DECIZIE nr. 137/2002

DECIZIE nr. 137 din 23 aprilie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată

Intrare în vigoare 17 iunie 2002

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Gabriela Ghita - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, excepție ridicată de Fundația "Europa Ecor" U.S. București în Dosarul nr. 1.380/2001 al Curții Supreme de Justiție Secția de contencios administrativ într-o cauza privind anularea unui act administrativ. La apelul nominal răspunde Ecaterina Rădulescu-Antal, consilier juridic pentru Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare, lipsind celelalte părți, față de care, procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Consiliului Național de Evaluare Academica și Acreditare arata ca este întru totul de acord cu punctele de vedere exprimate de președintele Camerei Deputaților și de Guvern și solicita respingerea, ca nefondata, a excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public considera că nu exista impediment legal în ceea ce privește formularea de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare a unui raport propriu, pe baza rapoartelor comisiilor din subordine sau a constatărilor proprii, în care să se facă evaluarea unei instituții de învățământ superior. Susținerea autorului excepției de neconstituționalitate ca prin întocmirea acestui raport ar fi incalcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și cele ale art. 1 pct. 1 din Convenția privind lupta împotriva discriminarii în domeniul învățământului este neîntemeiată, deoarece textul criticat nu aduce nici o vătămare drepturilor consacrate prin aceste dispoziții. Solicita respingerea excepției ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 30 ianuarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 1.380/2001, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, excepție ridicată de Fundația "Europa Ecor" U.S. București. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, dispunând și elaborarea de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare a unui raport propriu, creează posibilitatea ca acest consiliu sa respingă cererea de autorizare pentru funcționare, indiferent de rapoartele întocmite de comisiile de evaluare pe baza analizei rapoartelor de autoevaluare, a verificării îndeplinirii standardelor corespunzătoare criteriilor generale prevăzute de lege și a vizitelor la instituția solicitanta, "fapt ce duce la încălcarea textului art. 16 alin. (1) din Constituție". Autorul excepției considera ca prin introducerea în textul de lege criticat a sintagmei "elaborează propriul sau raport" s-a deschis calea spre abuzuri și corupție, respectiv "s-a creat discriminarea - limitarea învățământului particular în favoarea învățământului de stat de către C.N.E.A.A.". Invoca și încălcarea prevederilor art. 1 pct. 1 din Convenția privind lupta împotriva discriminarii în domeniul învățământului. Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile legale criticate "nu sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care prevăd egalitatea în drepturi a cetățenilor, persoane fizice și care nu se referă la persoane juridice, cum este cazul reclamantei recurente". Se mai arata ca procedura prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, "este aplicabilă tuturor persoanelor juridice care solicită autorizarea provizorie pentru a funcționa ca instituții de învățământ superior, nefiind o discriminare în acest sens". Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Președintele Camerei Deputaților considera ca principiul egalității în fața legii, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituția României, trebuie interpretat în sensul că acest principiu se referă exclusiv la egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu și la "raporturile dintre cetățeni și persoane juridice ori la raporturile dintre persoane juridice", asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în deciziile sale, printre care și Decizia nr. 286 din 30 octombrie 2001. Mai arata ca "sintagma <<și a constatărilor proprii>> nu conduce la crearea unei discriminări între instituțiile de învățământ superior, de stat sau particulare", ci, dimpotriva, aceasta "constituie o garanție a unei corecte proceduri de autorizare pentru funcționarea provizorie a instituțiilor de învățământ superior". În final, se apreciază ca dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, sunt constituționale. Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată nu este intemeiata, întrucât dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, nu încalcă nici un drept al cetățeanului. Mai arata ca "procedura autorizării de funcționare provizorie, instituită pentru instituțiile de învățământ superior, ocrotește dreptul la învățătura al tinerilor și le asigura sanse egale, atât celor care urmează o formă de învățământ superior de stat, cat și celor de la învățământul particular". Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și cel al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999, dispoziții care au următorul conținut: "Procedura de autorizare pentru funcționarea provizorie cuprinde următoarele operațiuni: [

]

c) Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare elaborează propriul sau raport, pe baza rapoartelor de evaluare ale comisiilor din subordine și a constatărilor proprii, în care propune acordarea sau, după caz, neacordarea autorizației de funcționare provizorie pentru fiecare facultate, colegiu sau specializare în parte; raportul Consiliului Național de Evaluare Academica și Acreditare se transmite Ministerului Educației Naționale și instituției solicitante;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile legale criticate instituie o discriminare între instituțiile de învățământ particulare și cele de stat, incalcand astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", precum și reglementările cuprinse în art. 1 pct. 1 din Convenția privind lupta împotriva discriminarii în domeniul învățământului, adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știința și Cultura la 14 decembrie 1960, ratificată de România prin Decretul nr. 149/1964, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 20 aprilie 1964, reglementări conform cărora: "În sensul prezentei Convenții, termenul de <<discriminare>> cuprinde orice distincție, excludere, limitare sau preferinta care, intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naționala sau socială, situație economică sau naștere, are drept obiect sau rezultat suprimarea sau alterarea egalității de tratament în ceea ce privește învățământul și mai ales:

a) înlăturarea unor persoane sau a unui grup de la accesul la diverse tipuri sau grade de învățământ;

b) limitarea la un nivel inferior a educației unei persoane sau a unui grup;

c) sub rezerva celor stabilite în articolul 2 al prezentei Convenții instituirea sau menținerea unor sisteme sau instituții de învățământ separate pentru persoane sau grupuri; sau

d) plasarea unei persoane sau a unui grup într-o situație incompatibilă cu demnitatea umană."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele: Dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție consacra principiul egalității cetățenilor în fața legilor, nu și a persoanelor juridice, instituțiilor și a autorităților publice. Reglementările Convenției privind lupta împotriva discriminarii în domeniul învățământului nu se referă la autorizarea funcționarii sau la acreditarea diferitelor instituții de învățământ, ci la dreptul egal de acces la toate formele și tipurile de învățământ al tuturor persoanelor și grupurilor de persoane. Din conținutul art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993, republicată, nu rezultă nici un privilegiu și nici o discriminare a nici uneia dintre instituțiile de învățământ superior, procedura de autorizare pentru funcționarea provizorie fiind deopotrivă aplicabilă pentru toate instituțiile, indiferent dacă sunt de stat sau particulare. Pentru a face propuneri către Ministerul Educației și Cercetării, în vederea elaborării proiectului hotărârii de Guvern de autorizare a funcționarii, Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare poate să întocmească un raport propriu pe baza rapoartelor comisiilor din subordine sau a propriilor constatări, fără ca prin aceasta să fie lezat vreun drept prevăzut de Constituția României sau de Convenția privind lupta împotriva discriminarii în domeniul învățământului, adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știința și Cultura și ratificată de România. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, republicată, excepție ridicată de Fundația "Europa Ecor" U.S. București în Dosarul nr. 1.380/2001 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2002. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu ──────────────────────

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 17 iunie 2002