DECIZIE nr. 715/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Bratu Maria - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena-Iuliana Șerban în Dosarul nr. 15.875/1/2003 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. La apelul nominal răspunde avocata Ioana Ionescu pentru partea Aurica Caramete, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dispozițiile legale criticate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 17 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 15.875/1/2003, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena-Iuliana Șerban într-o cauză având ca obiect "revendicare". În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât prin efectul său retroactiv "a schimbat trăsăturile definitorii ale principiului bunei-credințe și în special limitele de aplicare a acestuia." Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază excepția ca neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materie. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conținut: "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință." Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 11 alin. (2) privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului. Este invocată, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul persoanei la judecarea unui proces în mod echitabil și într-un termen rezonabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 185 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 24 iulie 2003, Decizia nr. 826 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, și Decizia nr. 235 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constituționale. În considerentele acestor decizii, Curtea a reținut că prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aplicând principiul ocrotirii bunei-credințe și pe cel al aparenței în drept, nu consacră o soluție novatoare și, prin urmare, nu pot fi socotite retroactive. De altfel, textul de lege consacră un principiu din dreptul civil, și anume sancționarea cu nulitate absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, cu excepția acelora încheiate de dobânditorii de bună-credință. Curtea a constatat, de asemenea, că ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credință a fost determinată de rațiuni care vizează și asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor civile. Atât soluțiile, cât și considerentele acestor decizii sunt valabile și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena-Iuliana Șerban în Dosarul nr. 15.875/1/2003 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu