DECIZIE nr. 865/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 4^1 și alin. 4^2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Almășan în Dosarul nr. 733/221/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 441 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, când a fost respinsă excepția ce viza dispozițiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, prevederi care se regăsesc, ca soluție legislativă, în cele criticate în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 30 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 733/221/2006, Tribunalul Hunedoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 209 alin. 4^1 și alin. 4^2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Almășan în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la România ca stat de drept și la obligativitatea respectării Constituției și legilor, art. 11 alin. (2) referitoare la apartenența la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, art. 15 alin. (1) referitoare la consacrarea prin Constituție și legi a drepturilor și libertăților de care beneficiază cetățenii, precum și la obligațiile colaterale, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public, art. 132 referitoare la statutul procurorilor, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, consideră că în cadrul Ministerului Public unde repartizarea dosarelor pe calculator nu operează, textul legal criticat permite o injoncțiune a principiului controlului ierarhic, deoarece procurorul superior poate în mod discreționar să preia dosare. O astfel de competență are valențele unui control administrativ, care presupune substituirea organului ierarhic superior organului ierarhic inferior prin emiterea unui act propriu. Or, așa fiind, prin reglementarea legală criticată textul capătă semnificația unei subordonări ierarhice depășind cu mult sfera controlului ierarhic. De asemenea, textul instituie o diferență de tratament între cetățeni pe considerente arbitrare, care permite ca o persoană să se bucure de "atenția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar vecinul său să-și caute dreptatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară". În plus, este afectat și dreptul la un proces echitabil. În motivarea sa, autorul excepției a făcut trimitere și la alte texte legale care nu constituie obiectul prezentei excepții și nu a arătat în concret în ce constă contrarietatea prevederilor art. 209 alin. 4^1 și alin. 4^2 din Codul de procedură penală cu celelalte dispoziții constituționale invocate. Tribunalul Hunedoara - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispozițiile legale criticate nu se aduce atingere ordinii constituționale, ci, dimpotrivă, se creează un cadru legal prin care se permite preluarea de către procurorul ierarhic a anumitor cauze, pe baza unor criterii clare și obiective, tocmai în scopul asigurării unei bune înfăptuiri a urmăririi penale. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin posibilitatea procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare s-a urmărit evitarea unor împrejurări ce ar fi putut îngreuna desfășurarea normală a urmăririi penale. De asemenea, dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei, nefiind instituit vreun criteriu pe considerente arbitrare. Nu se aduce atingere nici ordinii constituționale, întrucât procurorul ierarhic superior preia anumite cauze pe baza unor criterii clare și obiective. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu conțin norme contrare principiului egalității în drepturi, aplicându-se tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii și fără discriminări arbitrare. Nu este înfrânt nici dreptul la un proces echitabil, părțile putând beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanță independentă și imparțială, stabilită de lege și într-un termen rezonabil. Art. 209 alin. 4^1 și alin. 4^2 din Codul de procedură penală stabilește situațiile în care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua efectuarea urmăririi penale în cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare și întinderea competențelor în aceste situații. Or, aceasta nu este de natură a afecta dispozițiile art. 131 și 132 din Constituție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 209 alin. 4^1 și alin. 4^2 din Codul de procedură penală referitoare la Competența procurorului în faza urmăririi penale, introduse prin art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60 din 6 septembrie 2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, care au următorul conținut: "Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior, când:

a) imparțialitatea procurorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților;

b) una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenții judiciari ori grefierii instanței;

c) există pericolul de tulburare a ordinii publice;

d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexității cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

În cauzele preluate în condițiile prevăzute la alin. 4^1, procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot infirma actele și măsurile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, dacă sunt contrare legii, și pot îndeplini oricare dintre atribuțiile acestora." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor legale criticate, procurorul din cadrul parchetelor ierarhic superioare poate prelua, în anumite situații determinate, cauze de competența procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare. De asemenea, poate infirma actele și măsurile dispuse de cei din urmă, dacă sunt contrare legii, și poate îndeplini oricare dintre atribuțiile acestora. După cum se poate observa, textul legal criticat nu numai că nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 131 și 132 din Constituție, dar le și garantează. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituția României, "procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic". Dintre aceste trei principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparțialității, aplicabil și judecătorilor prin natura activității de jurisdicție exercitate de aceștia, decurge din apartenența procurorilor la autoritatea judecătorească și din rolul Ministerului Public, stabilit prin art. 131 alin. (1) din Constituție, de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societății. Principiul legalității este, în sensul atribuit de Legea fundamentală, specific activității procurorilor, care, în virtutea acestuia, au obligația de a-și îndeplini atribuțiile numai în conformitate cu dispozițiile legii, fără posibilitatea de a acționa întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor măsuri, fie în alegerea procedurilor. Ca o garanție a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituția a consacrat și principiul unității de acțiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic. Așa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituție, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor și lucrărilor de către însuși procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispoziția legală ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu contravine art. 131 alin. (1) din Constituție și nici unei alte norme consacrate prin Legea fundamentală, ci constituie o regulă de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție. Prevederile legale criticate nu aduc atingere temeiului constituțional invocat, ci, dimpotrivă, dezvoltă principiul controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodată o garanție a respectării dispozițiilor constituționale. De asemenea, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, legiuitorul instituind criterii obiective, clare și precise cu privire la incidența textului. Acestea au, de asemenea, menirea de a garanta dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât stabilesc o procedură specială în situațiile în care urmărirea penală ar fi îngreunată, când planează suspiciuni asupra imparțialității procurorului desemnat, când există relații de rudenie până la gradul patru inclusiv între anumite persoane ce servesc din punct de vedere decizional sau administrativ la înfăptuirea justiției ori când există pericolul de tulburare a ordinii publice. Curtea mai constată că celelalte dispoziții constituționale invocate nu au incidență în cauză și, de altfel, autorul excepției nu a motivat în ce constă contrarietatea textului criticat cu acestea. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 4^1 și alin. 4^2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Almășan în Dosarul nr. 733/221/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru