DECIZIE nr. 539/2007

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ovidiu Laurențiu Enculescu în Dosarul nr. 5.926/2006 al Tribunalului Dâmbovița - Secția penală. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Paul Tiță, precum și partea Ana Tonchievici Negreanu. Procedura este legal îndeplinită. Având cuvântul pe fond, avocatul Paul Tiță solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, expunând, pe larg, motivele de neconstituționalitate invocate în fața instanței de fond. Partea Ana Tonchievici Negreanu solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 16 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5.926/2006, Tribunalul Dâmbovița - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ovidiu Laurențiu Enculescu. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 11, art. 16, art. 20, art. 21 și art. 124 din Constituție, precum și cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin aceea că "limitează dreptul de verificare a instanței de judecată numai la materialul de urmărire penală și la eventualele acte noi și acordă un drept de preferință probei cu înscrisuri, în dauna celorlalte mijloace de probă și, prin această construcție juridică, limitează exercitarea dreptului părții de a se adresa justiției în vederea aflării adevărului și ocrotirii dreptului său, printr-un proces echitabil". Tribunalul Dâmbovița - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conținut: "Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate." Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, se constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleași texte constituționale, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, precum și prin Decizia nr. 412 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, statuând că aceste dispoziții sunt constituționale. Curtea a reținut că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Așa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală fiind în sine o garanție a realizării acestui drept. De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi". Atât considerentele, cât și soluția pronunțată în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții. Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ovidiu Laurențiu Enculescu în Dosarul nr. 5.926/2006 al Tribunalului Dâmbovița - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2007. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Florentina Geangu _________