor nedreptati, este neîntemeiat și urmează a fi respinsă. Constituționalitatea instituției recursului în anulare a fost analizata și prin raportare la prevederile constituționale referitoare la accesul la justiție, prin Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 octombrie 1996. Cele statuate prin aceasta decizie, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, își mențin valabilitatea, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice practica Curții. Și cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la incidența în timp a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, urmează a fi respins. În legătură cu acest aspect al modificării în timp a unui text legal, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995. Cat privește situația de fapt din dosar, aceasta urmează a fi soluționată de instanța de judecată, Curtea Constituțională pronunțându-se, potrivit art. 29 din Regulamentul sau de organizare și funcționare, numai asupra problemelor de drept.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii

DECIDE: Respinge recursul declarat de Popescu Angela și Iancu Cristina Maria împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 25 din 5 februarie 1997. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 1997. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu