DECIZIE nr. 36/2002

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arsenal" - S.A. - filiala a Companiei Naționale "Romarm" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.612/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata în Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2000, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibila, în temeiul art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 20 septembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.611/2001, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arsenal" - S.A. - filiala a Companiei Naționale "Romarm" - S.A. din București. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale menționate, prin care s-au instituit asistenți judiciari cu competența de a judeca în prima instanța, împreună cu un judecător, cauzele privind conflictele și litigiile de muncă, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 și 125 din Constituție, din care rezultă ca numai judecătorului i se atribuie competența de a judeca și de a impune executarea silită a hotărârilor. Prin instituirea asistentilor judiciari, în calitate de membri cu vot deliberativ în completul de judecată, se nesocoteste principiul independentei judecătorilor, deoarece asistenții judiciari - unul reprezentând sindicatele, celălalt reprezentând asociațiile patronale - au anumite interese în judecarea cauzelor și nu pot fi, în consecința, independenți și impartiali. Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este nefondata, deoarece asistenții judiciari sunt funcționari publici, iar "conform dispozițiilor art. 123-125 din Constituție, puterea judecătorească este exercitată numai de către judecători numiți în aceasta funcție de Președintele României". Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1^1, 1^2 și 1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, modificată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, este neîntemeiată. În acest sens se arata ca "din dispozițiile art. 125 din Constituție, rezultă ca legiuitorul este cel care stabilește modul de organizare a instanțelor judecătorești, competența și procedura de judecată. Astfel, dispozițiile art. 17 alin. 1^2 și alin. 1^3 din Legea nr. 92/1992 reprezintă tocmai o aplicare a textului constituțional menționat". Se mai arata, de asemenea, ca prevederile legale criticate sunt în concordanta și cu art. 51 din Constituția României. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, precum și art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit formulării autorului excepției, îl constituie dispozițiile art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziții au fost introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanța aprobată și modificată prin Legea nr. 118/2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001). Dispozițiile art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, au următorul conținut: "Cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judeca în prima instanța, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, dintre care unul reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului. Asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă de 4 ani de către

ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a), c), d), e) și alin. 2. Asistenții judiciari depun jurământ în condițiile art. 48, care se aplică în mod corespunzător. Condițiile și procedura de propunere a candidaților pentru a fi numiți asistenți judiciari, de către Consiliul Economic și Social, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului." Autorul excepției de neconstituționalitate a susținut ca dispoziții legale menționate contravin următoarelor prevederi din Constituție: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate."; - Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."; - Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."; - Art. 124 alin. (1): "Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii."; - Art. 125 alin. (1) și (3): "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. [

]

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege."

În raport cu susținerile formulate în motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea constata ca, deși se referă la art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, autorul excepției critica numai dispoziția cuprinsă în art. 17 alin. 1^1 din lege, conform căruia în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă, judecate în prima instanța, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată. În consecința, obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curte în cauza de fața îl constituie art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare. Examinând susținerile autorului excepției, Curtea constata ca asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, s-a pronunțat prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002. Cu acel prilej Curtea Constituțională a constatat ca prevederile art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare, sunt neconstituționale, contravenind dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 51, art. 123-125 din Constituția României. Având în vedere ca la data sesizării Curții Constituționale Decizia nr. 322/2001 nu era publicată în Monitorul Oficial al României, ținând seama și de dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", excepția de neconstituționalitate examinata în cauza de fața urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila. Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arsenal" - S.A. - filiala a Companiei Naționale "Romarm" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.612/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2002. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Florentina Geangu