DECIZIE nr. 224/2001

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. d) și ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hegemons" - S.A. din București în Dosarul nr. 7.615/1999 al Tribunalului București - Secția comercială. La apelul nominal este prezent autorul excepției, reprezentat de consilier juridic Lucian Bagiu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia pentru considerentele expuse în notele scrise depuse în dosarul instanței de judecată. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât apreciază ca dispozițiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituție pretins a fi incalcate. Se considera însă ca judecătorul-sindic nu realizează activitate de judecată și, în consecința, nu are competența de a sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 24 ianuarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 7.615/1999, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. d) și ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hegemons" - S.A. din București. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 10 lit. d) și ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, "ating existenta drepturilor debitorului de a-și conduce activitatea, fiind astfel în contradictie cu textele de principiu ale art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) și art. 135 alin. (6) din Constituție". Astfel se apreciază ca textele criticate contravin art. 49 din Constituție, deoarece ridicarea drepturilor debitorului de a-și conduce activitatea "nu se face în situațiile limitative prevăzute de art. 49 alin. (1)". În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 134 alin. (2) lit. a) se susține ca prin art. 10 lit. d) și art. 79 din lege "nu se mai asigura libertatea comerțului, întrucât libertatea comerțului presupune tocmai posibilitatea ca debitorul să-și conducă activitatea asa cum crede de cuviință, cu respectarea legilor în vigoare" și în felul acesta se "creează cadrul favorabil de manifestare a posibilităților de violare a proprietății private", ceea ce este contrar prevederilor art. 135 alin. (6) din Constituție. Tribunalul București - Secția comercială, exprimandusi opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât "susținerile debitoarei nu-și găsesc reflectarea în textele legii". Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esenta, se arata ca textele criticate din Legea nr. 64/1995, republicată, prevăd ridicarea dreptului debitorului de a-și mai administra bunurile din avere și de a dispune de ele numai dacă acesta "nu și-a declarat intenția de reorganizare" sau "în lipsa unui plan de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic", situații care dovedesc imposibilitatea redresarii activității întreprinderii respective. Se mai arata ca atât desesizarea debitorului, cat și celelalte măsuri instituite prin art. 80-99 din legea criticata nu aduc atingere dreptului de proprietate al debitorului, ci constituie doar mijloace pentru a se evita fraudarea creditorilor. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și ale părții prezente la dezbateri, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. I. În legătură cu legalitatea sesizării de către judecătorul-sindic, prin Decizia nr. 189 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001, Curtea Constituțională a statuat ca, în temeiul atribuțiilor ce îi revin potrivit art. 5 alin. (1), art. 6 și art. 10 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, dispoziții coroborate cu cele ale art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, judecătorul-sindic "spune dreptul" și hotărârile sale sunt cu putere de executare silită, având atât "jurisdictio", cat și "imperium". Ca atare, rezultă ca judecătorul-sindic realizează activitate de judecată ca judecător unic și, în consecința, poate sesiza Curtea Constituțională cu excepții de neconstituționalitate. II. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 lit. d) și ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au următorul cuprins: - Art. 10 lit. d): "Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [

] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-și mai conduce activitatea."; - Art. 79: "(1) În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecătorul-sindic în condițiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerț și industrie teritorială poate adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-și conduce activitatea.

(2) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 10 zile, o astfel de cerere, într-o ședința la care vor fi citați debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor și camera de comerț și industrie teritorială. Cererea va putea fi admisă numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rațional de activitate.

(3) Dacă cererea este admisă, judecătorul-sindic va dispune și aplicarea de îndată a dispozițiilor prezentei secțiuni."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) și ale art. 135 alin. (6), texte care au următorul conținut: - Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă." Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă. Prevederile de lege criticate nu numai că nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, ci, dimpotriva, sunt conforme cu litera și cu spiritul acestora, ele având ca finalitate ridicarea dreptului de a-și conduce activitatea pentru debitorul față de care s-a declansat procedura de reorganizare și faliment și care suferă pierderi continue din averea sa ori se afla în situația în care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan rațional de activitate. În contextul procedurii speciale de executare silită, instituită prin Legea nr. 64/1995, republicată, sunt reglementate tocmai acele condiții în care creditorii să poată fi plătiți, iar prin aceasta să fie asigurate buna funcționare a creditului și respectarea obligațiilor contractuale, esențiale desfășurării comerțului și concurentei loiale. Referitor la invocarea încălcării art. 49 din Constituție, Curtea constata ca textul nu are legătură cu cauza, întrucât dreptul comerciantului de a-și conduce activitatea nu este unul dintre drepturile și libertățile fundamentale prevăzute în titlul II din Constituție, la care se referă art. 49. De altfel, ridicarea dreptului debitorului de a-și conduce activitatea poate interveni, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 79 din lege, numai după declanșarea procedurii complexe prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, în caz de încetare de plati timp de cel puțin 30 de zile, deci de insolventa comercială, situație în care debitorul și-a încălcat obligația de a-și plati datoriile pe care le are față de creditori, conform obligațiilor contractuale asumate. În aceste condiții ridicarea dreptului debitorului aflat în încetare de plati de a-și conduce activitatea comercială pronunțată de către judecătorul-sindic în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) și ale art. 79 din lege este consecința deschiderii procedurii falimentului, reglementată de cap. III secțiunea a 6-a din Legea nr. 64/1995, republicată, aplicabilă când nu mai exista posibilitatea reorganizării activității debitorului. Aceasta procedura extrema presupune, de asemenea, indisponibilizarea bunurilor din averea debitorului, tocmai în vederea garantarii posibilității de plată a creanțelor creditorilor. Dispozițiile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, potrivit cărora debitorul aflat în încetare de plati pierde dreptul de a-și conduce activitatea comercială, nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, care stabilesc obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Aceasta deoarece măsura ridicării dreptului debitorului de a-și conduce activitatea, prin finalitatea ei, răspunde în realitate cerinței asigurării unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producție, vizând deci pe toți agenții economici, inclusiv debitorul și creditorii, precum și funcționarea creditului. De asemenea, Curtea retine ca prevederile art. 10 lit. d) și ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu încalcă nici dispozițiile art. 135 alin. (6) din Constituție, care declara "în condițiile legii" inviolabilitatea proprietății private. De altfel, dispozițiile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, au mai format obiectul controlului de constituționalitate, Curtea stabilind ca acestea sunt constituționale (spre exemplu prin Decizia nr. 45 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001). Soluția pronunțată își menține valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenței Curții. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. d) și ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hegemons" - S.A. din București în Dosarul nr. 7.615/1999 al Tribunalului București - Secția comercială. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu