DECIZIE nr. 598/2007

DECIZIE nr. 598 din 19 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 din Codul penal

Intrare în vigoare 22 august 2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Marinela Mincă - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal, excepție invocată de Ilinca Gherasim în Dosarul nr. 3.398/204/2006 al Tribunalului Prahova - Secția penală. La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, precum și partea Constantin Neagu. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Având cuvântul, autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând că prevederile art. 220 din Codul penal contravin protecției constituționale a dreptului de proprietate privată. Solicită modificarea textului de lege criticat, în sensul introducerii sintagmei "imobil aflat în proprietatea altuia", față de actuala formularea a textului de lege, "imobil aflat în posesia altuia". Partea Constantin Neagu solicită respingerea excepției, invocând aspecte de fapt ce țin de fondul cauzei deduse soluționării instanței de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.398/204/2006, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 din Codul penal. Excepția a fost invocată de Ilinca Gherasim într-o cauză având ca obiect acțiunea penală privind săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății, deoarece "are un caracter echivoc în privința condiției posesiei", neprecizând durata acesteia. De asemenea, se apreciază că prevederea legală este eliptică, în sensul că nu menționează dreptul de proprietate, ce include posesia ca stare de fapt. Tribunalul Prahova - Secția penală apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că incriminarea tulburării de posesie este realizată de către legiuitor în scopul apărării prin mijloace de drept penal a dreptului de proprietate privată, astfel încât textul de lege criticat constituie o concretizare a dispozițiilor constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății private. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu încalcă dreptul de proprietate, ci reprezintă unul dintre mijloacele de drept penal prin care este apărat dreptul de proprietate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părților prezente, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 220 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârșește prin violență sau amenințare ori prin desființarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârșește de două sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală." Autorul excepției susține că textul legal criticat încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 41 alin. (2) teza întâi [devenit art. 44 alin. (2) teza întâi după revizuirea Constituției în anul 2003] privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate. Examinând excepția, Curtea constată că, potrivit art. 1.846 alin. (2) din Codul civil, "Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru". În sistemul Codului civil posesiunea constituie baza drepturilor reale și este semnul exterior al existenței lor. Este, așadar, o instituție deosebit de importantă, ocrotirea sa constituind, în primul rând, garantarea dreptului de proprietate. Se explică astfel ocrotirea posesiei atât prin mijloace de drept civil - acțiunile posesorii -, cât și prin sancționarea penală a actelor de tulburare de posesie, în condițiile prevăzute de art. 220 din Codul penal. Faptul că însuși proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracțiunii de tulburare de posesie nu încalcă prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, așa cum fără temei susține autorul excepției, ci constituie aplicarea consecventă a principiului ordinii de drept, potrivit căruia nimănui nu-i este permis să-și facă singur dreptate. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 442 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 25 ianuarie 2005, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză. În ceea ce privește criticile privind lipsa de claritate a prevederilor legale ce fac obiectul excepției, precum și solicitarea completării dispoziției penale, acestea nu intră în competența Curții, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 din Codul penal, excepție invocată de Ilinca Gherasim în Dosarul nr. 3.398/204/2006 al Tribunalului Prahova - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 22 august 2007