DECIZIE nr. 885/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 și art. 184 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vladimir Cohn în Dosarul nr. 4.849/86/2006 (1.218/P/2006) al Tribunalului Suceava - Secția penală. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curții că partea Societatea Comercială "Ambro" - S.A. din Suceava a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 26 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.849/86/2006 (1.218/P/2006), Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 și art. 184 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vladimir Cohn în dosarul menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât "aducerea învinuitului sau inculpatului cu mandat de aducere reprezintă un atac la demnitatea și personalitatea acestora, și o presiune din partea autorităților judiciare, făcută în scopul obținerii de declarații". De asemenea, "constrângerea învinuitului sau inculpatului prin punerea în executare a mandatului de aducere reprezintă o intervenție de tip represiv care implică o încălcare a libertății umane, ca stare naturală, care nu poate fi supusă unor restricții decât în cazul luării măsurilor preventive prevăzute de art. 23 din Constituție". În concluzie, în opinia autorului excepției, "mandatul de aducere presupune o îngrădire a libertății individuale și este echivalentul unei rețineri. Este un act procedural prin care se aduc restrângeri exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale prevăzute de art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (1), precum și principiilor fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (3) din Constituția României, un act care nu este necesar într-o societate democratică, neimpunându-se pentru desfășurarea normală a instrucției penale, din moment ce dreptul la tăcere este garantat prin incidența art. 6 din Convenție." Tribunalul Suceava - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că citarea inculpatului cu mandat de aducere, conform dispozițiilor art. 183 și art. 184 din Codul de procedură penală, nu-i încalcă acestuia dreptul la tăcere, legiuitorul având competența exclusivă de a stabili regulile de procedură, precum și modalitățile de aplicare a acestora. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin principiilor statului de drept, nu încalcă liberul acces la justiție și nu îngrădesc libertatea individuală. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate, instituind unele reguli procedurale privind mandatul de aducere și executarea acestuia, se circumscriu scopului și regulilor de bază ale procesului penal. Garanțiile care condiționează dreptul la un proces echitabil sunt respectate, deoarece, potrivit art. 183 și art. 184 din Codul de procedură penală, persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispoziția organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă a acestora, iar persoana adusă cu mandat de aducere este ascultată de îndată de către organul judiciar, fiind respectate astfel garanțiile care condiționează dreptul la un proces echitabil. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 183 și art. 184 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 183: "O persoană poate fi adusă în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispozițiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezența ei este necesară. Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citație, dacă organul de urmărire penală sau instanța constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură. Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 și 2, nu pot rămâne la dispoziția organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă a acestora. Persoana adusă cu mandat de aducere este ascultată de îndată de către organul judiciar."; - Art. 184: "Mandatul de aducere se execută prin organele poliției, jandarmeriei sau poliției comunitare. Dacă persoana arătată în mandatul de aducere nu poate fi adusă din motive de boală, cel însărcinat cu executarea mandatului constată aceasta printr-un proces-verbal, care se înaintează de îndată organului de urmărire penală ori instanței de judecată. Dispozițiile alin. 2 se aplică și în cazul în care persoana arătată în mandat, cu excepția învinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusă din orice altă cauză. Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de aducere nu găsește persoana prevăzută în mandat la adresa indicată, face cercetări și dacă acestea au rămas fără rezultat, încheie un proces-verbal care va cuprinde mențiuni despre cercetările făcute. Dacă învinuitul sau inculpatul refuză să se supună mandatului sau încearcă să fugă, va fi constrâns la aceasta. Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unității militare sau prin comandantul garnizoanei." În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (1) și (13) privind inviolabilitatea libertății individuale, respectiv potrivit cărora sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală. Se invocă, de asemenea, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Curtea reține că regulile procedurale instituite prin dispozițiile art. 183 și art. 184 din Codul de procedură penală sunt menite să asigure buna desfășurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de absența sau refuzul persoanelor a căror ascultare sau prezență este apreciată ca fiind necesară de către instanța de judecată. Prin dispozițiile criticate nu se încalcă libertatea individuală, întrucât instituția mandatului de aducere nu este echivalentă cu cea a sancțiunilor privative de libertate, astfel cum, în mod eronat, apreciază autorul excepției. De altfel, potrivit art. 53 din Constituție, exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns pentru desfășurarea instrucției penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a se prezenta în fața instanței de judecată, atunci când aceasta din urmă apreciază că se impune acest lucru, nu aduce nici o atingere principiilor statului de drept. Nu este încălcat, prin aceleași dispoziții legale, nici dreptul la un proces echitabil câtă vreme, potrivit chiar dispozițiilor cuprinse în textele de lege criticate, "persoanele aduse cu mandat, [

], nu pot rămâne la dispoziția organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă a acestora." De asemenea, nu se aduce atingere dreptului acuzatului de a păstra tăcerea și de a nu contribui la propria incriminare, întrucât acesta nu este constrâns în nici un fel să facă vreo declarație în acest sens. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 183 și art. 184 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vladimir Cohn în Dosarul nr. 4.849/86/2006 (1.218/P/2006) al Tribunalului Suceava - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta