HOTĂRÂRE nr. 1876 din 22 decembrie 2005
HOTĂRÂRE nr. 1.876 din 22 decembrie 2005 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibrații
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Intră rapid în contul tău InfoDosar pentru dosare urmărite, notificări și activitate recentă.
Urmărește inteligent dosarul din instanță.
Primești notificări la fiecare modificare.
Din anul 2015, zi de zi!
DECIZIE nr. 668 din 15 decembrie 2005 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) și (2) și art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Ion Tiucă - procuror Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (2), ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Consiliul Județean Sălaj în Dosarul nr. 1.054/2005 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă. La apelul nominal se prezintă partea Petru Anghele, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond. Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (2) și ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992, invocând totodată jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 16 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.054/2005, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (2), ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Consiliul Județean Sălaj într-o cauză având ca obiect o acțiune în pretenții. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (1), art. 126 alin. (5) teza a doua și art. 146 lit. d) din Constituție. În acest sens arată că, potrivit art. 126 alin. (1) și art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, justiția se înfăptuiește prin instanțe judecătorești alcătuite din judecători, fiind exclusă participarea altor persoane care nu au această calitate, indiferent că, în cadrul deliberării, votul respectivelor persoane este deliberativ sau consultativ. De la această regulă de principiu Constituția stabilește, prin art. 126 alin. (5) teza a doua, o singură excepție, care consacră posibilitatea persoanelor din afara magistraturii de a participa la înfăptuirea justiției, și anume în cadrul instanțelor specializate, înființate prin lege organică. Art. 58 alin. (1) și (2) și art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituționale întrucât creează posibilitatea ca asistenții judiciari - persoane din afara magistraturii - să participe la înfăptuirea justiției nu numai în cazul de excepție anterior menționat, ci și în cadrul instanțelor de drept comun. De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora instanța de judecată poate respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, în cazul în care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, aduc atingere prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție, deoarece Curtea Constituțională are competența exclusivă de a soluționa excepțiile de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată. Tribunalul Sălaj - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece soluționarea cauzelor este exclusiv în competența judecătorilor, iar asistenții judiciari au doar rol consultativ. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (2) și ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 este neîntemeiată, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 este inadmisibilă. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 58 alin. (1) și (2), ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Curtea constată că, ulterior datei la care a fost sesizată, art. 130 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost modificat prin art. I pct. 84 din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, fără ca soluția legislativă cuprinsă în alin. (4) al art. 130 să fie preluată. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 a rămas fără obiect și, ca urmare, Curtea urmează să o respingă ca devenită inadmisibilă. Curtea mai constată că în urma republicării Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, art. 58 alin. (1) și (2) din acest act normativ a fost renumerotat devenind art. 55 alin. (1) și (2). Așa fiind, Curtea urmează ca prin prezenta decizie să se pronunțe asupra constituționalității art. 55 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, și a art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Textele de lege criticate au următorul conținut: - Art. 55 din Legea nr. 304/2004, republicată: "(1) Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
(2) Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.";
- Art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. [
]" Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 124 alin. (3), privitor la independența judecătorilor, art. 126 alin. (1), referitor la realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, art. 126 alin. (5) teza a doua, referitor la înființarea prin lege organică de instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii, și art. 146 lit. d), referitor la competența Curții Constituționale. Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele: I. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Din conținutul textelor de lege criticate rezultă cu claritate că soluționarea cauzelor deduse judecății este hotărâtă de judecători, iar asistenții judiciari nu au decât un rol consultativ, util judecății în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părților în litigiu. Prezența la judecată a asistenților judiciari, fără vot deliberativ, constituie o problemă de procedură, reglementată prin lege, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, fără ca prin textele legale menționate să se încalce prevederile art. 124 alin. (3), ale art. 126 alin. (1) și ale art. 126 alin. (5) teza a doua din Constituție. II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că acestea sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii. Așa fiind, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 146 lit. d) din Constituție. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Consiliul Județean Sălaj în Dosarul nr. 1.054/2005 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) și (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 29 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de același autor în același dosar. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ___________
HOTĂRÂRE nr. 1.876 din 22 decembrie 2005 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibrații
DECIZIE nr. 661 din 8 decembrie 2005 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
HOTĂRÂRE nr. 1.850 din 22 decembrie 2005 privind stabilirea uniformei personalului militar din Jandarmeria Română, a însemnelor distinctive, a formei și conținutului insignei și ale documentelor de legitimare a acestuia, precum și a siglei Jandarmeriei Române
Acest site folosește cookie-uri. Detalii