DECIZIE nr. 590/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liviu Turdean, Mircea Turdean, Petru Pântea și Leonora Vidrean în Dosarul nr. 17.522/299/2005 (nr. vechi 17.253/2005) al Judecătoriei Sectorului 1 București. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției și pentru partea Societatea Comercială "Farmec" - S.A. Cluj, apărătorul ales, domnul Ioan F. Pop, iar pentru partea Nicolae Cristinel Olăneanu, domnul avocat Adrian Teodorescu, ambii cu delegații la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul ales al autorilor excepției și al părții Societatea Comercială "Farmec" - S.A. Cluj pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în principiu, aceleași aspecte punctate în notele scrise. Apărătorul părții, Nicolae Cristinel Olăneanu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care depune și concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 15 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 17.522/299/2005 (nr. vechi 17.253/2005), Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liviu Turdean, Mircea Turdean, Petru Pântea și Leonora Vidrean în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 30 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece lasă la îndemâna exclusivă a procurorului posibilitatea de alegere a competenței teritoriale printr-o ordine de preferință "în cascadă" și generală, și nu printr-o ordine cronologică eficientă, așa cum se prevede în art. 30 alin. 1 lit. a)-d) din același cod. Neconstituționalitatea textului este cu atât mai evidentă cu cât stabilirea competenței teritoriale de către procuror nu poate fi cenzurată de instanță și, de asemenea, nu poate fi contestată de celelalte părți implicate în cauză. Judecătoria Sectorului 1 București nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece posibilitatea organelor de cercetare penală de a alege sesizarea uneia din instanțele prevăzute la alin. 1 din art. 30 din Codul de procedură penală nu este de natură să aducă atingere niciunui principiu constituțional. Locurile enumerate în art. 30 alin. 1 din cod au o valoare egală în determinarea competenței, iar enumerarea lor indică numai ordinea de preferință pentru situațiile în care au fost sesizate mai multe organe simultan. Textul legal criticat nu încalcă principiul egalității armelor, deoarece pluralitatea instanțelor teritorial competente constituie o garanție că pornirea procesului penal nu va suferi întârzieri, iar accesul liber la justiție este pe deplin asigurat, întrucât părțile beneficiază în fața fiecărei instanțe de toate garanțiile procesuale prevăzute în Codul de procedură penală. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu conțin norme contrare dreptului părților interesate de a se adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime și nici dreptului acestora la un proces echitabil. Astfel, stabilirea prin dispozițiile legale indicate a competenței organelor judiciare nu impietează asupra modului de desfășurare a procesului penal și este în deplină concordanță cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Totodată, dreptul la un proces echitabil nu este afectat de modul de determinare a organului judiciar competent, deoarece părțile pot beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 30 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Competența pentru infracțiunile săvârșite în țară, care au următorul conținut: "Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sau de către parchetele de pe lângă curțile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori județean, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. 1 îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal." Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3), precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute prin lege. Modul de determinare a competenței prevăzut de art. 30 alin. 3 din Codul de procedură penală nu încalcă nici liberul acces la justiție și nici dreptul la un proces echitabil, așa cum fără temei se susține în motivarea excepției, dat fiind că instanța de judecată căreia i se va stabili competența pe baza textului criticat, realizează justiția, în sensul prevăzut de art. 126 alin. (1) din Constituție, iar desfășurarea procesului este supusă normelor și principiilor prevăzute de Legea fundamentală și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liviu Turdean, Mircea Turdean, Petru Pântea și Leonora Vidrean în Dosarul nr. 17.522/299/2005 (nr. vechi 17.253/2005) al Judecătoriei Sectorului 1 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru